Papa scrie ”cu inimă de părinte” catolicilor din Orientul Mijlociu

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
7 octombrie 2024 – Vatican News. „Sunt cu voi...”, a scris papa, ”cu locuitorii din Gaza, cu cei strămutați, cu cei care au fugit de bombe, cu mamele care își plâng copiii morți, cu copiii cărora le-a fost furată copilăria, cu toți cei care nu au voce și care suferă consecințele conflictelor pe care, cei puternici, îi fac pe alții să le facă”. Papa a repetat de șapte ori expresia de apropiere („Sunt cu voi...”) în scrisoarea pe care a trimis-o luni, 7 octombrie a.c., tuturor catolicilor din Orientul Mijlociu, în ziua în care în urmă cu un an „fitilul urii” s-a aprins odată cu atacul Hamas asupra Israelului.

Papa Francisc, după convorbirile telefonice zilnice cu preotul paroh al parohiei Sfintei Familii din Gaza, părintele Gabriel Romanelli, după apelul de duminică de la Angelus pentru o încetare imediată a focului pe toate fronturile, după Rozariul Păcii către Sfânta Fecioară, de la Sfânta Maria cea Mare (n.n. Santa Maria Maggiore) și, în ziua în care a cerut o zi mondială de rugăciune și post, a dorit să atragă atenția, printr-o scrisoare, prin care a denunțat incapacitatea responsabililor națiunilor de a pune capăt unei tragedii care durează de un an și riscă să ia proporții tot mai mari.

În cele ce urmează, vă oferim traducerea noastră de lucru a scrisorii papei Francisc adresată catolicilor din Orientul Mijlociu:

”Dragi frați și surori,

Mă gândesc la voi și mă rog pentru voi. Doresc să vă fiu alături în această zi tristă. Acum un an, fitilul urii s-a aprins; nu s-a stins, ci a degenerat într-o spirală a violenței, în incapacitatea rușinoasă a comunității internaționale și a celor mai puternice țări de a reduce la tăcere armele și de a pune capăt tragediei războiului. Sângele curge, la fel și lacrimile; furia crește, împreună cu dorința de răzbunare, în timp ce se pare că puțini se preocupă de ceea ce este mai necesar și de ceea ce doresc oamenii: dialog și pace. Nu obosesc niciodată să repet că războiul este o înfrângere, că armele nu construiesc viitorul, ci îl distrug, că violența nu aduce niciodată pacea. Istoria dovedește acest lucru, însă ani și ani de conflict par să nu ne fi învățat nimic.

Iar voi, frați și surori în Cristos, care locuiți în locurile despre care Scripturile vorbesc cel mai mult, sunteți o turmă mică și neajutorată, însetată de pace. Vă mulțumesc pentru ceea ce sunteți, vă mulțumesc pentru că doriți să rămâneți pe pământurile voastre, vă mulțumesc pentru că știți să vă rugați și să iubiți în ciuda tuturor lucrurilor. Sunteți o sămânță iubită de Dumnezeu. Și așa cum o sămânță, aparent sufocată de pământul care o acoperă, știe întotdeauna să-și găsească drumul spre înălțimi, spre lumină, pentru a rodi și a da viață, la fel și voi, nu vă lăsați înghițiți de întunericul care vă înconjoară, ci, plantați pe pământurile voastre sacre, deveniți germeni de speranță, pentru că lumina credinței vă determină să depuneți mărturie despre iubire în timp ce se vorbește despre ură, despre întâlnire în timp ce confruntarea este generalizată, despre unitate în timp ce totul se transformă în opoziție.
Cu inimă de părinte mă adresez vouă, popor sfânt al lui Dumnezeu; vouă, copii ai Bisericilor voastre străvechi, astăzi în suferință; vouă, semințe de pace în iarna războiului; vouă care credeți în Isus „blând și smerit cu inima” (Mt 11,29) și deveniți în El martori ai puterii unei păci neînarmate.

Oamenii de astăzi nu știu cum să găsească pacea, iar noi, creștinii, nu trebuie să obosim cerându-i-o lui Dumnezeu. De aceea, astăzi i-am invitat pe toți să trăiască o zi de rugăciune și post. Rugăciunea și postul sunt armele iubirii care schimbă istoria, armele care înving singurul nostru dușman adevărat: spiritul răului care alimentează războiul, pentru că este „ucigaș de la început”, „mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8,44). Vă rog, să dedicăm timp rugăciunii și să redescoperim puterea mântuitoare a postului!
Fraților și surorilor, am ceva să spun, ceva care-mi stă la inimă, dar și tuturor bărbaților și femeilor de orice confesiune și religie care suferă în Orientul Mijlociu din cauza nebuniei războiului: sunt aproape de voi, sunt cu voi.

Sunt cu voi, locuitori din Gaza, loviți și epuizați, care sunteți în gândurile și rugăciunile mele zilnic.

Sunt cu voi, forțați să vă părăsiți casele, să abandonați școala și munca, să rătăciți în căutarea unei destinații pentru a scăpa de bombe.

Sunt cu voi, mame care vărsați lacrimi uitându-vă la copiii voștri morți sau răniți, așa cum Maria îl vede pe Isus; cu voi, micuților care locuiți pe marile meleaguri ale Orientului Mijlociu, unde comploturile celor puternici vă răpesc dreptul la joacă.

Sunt cu voi, care vă este teamă să priviți în sus, pentru că din cer plouă cu foc.

Sunt cu voi, care nu aveți voce, pentru că se vorbește atât de mult despre planuri și strategii, dar puțin despre situația concretă a celor care suferă războiul, pe care, cei puternici, îi pun pe alții să-l facă; ”dar asupra stăpânitorilor va fi cercetare severă. (cf. Înțelepciunea 6:8).

Sunt cu voi, însetați de pace și de dreptate, care nu vă predați logicii răului și, în numele lui Isus, „iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută” (Mt 5:44).

Vă mulțumesc, copii ai păcii, pentru că mângâiați inima lui Dumnezeu, rănită de răutatea omului. Și, mulțumesc tuturor celor din întreaga lume care vă ajută; lor, care se îngrijesc de cei bolnavi, străini, abandonați, săraci și nevoiași, celor care, în voi, se îngrijesc de Cristos flămând, le cer să continue să o facă cu generozitate. Și, vă mulțumesc vouă, fraților episcopi și preoți, care aduceți mângâierea lui Dumnezeu în singurătățile omenești. Vă rog să priviți la poporul sfânt pe care sunteți chemați să-l slujiți și să vă lăsați atinse inimile, lăsând în urmă, pentru binele credincioșilor voștri, orice diviziune și ambiție.

Frați și surori în Isus, vă binecuvântez și vă îmbrățișez cu afecțiune, din inimă. Fie ca Fecioara Maria, Regina Păcii, să vă păzească. Fie ca Sfântul Iosif, patronul Bisericii, să vă protejeze.

Cu fraternitate,

FRANCISC

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 7 octombrie 2024”.