Veghea penitențială. Papa: Vindecarea rănilor începe prin mărturisirea păcatelor comise
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 2 octombrie 2024. Această reflecție a papei Francisc, din cadrul veghii penitențiale din cursul serii marți, 1 octombrie 2024, din Bazilica San Pietro, explică motivul acestei inițiative cu care s-au încheiat cele două zile de reculegere destinate celor circa 400 de participanți la lucrările din a doua Sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, cu desfășurare între 2 și 27 octombrie a.c..
Dorind să evidențieze de ce a considerat necesar să formuleze cererile de iertare, Sfântul Părinte a spus: «Am dorit să scriu cererile de iertare care au fost citite de unii cardinali, pentru că era necesar să numim păcatele noastre majore. Însă noi le ascundem sau le spunem în cuvinte prea delicate.
Păcatul este întotdeauna o rană în relații: în relația cu Dumnezeu și în relația cu frații și surorile noastre. Surori, frați, nimeni nu se mântuiește singur, dar este la fel de adevărat că păcatul unuia produce efecte asupra multora: așa cum totul este legat în bine, este legat și în rău.»
Inspirându-se din fragmentul din Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 2, versetul 7 – citit în cadrul veghii penitențiale – în care ni se relatează despre doi bărbați, un fariseu și un vameș, care merg amândoi la templu să se roage, pontiful a atras atenția asupra pericolului de a ne comporta precum fariseul care pretinde că se roagă dar care, de fapt, se celebrează pe sine, ascunzându-și slăbiciunile cu îngâmfare. El așteaptă o recompensă pentru meritele sale, privându-se astfel de surpriza gratuității mântuirii, așteptând de la Dumnezeu doar confirmări ale presupusei sale perfecțiuni.
Sugerându-ne ca, examinându-ne conștiința, să ne punem câteva întrebări, pontiful a spus: «De câte ori ne comportăm astfel în Biserică? De câte ori am ocupat noi înșine tot spațiul, cu cuvintele noastre, cu judecățile noastre, cu titlurile noastre, cu convingerea că numai noi avem merite? Și în acest fel perpetuăm ceea ce s-a întâmplat atunci când Iosif și Maria, cu Fiul lui Dumnezeu în pântece, au bătut la uși în căutarea ospitalității. Isus s-a născut într-o iesle pentru că, așa cum ne spune Evanghelia, "nu era loc de găzduire pentru ei"».
«Nu am putea invoca numele lui Dumnezeu fără să cerem iertare de la frații și surorile noastre, de la Pământ la toate creaturile», a adăugat pontiful, reiterând că, «în ajunul Adunării Sinodale, spovedania este o oportunitate de a restabili încrederea în Biserică și față de Biserică, o încredere spulberată de păcatele noastre, și de a începe să vindecăm rănile care nu încetează să sângereze.» Adresându-se în special tinerilor, Sfântul Părinte le-a cerut, de asemenea, iertare «dacă nu am fost mărturisitori credibili».
