Papa Francisc: Trebuie verificat dacă la Gaza are loc un genocid. Să salvăm demnitatea umană

Papa Francisc

Reafirm aici că „este absolut necesar să se abordeze în țările de origine cauzele care provoacă migrația” (Mesajul pentru Ziua mondială a migranților și refugiaților 2017). Este necesar ca programele puse în aplicare în acest scop să garanteze că, în zonele afectate de instabilitate și de cele mai grave nedreptăți, există spațiu pentru o dezvoltare autentică care promovează binele tuturor populațiilor, în special al copiilor, speranța umanității. Dacă dorim să rezolvăm o problemă care ne afectează pe toți, trebuie să o facem prin integrarea țărilor de origine, tranzit, destinație și de întoarcere ale migranților. În fața acestei provocări, nicio țară nu poate fi lăsată singură și nimeni nu se poate gândi să abordeze problema în mod izolat prin legi mai restrictive și mai represive, adoptate uneori sub presiunea fricii sau în căutarea unui avantaj electoral. Dimpotrivă, așa cum vedem că există o globalizare a indiferenței, trebuie să răspundem prin globalizarea carității și a cooperării, astfel încât condițiile migranților să fie umanizate.

Să ne gândim la exemplele recente pe care le-am văzut în Europa. Rana încă deschisă a războiului din Ucraina a determinat mii de oameni să își abandoneze casele, în special în primele luni ale conflictului. Dar am asistat, de asemenea, la primirea nerestricționată a multor țări de frontieră, ca în cazul Poloniei. Ceva similar s-a întâmplat în Orientul Mijlociu, unde ușile deschise ale unor națiuni precum Iordania sau Libanul continuă să fie salvarea pentru milioane de oameni care fug de conflictele din zonă: mă gândesc în special la cei care părăsesc Gaza în mijlocul foametei care i-a afectat pe frații palestinieni, în fața dificultății de a aduce alimente și ajutoare pe teritoriul lor. Potrivit unor experți, ceea ce se întâmplă în Gaza are trăsăturile unui genocid. Ar trebui să se investigheze cu atenție pentru a determina dacă se încadrează în definiția tehnică formulată de juriști și de organismele internaționale. Trebuie să implicăm țările de origine ale celor mai mari fluxuri migratorii într-un nou ciclu virtuos de creștere economică și pace care să includă întreaga planetă. Pentru ca migrația să fie o decizie cu adevărat liberă, este necesar să luptăm pentru o participare echitabilă la binele comun, pentru respectarea drepturilor fundamentale și pentru accesul tuturor la dezvoltarea umană integrală. Numai dacă această platformă de bază este garantată în toate națiunile lumii, vom putea spune că cei care migrează o fac liber și ne vom putea gândi la o soluție cu adevărat globală la această problemă. Mă gândesc în special la tineri, care prin migrație provoacă adesea o dublă fractură în comunitățile lor de origine: una pentru că își pierd elementele cele mai prospere și pro-active și alta pentru că familiile lor se destramă.

Cu toate acestea, pentru a realiza acest scenariu, trebuie să facem pasul preliminar de bază de a pune capăt condițiilor inegale de schimburi comerciale dintre diferitele țări ale lumii. În legăturile dintre multe din acestea, a fost stabilită o anumită ficțiune care arată aparența unui presupus schimb comercial, dar care, de fapt, constă doar într-o tranzacție între filiale care jefuiesc teritoriile țărilor sărace și își trimit produsele și veniturile către societățile-mamă din țările dezvoltate. Mă gândesc, de exemplu, la sectoarele legate de exploatarea resurselor naturale subterane. Acestea sunt venele deschise ale acestor teritorii (Eduardo Galeano, Le vene aperte dell'America Latina, Sur, 2021).

Atunci când auzim un lider sau altul plângându-se de fluxurile migratorii din Africa către Europa, câți dintre aceiași lideri se întreabă despre neocolonialismul care există și astăzi în multe națiuni africane?

Îmi amintesc că, în timpul călătoriei mele în Republica Democrată Congo, în 2023, am abordat problema jefuirii de astăzi a unor națiuni: "Există acel motto care provine din inconștientul atâtor culturi și atâtor oameni: "Africa trebuie exploatată", este teribil! După cel politic, s-a declanșat un „colonialism economic” la fel de înrobitor. Astfel, această țară, jefuită pe scară largă, nu poate beneficia suficient de resursele sale imense: s-a ajuns la paradoxul că roadele pământului său o fac „străină” locuitorilor săi. Otrava lăcomiei i-a însângerat diamantele” (Întâlnire cu autoritățile de la Kinshasa, 31 ianuarie 2023).

Știm deja că „teoria efectelor favorabile” (Discurs la cea de-a II-a întâlnire mondială a Mișcărilor populare, 9 iulie 2015) nu funcționează nici în economia unei singure țări, nici în concertul națiunilor. Trebuie să sprijinim țările periferice, în multe cazuri cele de origine a migrației, pentru a neutraliza practicile neo-colonizatoare care încearcă să perpetueze asimetriile.

Odată ce lumea este în măsură să încheie acorduri pentru a promova dezvoltarea locală a celor care altfel ar ajunge să migreze, este important ca guvernanții acestor țări, chemați să facă o bună politică, să acționeze transparent, onest, prevăzător și în serviciul tuturor, în special al celor mai vulnerabili.

Odată primiți și apoi protejați, migranții trebuie promovați. Cerând să li se deschidă ușile, îndemn, de asemenea, să se încurajeze dezvoltarea lor integrală, să li se ofere șansa de a se realiza ca persoane în toate dimensiunile care alcătuiesc umanitatea voită de Creator.

Mă gândesc în special la pașii importanți care trebuie făcuți pentru a încuraja integrarea socio-profesională a migranților și refugiaților, la oportunitățile de angajare care trebuie, de asemenea, garantate solicitanților de azil de diferite tipuri și, în paralel, la o ofertă coerentă de cursuri de formare lingvistică și de cetățenie activă, precum și de informații adecvate în propria lor limbă. În Italia avem exemplul unui tânăr preot, preotul Mattia Ferrari, care nu numai că se implică în operațiuni de salvare pe mare, dar, de asemenea, cu grupul său, asigură o integrare durabilă și suportabilă în locul de destinație.

Pe de altă parte, migrația bine gestionată ar putea contribui la soluționarea crizei grave cauzate de denatalitate în multe țări, în special în Europa. Aceasta este o problemă foarte gravă, iar persoanele care sosesc din alte națiuni pot contribui la rezolvarea ei dacă sunt pe deplin integrate și nu mai sunt considerate cetățeni de „mâna a doua”.

Integrarea migrantului care vine este de o importanță capitală. Riscăm ca ceea ce unii văd ca o salvare în prezent să devină o osândă pentru viitor. Generațiile următoare ne vor mulțumi dacă am reușit să creăm condițiile unei integrări necesare, dar ne vor acuza dacă am încurajat doar asimilarea sterilă. Mă refer la o integrare care este comparabilă, prin caracteristici, cu poliedrul, unde fiecare persoană își păstrează propriile trăsături; este cu totul diferită de asimilare, care desconsideră diferențele și se atașează cu rigiditate de propriile paradigme.

Chipul plin de speranță al unui bunic cu nepotul său

Tinerii care acționează astăzi peste tot în lume, arătându-ne calea, se vor așeza mâine  pentru a transmite această dragoste pentru Pământ generației următoare. Noi, care astăzi avem deja mai mult păr alb, am eșuat în administrarea creației și de aceea apreciem spiritul de inițiativă al noilor generații, care nu vor să repete greșelile noastre și se străduiesc să lase casa comună mai bună decât au primit-o.

Am urmărit îndeaproape mobilizările masive ale studenților din mai multe orașe și cunosc câteva dintre acțiunile prin care aceștia luptă pentru o lume mai echitabilă și mai conștientă de mediul înconjurător. Aceștia acționează cu preocupare, entuziasm și, mai presus de toate, cu simțul responsabilității față de schimbarea urgentă de direcție care ne este impusă de problemele generate de actuala criză etică și socio-ambientală. Timpul e pe sfârșite, nu mai avem prea mult timp să salvăm planeta, iar ei merg, ies și iau atitudine. Și nu o fac doar pentru ei, o fac pentru noi și pentru cei care vor veni după ei.

Există mai multe exemple ale modului în care acest dialog între generații poate duce la o alianță aplicată îngrijirii casei comune. Mă gândesc la câteva proiecte care se preocupă să transmită patrimoniul de cunoștințe și valorile producției alimentare locale pe care le-au avut bunicii noștri, pentru a le aplica cu ajutorul mijloacelor pe care le avem astăzi pentru a face progrese în apărarea și promovarea biodiversității alimentare. Aceștia sunt animați de dorința de a se întoarce la pământ și de a-l cultiva, fără să-l exploateze, folosind tehnici și metode în totalitate ecologice.

Într-o lume din ce în ce mai frenetică și „de unică folosință”, aceste inițiative ajută oamenii să nu piardă legătura cu hrana și cu tradițiile locale asociate acesteia. Ele sunt în contra-tendință, dar nu neapărat regresive; mai degrabă, ele urmăresc să recupereze relația dintre alimente și legăturile sociale. În Italia, Carlo Petrini și mișcarea sa care militează pentru slow food au făcut mari progrese în această direcție. Pe lângă beneficiile pe care lumea le poate obține din această nouă alianță în ceea ce privește grija față de planetă, nu există nicio îndoială că o întâlnire mai asiduă între tineri și bătrâni va reduce posibilitatea apariției tragediilor belice și umanitare care au marcat secolul trecut.

Cei care nu-și cunosc istoria sunt condamnați să o repete. Nimeni mai mult decât bătrânii noștri nu ne poate oferi o mărturie vie a anumitor evenimente care nu vrem să se mai întâmple niciodată pe planeta noastră. Această Europă, care de aproape trei ani este epicentrul unui al treilea război mondial pe bucăți pe care îl trăim în prezent, este continentul care în secolul trecut a trăit treizeci de ani cufundat în războaie fratricide și apoi a cunoscut separări dureroase ale popoarelor înfrățite atunci când a căzut Zidul Berlinului. Nu poate fi o coincidență faptul că aceste noi vânturi de război suflă în Lumea Veche când rândurile martorilor direcți ai barbariei totalitarismului sunt din ce în ce mai subțiri sau, chiar mai rău, când aceștia sunt marginalizați, ca niște piese de muzeu incapabile să aducă mărturiile lor prețioase - pe care mulți le poartă chiar pe propria piele - în dezbaterile care marchează agenda politică de astăzi, la fel ca în urmă cu aproape o sută de ani.

Speranța are întotdeauna o față umană

Acesta va fi primul jubileu marcat de apariția noilor tehnologii și va avea loc în mijlocul unei urgențe climatice precum cea cu care ne confruntăm în prezent. Vedem în fiecare zi cum casa noastră comună ne cere să spunem ”Ajunge!” stilului nostru de viață care forțează planeta dincolo de limitele sale și provoacă eroziunea solului, dispariția câmpurilor, extinderea deșerturilor, acidificarea mărilor și intensificarea furtunilor și a altor fenomene climatice intense. Este strigătul Pământului care ne provoacă. În Scripturi, în timpul Jubileului, poporul lui Dumnezeu era invitat să se odihnească de munca obișnuită, pentru a permite Pământului să se regenereze și lumii să se reorganizeze, datorită scăderii consumului obișnuit. Să ne amintim cuvintele lui Dumnezeu adresate lui Moise pe Muntele Sinai: „Să consacraţi anul al cincizecilea şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar; fiecare dintre voi să-şi primească înapoi proprietatea şi fiecare să se întoarcă în familia lui! Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănaţi, să nu seceraţi ceea ce creşte de la sine şi să nu culegeţi via netăiată! Este jubileu: să fie sfânt pentru voi! Să mâncaţi din roadele câmpului!” (Lev 25,10-12).

Suntem chemați să adoptăm stiluri de viață echitabile și durabile care să ofere Pământului odihna pe care o merită, precum și mijloace de subzistență suficiente pentru toți, care să nu distrugă ecosistemele care ne susțin. Chiar și înainte de pandemie, am considerat necesar să „reflectăm asupra stilurilor noastre de viață și asupra modului în care alegerile noastre zilnice în ceea ce privește hrana, consumul, călătoriile, utilizarea apei, a energiei și a multor bunuri materiale sunt adesea nechibzuite și dăunătoare” (Mesajul pentru Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea creației, 1 septembrie 2019). Acum adăugăm necesitatea unei reflecții care să includă și viitorul noilor tehnologii și deciziile pe care le vom lua, ca umanitate, astfel încât acestea să nu fie incompatibile cu o lume a fraternității și a speranței.

Suntem chemați să ieșim din zona noastră de confort și să găsim soluții și alternative creative, astfel încât planeta să mai poată fi locuită și existența noastră pe Pământ să nu fie pusă în pericol. Problemele noi necesită soluții noi. Trebuie să medităm asupra dilemelor etice ridicate de utilizarea omniprezentă a tehnologiei, apelând la cunoașterea integrată pentru a împiedica paradigma tehnocratică să continue să domnească.

Demnitatea fiecărui bărbat și a fiecărei femei să fie preocuparea noastră centrală în construirea unui viitor din care nimeni să nu fie exclus. Nu mai este vorba doar de a asigura continuitatea speciei umane pe o planetă din ce în ce mai amenințată, ci de a ne asigura că această viață este respectată în orice moment. Și dacă în fața problemei mediului nu am reușit să reacționăm la timp, o putem face în fața a ceea ce este perceput ca una dintre cele mai profunde transformări din istoria recentă a omenirii, pătrunderea Inteligenței Artificiale în toate domeniile vieții noastre cotidiene.

De aici vine chemarea de a fi pelerini ai speranței. Îmi place imaginea pelerinului, „cel care se descentrează și astfel poate transcende. El iese din sine, se deschide spre un nou orizont, iar când se întoarce acasă nu mai este același și nici casa lui nu va mai fi la fel” (”Ritorniamo a sognare”, Ed. Piemme, 2020). De altfel, călătoria pelerinului nu este un fapt individual, ci unul comunitar, ea marchează un dinamism în creștere care tinde mereu spre cruce, care ne oferă mereu certitudinea prezenței și siguranța speranței. Plecarea în călătorie „este tipică celor care merg în căutarea sensului vieții” (Bula jubiliară 2025).

Amintiți-vă ce v-am spus la început: speranța este ancora noastră și pânza noastră. Să ne lăsăm purtați de ea pentru a porni în pelerinaj spre construirea acelei lumi mai fraterne la care visăm, în care demnitatea ființei umane prevalează asupra oricărei dezbinări și este în armonie cu planeta-mamă.

Publicată pentru Edizioni Piemme de Mondadori Libri S.p.A. © 2024 Mondadori Libri S.p.A., Milano (176 pagini, 17,90 €)