Papa, pomenirea episcopilor și cardinalilor decedați. Cu speranța de a ne bucura cu ei în Paradis

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 4 noiembrie 2024. «Astăzi» – a continuat –  «amintirea noastră devine pomenire pentru acești frați ai noștri. Membri aleși ai poporului lui Dumnezeu, ei au fost botezați în moartea lui Cristos (cf. Rom 6,3), pentru a învia împreună cu El. Ei au fost păstori și modele pentru turma Domnului (cf. 1 Pet 5, 3): fie ca acum să stea la masa sa, după ce au frânt pe pământ Pâinea vieții. Ei au iubit Biserica (...) să ne rugăm ca ei să se poată bucura de tovărășia veșnică cu sfinții. Așteptăm, cu speranță statornică, să ne bucurăm împreună cu ei în Paradis. Isus, adu-ți aminte de noi!»

În omilie, inspirată din Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 23, pontiful s-a oprit asupra cuvintelor rostite de unul dintre răufăcătorii care au fost răstigniți împreună cu Mântuitorul:  «Isuse, adu-ți aminte de mine când vei intra în Împărăția Ta» (Lc 23:42). Explicând că acestea sunt ultimele cuvinte adresate Domnului de către unul dintre cei doi răstigniți împreună cu El, pontiful a subliniat: «Nu este un ucenic cel care le rostește, unul dintre cei care l-au urmat pe Isus pe drumurile Galileei și au împărțit pâinea cu El la Cina cea de Taină. (...) Omul care se adresează Domnului este, în schimb, un răufăcător. Unul care Îl întâlnește doar la sfârșitul vieții; unul al cărui nume nu îl cunoaștem.»

«Ultimele respirații ale acestui străin devin însă, în Evanghelie, un dialog plin de adevăr. În timp ce Isus este "numărat împreună cu cei nelegiuiți" (Isaia 53,12), așa cum a profețit Isaia, o voce neașteptată se ridică spunând: "Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut , dar el n-a făcut niciun rău"  (Luca 23, 41). Este întocmai astfel. Acest condamnat ne reprezintă pe toți; putem să-i dăm numele nostru. Mai presus de toate, ne putem însuși pledoaria lui: „Isuse, adu-ți aminte de mine. Păstrează-mă viu în memoria ta. Nu m uita»

Pontiful ne-a îndemnat să medităm asupra faptului că acel om îi cere de fapt lui Isus să îl ia în inima sa primitoare, făcând cererea pe un ton plin de speranță, nu cu vocea chinuită a unui ratat.  «Isus» – a continuat –  « ne amintește de cei răstigniți alături de El.

Grija sa, până la ultima suflare, ne face să reflectăm: există moduri și mijloace de a ne aminti de oameni și lucruri. Ne putem aminti de greșeli, de proiecte neterminate, de prieteni și adversari (...). Cum ne amintim de oamenii din inimile noastre? Cum ne amintim de cei care trec pe lângă noi prin vicisitudinile vieții?»

«Dragi frați» –  a spus în încheiere pontiful –  «adresându-se inimii Domnului, oamenii din toate timpurile pot spera în mântuire, "chiar dacă în ochii celor nepricepuți par că au pierit" (Cartea Înțelepciunii 3, 2).

Amintindu-i pe episcopii și cardinalii decedați în ultimul an, pontiful ne-a îndemnat să ne rugăm ca ei să se poată bucura de tovărășia veșnică cu sfinților, spunând: «Așteptăm, cu speranță statornică, să ne bucurăm împreună cu ei în Paradis. Isus, adu-ți aminte de noi!»