"Jocuri" de-a războiul și afaceri cu moartea
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 10 decembrie 2024. "Doresc să subliniez ipocrizia de a vorbi despre pace în vreme ce în lume se joacă de-a războiul. În unele țări în care se vorbește mult despre pace, investițiile care produc cel mai mult sunt în fabricile de armament. Această ipocrizie ne conduce întotdeauna la eșec. Eșecul fraternității, eșecul păcii". Aceste cuvintele rostite de papa Francisc la 25 noiembrie în contextul marcării a 40 de ani de la tratatul de pace dintre Argentina și Chile care a încheiat disputa asupra Canalului Beagle își găsesc o nouă confirmare tragică în datele publicate în aceste ore de Sipri (Stockholm International Peace Research Institute): industria armamentului continuă să crească, veniturile au crescut anul trecut cu 4,2 %, ajungând la 632 de miliarde de dolari (+ 19 % față de 2015). Se știe, din păcate, cu ce alte date este legată această creștere: numărul de morți și răniți – militari și civili – orașe distruse, persoane strămutate, viitorul generațiilor tinere furat, devastarea mediului.
Frapantă, în cuvintele episcopului Romei, este această referință: "joaca de-a războiul". Dacă războaiele sunt abordate, la nivel mental, ca un fel de "joc", fie el politic sau militar, acesta este un semn că voința de a merge la rădăcina conflictelor a fost pierdută.
Există o lipsă de voință de a înțelege cauzele și de a încerca să le remedieze. Este un semn că s-a pierdut valoarea păcii, importanța dialogului și a negocierii pentru soluționarea disputelor. În plus, jocul implică de obicei competiție, cu un învingător și un învins, ceea ce este foarte bine dacă este vorba de un joc de tenis sau de șah. Dar dacă este vorba de state "care se joacă de-a războiul", este contrazisă însăși ideea de fraternitate umană și de drept internațional.
Subliniind ipocrizia celor care doresc să profite de pe urma războiului, fără să țină cont de consecințele catastrofale, papa Francisc face un apel presant la conștiința liderilor politici și la cea a tuturor. El le cere să înceteze să construiască afaceri în detrimentul altora, în detrimentul păcii și, astfel, în detrimentul celor mai slabi și al umanității în ansamblu.
Este un apel profund spiritual, care are nevoie de rugăciunea intensă a întregii Biserici, mai ales în această perioadă a Adventului, pentru a cere "Principelui Păcii" să inspire gânduri, cuvinte și mai ales acțiuni care să permită ca viața politică internațională să fie trăită cu seriozitate, fiind în măsură să privească dincolo, gândindu-se la viitor, la noile generații. Conștienți că lumea noastră are mare nevoie de "compromisuri onorabile" – precum cel semnat între Argentina și Chile cu medierea Vaticanului în urmă cu patru decenii – și nu de "jocuri de-a războiul" ale bătăușilor. Să ne amintim ruga-îndemn a pontifului: "Cu voia lui Dumnezeu, Comunitatea internațională să lase ca forța dreptului să prevaleze prin dialog, pentru că dialogul trebuie să fie sufletul Comunității internaționale."
