Papa Francisc, Curiei Romane: Domnul s-a născut pentru noi ca să ne binecuvânteze

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
21 decembrie 2024 – Vatican News. ”Îmi place să mă gândesc la Curia Romană ca la un mare atelier în care există îndatoriri diferite, dar în care toți lucrează pentru același scop: să bine-cuvânteze, să răspândească în lume binecuvântarea lui Dumnezeu și a Maicii Biserici”: a spus papa Francisc la tradiționala întâlnire cu responsabilii departamentelor Curiei Romane, sâmbătă, 21 decembrie a.c., cu ocazia schimbului de urări la sărbătoarea Nașterii Domnului.

Cu această ocazie, papa a dăruit participanților două cărți publicate recent de editura LEV: ”La grazia è un incontro. Se Dio ama gratis, perché i comandamenti?” (Harul este o întâlnire. Dacă Dumnezeu ne iubește gratuit, de ce poruncile?), scrisă de Adrien Candiard, și ”La gloria dei buoni a nulla. Guida spirituale per accogliere l’imperfezione” (Gloria celor buni la nimic. Ghid spiritual pentru acceptarea imperfecțiunii), semnată de Sylvain Detoc.

Alocuțiunea prezentată Curiei Romane, a subliniat papa, are ca titlu ”Bine-cuvântați, nu rău-cuvântați!”, pentru că, a mărturisit pontiful, „m-am gândit să vorbesc bine despre alții, nu să vorbesc rău despre ei. Este un lucru care ne privește pe toți, chiar și pe papa, episcopi, preoți, persoane consacrate și credincioși laici, în fața căruia suntem cu toții egali pentru că atinge umanitatea noastră”.

”Această atitudine, de a vorbi de bine și de a nu vorbi de rău, este o expresie a smereniei, iar smerenia este trăsătura esențială a Întrupării, în special a misterului Nașterii Domnului, pe care ne apropiem să o sărbătorim. O comunitate bisericească trăiește într-o armonie de bucurie și fraternitate în măsura în care membrii ei merg pe calea umilinței, renunțând la a gândi rău și la a vorbi rău despre ceilalți”.

În acest sens, calea umilinței începe prin a se acuza pe sine, după cum arată învățătura vechilor învățători din antichitate. Papa l-a amintit aici pe Sfântul Doroteu din Gaza, ”acel loc care acum este sinonim cu moartea și distrugerea, dar care este un oraș străvechi, unde în primele secole ale creștinismului au înflorit mănăstiri și figuri luminoase de sfinți și învățători”. ”Cine se exercită în virtutea acuzării de sine și o practică în mod constant”, a subliniat papa, ”devine liber de suspiciuni și de neîncredere și lasă spațiu lucrării lui Dumnezeu, singurul care creează uniunea inimilor. Dacă fiecare face progrese pe această cale, se poate naște și crește o comunitate în care toți sunt custozi unii față de ceilalți și merg împreună în umilință și caritate”.

”Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu ne arată că Dumnezeu nu ne-a blestemat, ci ne-a binecuvântat, mai mult, ne revelează că în Dumnezeu nu există blestem, ci întotdeauna numai binecuvântare”. Papa a îndreptat atenția către Fecioara Maria, ”imaginea și modelul Bisericii”, pentru a fi conduși să considerăm dimensiunea eclezială a binecuvântării. Iar în acest context, aș vrea – a spus papa – să o rezumăm astfel: în Biserică, semn și instrument al binecuvântării lui Dumnezeu pentru omenire, cu toții suntem chemați să devenim artizani de binecuvântare”. ”Putem să ne închipuim Biserica”, a spus papa la finalul discursului, ”drept un mare fluviu care se împarte în mii și mii de râuri, torente și pâraie – cum este un pic bazinul amazonian – ca să irige lumea întreagă cu binecuvântarea lui Dumnezeu, care izvorăște din misterul pascal al lui Cristos”.

”E frumos să ne gândim că prin munca de zi cu zi, mai ales prin cea mai nevăzută”, a adăugat pontiful, ”fiecare dintre noi poate contribui la a duce în lume binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar în această privință trebuie să fim coerenți: nu putem să scrie binecuvântări și apoi să vorbim de rău pe fratele nostru ori pe sora noastră. Ruinează binecuvântarea. Iată, așadar, urarea: ca Domnul, care s-a născut pentru noi în umilință, să ne ajute să fim întotdeauna bărbați și femei binecuvântători”.