Vocea slabă și magisteriul fragilității
Andrea Tornielli
A douăsprezecea aniversare a pontificatului său cade în acest an într-un moment special pentru papa Francisc, care trăiește de aproape o lună, în camera sa de spital, aflată la etajul zece, al Spitalului Gemelli. Veștile care sosesc din ultimele buletine medicale sunt încurajatoare, prognosticul nu mai este rezervat, speranța este că se va putea întoarce în curând la Vatican, dar, fără îndoială, ceea ce papa trăiește în aceste zile este o aniversare a pontificatului mai neobișnuită. Un an marcat de cea mai lungă călătorie intercontinentală (Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est și Singapore), de încheierea Sinodului despre sinodalitate și de deschiderea Porții Sfinte, prin care s-a inițiat Jubileul, înregistrează acum acest pasaj delicat. Succesorul Sfântului Petru, bolnav între bolnavi, suferă și se roagă pentru pace, însoțit de rugăciunea corală a atâtor oameni din întreaga lume. El, care în acești doisprezece ani nu a încheiat niciodată o întâlnire, o cateheză sau o rugăciune Angelus fără cuvintele ”Și, vă rog, să nu uitați să vă rugați pentru mine”, trăiește astăzi îmbrățișarea atâtor credincioși și necredincioși care îl iubesc.
Este un timp care dezvăluie inimile. Este un timp în care nu este inutil să întrebăm despre natura Bisericii și misiunea episcopului Romei, atât de diferită de cea a unui director general al unei multinaționale. În urmă cu 12 ani, cardinalul Bergoglio de atunci, se adresa congregațiilor generale citând ceea ce Henri De Lubac considera ”cel mai mare rău” pe care Biserica îl poate suferi, ”mondenitatea spirituală”. Riscul unei Biserici care ”crede că are propria lumină”, bazându-se pe propriile forțe, propriile strategii, propria eficiență, încetând astfel să mai fie ”mysterium lunae”, adică să reflecte lumina Altuia, să trăiască și să lucreze susținută și purtată doar de harul Celui care a spus: ”Fără mine nu puteți face nimic”.
Amintindu-ne încă o dată de aceste cuvinte, astăzi privim cu afecțiune și speranță la ferestrele de la etajul zece ale Spitalului Gemelli. Îi mulțumim papei Francisc pentru acest magisteriu al fragilității, pentru acea voce încă slabă a sa, care s-a alăturat Rozariului din piața Sfântul Petru, zilele trecute. O voce fragilă care continuă să implore pace și nu război, dialog și nu opresiune, compasiune și nu indiferență. Aniversare fericită, avem atât de multă nevoie să vă auzim vocea.
