Duminica Floriilor. Omilia papei Francisc: Să ne ajutăm unii pe alții să ne ducem crucea

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă  
13 aprilie 2025 – Vatican News. ”O Duminică a Floriilor frumoasă și o bună Săptămână Sfântă!”: este salutul pe care papa Francisc l-a adresat duminică, 13 aprilie a.c., la finalul Sfintei Liturghii prezidată în Piața Sfântul Petru de cardinalul Leonardo Sandri în solemnitatea Intrării Domnului în Ierusalim.

Fără canule nazale, semn că oxigenoterapia a dat rezultatele așteptate și i-a conferit o mai mare autonomie pe plan respiratoriu, papa Francisc a venit la finalul Sfintei Liturghii din Piața Sfântul Petru ca să salute zecile de mii de romani și pelerini – aproximativ 45.000 - de pe toate continentele la începutul acestei săptămâni liturgice, în care creștinii Bisericilor din Răsărit și din Apus au celebrat duminică Intrarea Domnului în Ierusalim și au început Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfântă. Este timpul în care creștinii de pe toată suflarea pământului sunt chemați să-și reînnoiască credința în moartea și învierea lui Isus Cristos, mântuitorul, care și-a dat viața pentru iertarea păcatelor și răscumpărarea întregii omeniri.

Celebrarea euharistică din Piața Sfântul Petru a început lângă obeliscul din centrul ansamblului arhitectonic, unde, potrivit ritualului, s-a organizat binecuvântarea ramurilor de palmier și de măslin, urmată de procesiunea solemnă care comemorează Intrarea lui Isus în Ierusalim.

La omilia pregătită pentru această Sfântă Liturghie, la care s-a cântat integral patima lui Isus după Sfântul Luca, papa Francisc a scos în evidență rolul lui Simon din Cirene, un personaj modest din relatările evanghelice despre ultimele clipe din viața pământească a Domnului. Gestul, inima și pasul lui Simon din Cirene alături de Isus au fost, prin urmare, în centrul omiliei papei Francisc, citită de cardinalul Sandri.

”Mai întâi de toate, gestul său, care”, observă papa în omilie, ”este atât de ambivalent. Pe de o parte, într-adevăr, Simon din Cirene este obligat să ducă crucea. Nu-l ajută pe Isus din convingere, ci din constrângere. Pe de alta, el ajunge să participe în prima persoană la patima Domnului. Crucea lui Isus devine crucea lui Simon [din Cirene]. Nu a acelui Simon, numit Petru, care a promis că-l urmează întotdeauna pe Învățătorul. Acel Simon a dispărut în noaptea trădării. (...) În urma lui Isus, nu merge acum discipolul, ci acest om din Cirene. (...) Simon din Galileea spune, dar nu face. Simon din Cirene face, dar nu spune. Între el și Isus nu este niciun dialog, nu se rostește niciun cuvânt. Între el și Isus este numai lemnul crucii”.

Dar, continuă papa la omilia pregătită pentru Duminica Floriilor, ca să înțelegem dacă Simon din Cirene poartă sau suportă crucea, trebuie să ne uităm la inima lui. ”Dacă ne amintim de ceea ce a făcut Simon pentru Isus, să ne amintim, de asemenea, ceea ce a făcut Isus pentru Simon – la fel ca pentru minte, pentru tine, pentru fiecare dintre noi -: a răscumpărat lumea. Crucea de lemn, pe care Cireneul o suportă, este crucea lui Cristos, care duce păcatul tuturor oamenilor. Îl duce din iubire față de noi, în ascultare față de Tatăl (cf. Lc 22,42), suferind împreună cu noi și pentru noi”.

În fine, omilia papei aduce în atenție ”pasul lui Simon” [din Cirene], pentru că ”ne învață că Isus vine în întâmpinarea tuturor, în orice situație. Când vedem mulțimea de bărbați și femei pe care ura și violența le aruncă pe calea Calvarului, să ne amintim că Dumnezeu transformă această cale într-un spațiu de răscumpărare pentru că a străbătut-o dându-și viața pentru noi”.

”Patimile lui Isus”, scrie papa în omilia sa, ”devin compasiune când întindem mâna către cel care nu mai poate, când îl ridicăm pe cel care a căzut, când îl îmbrățișăm pe cel lipsit de consolare. Frați și surori, ca să simțim marea minune a milostivirii, să alegem de-a lungul Săptămânii Sfinte cum să ducem crucea: nu la gât, ci în inimă. Nu numai crucea noastră, dar și a celor care suferă alături de noi, poate a unei persoane necunoscute pe care întâmplarea – dar chiar o fi întâmplare? – ne face să o cunoaștem. Să ne pregătim pentru Paștile Domnului devenind un Simon din Cirene unii pentru alții”.