”La Frontierele Speranței”: Vatican News, cu refugiații din Ucraina în România și R. Moldova (VIDEO)

Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
4 martie 2022 - Vatican News. Un grup de trei jurnaliști de la Radio Vatican întreprind o călătorie de mii de kilometri pentru a fi alături de refugiații din Ucraina care intră în România și R. Moldova. Este vorba de Alessandro Guarasci (Italia), Jean-Charles Putzolu (Franța) și de cel care scrie aceste rânduri.

Pentru activitatea noastră jurnalistică din aceste zile am propus ca generic cuvintele ”La Frontierele Speranței”. Cei care sunt amenințați de bombardamentele din Ucraina văd în frontierele României și R. Moldova, precum și în granița altor țări din Vestul lor, un adevărat prag al speranței. Care speranță? Speranța de a scăpa de pericol și de a fi în siguranță, speranța de a deschide din nou ușa casei tale, speranța de a-ți reîntregi familia, speranța de a-ți revedea băieții acum recrutați, soțul înrolat sau părinții bolnavi, speranța de a te ruga din nou în tihnă în bisericuța strămoșilor de odinioară și de a le cinsti mormintele cu o floare proaspătă și o lumânare aprinsă? Cu siguranță, și acestea, dar multe alte speranțe care s-au tăinuit în inima lor, noi nu le vom cunoaște niciodată. Acestea nu vor rămâne necunoscute, însă, pentru Cel care este Izvorul însuși al speranței, Cel care s-a făcut trup și a locuit între noi, cunoscând din fragedă pruncie oboseala pașilor pe drumul de surghiun. 

Călătoria noastră începe la Roma sâmbătă, 5 martie a.c., foarte devreme, trece prin țările Europei Centrale, ajunge în România și R. Moldova, urmând a se încheia, sâmbătă, 12 martie, probabil, foarte târziu. Ne-am propus să ajungem alături de refugiații care trec prin vama din Palanca, în R. Moldova, și prin cele din Siret și Sighet. 

În acest timp vom căuta să postăm pe pagina Facebook, atunci când condițiile vor fi de partea noastră, câteva rânduri, video și imagini care marchează etapele activității noastre, precum și întâlnirile cu oamenii care caută refugiu și cei care-i primesc. Tot la fel, în diferite limbi, vom recurge la Twitter și Instagram. Serviciile jurnalistice propriu-zise vor fi publicate, evident, pe respectivele pagini web ale portalului Vatican News. 

Vă așteptăm, deci, pe pagina Facebook cu mesaje și rugăciuni pentru refugiații din Ucraina, mesaje pe care vom încerca să le transmitem de o manieră mai mult ca oricând necesară: uitându-ne, în sfârșit, în ochii lor, ai celor pentru care am dat un Like așa cum ne-a prins vremea, mai mult sau mai puțin grăbiți, sau despre care am vorbit de atâtea ori doar din depărtare. 

Așadar, cu oarecare îngrijorare, dar incomparabil mai mică decât a refugiaților, și cu, sperăm, cel puțin la fel de multă încredere, mâine începem și noi drumul către ”Frontierele Speranței”. Pentru moment, ajunge, trebuie să-mi termin bagajul. Concret, mâine dimineață, eu și Alessandro plecăm cu trenul de la Roma la Milano, unde ne așteaptă cu mașina Jean-Charles, apoi continuăm până la Oradea, unde suntem așteptați de generoșii Frați Franciscani de la Mănăstirea ”Maica Domnului”. Pe mâine! ”Oremus ad invicem!”

”La frontierele speranței”: Sculeni - Chișinău - Palanca

Sâmbătă și duminică (5 și 6 martie): după călătoria de la Roma la Chișinău, am ajuns cu bine în Casa ”Fides” a diecezei romano-catolice din R. Moldova. Nu mai fusesem aici din anul 2000, cu ocazia inaugurării slujirii episcopale a mons. Coșa. S-a schimbat mult țara de peste Prut, chiar dacă atmosfera din ultimele două săptămâni se simte la orice colț de stradă. Luni, 7 martie, avem o întâlnire cu episcopul Anton Coșa, apoi mergem la punctul de trecere a frontierei de la Palanca, pentru ca în final să parcurgem împreună cu refugiații calea pe care trebuie să o facă până la centrele de primire. Impresionantă, generozitatea voluntarilor români arătată refugiaților care treceau prin vama de la Sculeni, lângă Iași. Primele cuvinte rostite în română de un tânăr șofer de taxi care deschidea portiera unei mame cu doi copii din Ucraina: ”Gata, ați scăpat, dar cum se va termina oare acest Calvar?” Între timp, așteptăm sprijinul rugăciunilor Dvs. pentru refugiații din Ucraina și pentru încetarea acestui ”râu de sânge” de pe continentul european. ”Oremus ad invicem!”.

”La frontierele speranței”: Chișinău - Palanca - Tudora

Luni, 7 martie, a continuat itinerarul “La Frontierele Speranței” în R. Moldova. In cursul dimineții, alături de colegii de la Radio Vatican, am fost însoțiți de mons. Cesare Lodeserto, vicarul general al diecezei de Chișinău, la Centrul de primire și distribuire a refugiaților de la MoldExpo, in Chișinău. Succesiv, am fost la catedrala catolică din Chișinău pentru un amplu interviu cu episcopul diecezei, mons. Anton Coșa. Momentul cel mai greu al zilei l-am trăit la Punctul de Trecere a Frontierei de la Palanca, in sudul țării. Nu știu când voi uita ceea ce am văzut aici in ochii refugiaților. Între timp, fulgii de zăpadă acopereau totul cu o mantie imaculată. La întoarcere spre Chișinău, am mers in tabăra de refugiați amenajată aproape de Palanca, vreo 70 de corturi cu 300 de locuri, apoi la PTF Tudora, unde fluxul refugiaților este mai redus, dar zilnic sunt sute de persoane. Seara, la Chișinău, întâlnire cu refugiații din Casa Fides, din Casa Familia și din Casa Providentei, unde sora Roseta a descris primul impact al războiului. Războiul e, într-adevăr, o nebunie! Speranța refugiaților are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și de iubirea noastră, iar cei care-i primesc, de o “picătură de caritate”, cel puțin pentru a-și plăti facturile. Marți, 8 martie, trecem Prutul și mergem la Vama de la Siret.

”La Frontierele Speranței”: Chișinău - Sculeni - Siret

Marți, 8 martie, proiectul jurnalistic ”La Frontierele Speranței” a încheiat pagina dedicată Punctelor de Trecere a Frontierei în R. Moldova. După corespondențele în direct la respectivele emisiuni Radio Vatican, ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre și am pornit la drum. Traficul relativ ușor ne-a luat prin surprindere, explicația fiind că în R. Moldova ziua de 8 Martie este zi liberă. Pe măsură ce ne apropiam de vama de la Sculeni, ne-am încărcat bateriile cu cele mai mari doze de răbdare, știind că vom avea multe ore de așteptat. Nu a fost nevoie de toată rezerva de răbdare, autoritățile vamale, și de-o parte și de alta, adoptând un ritm rezonabil de trecere. După ce am trecut Prutul, ne-am oprit din nou printre voluntarii din vama de la Sculeni și i-am salutat pe cei cunoscuți cu două zile înainte, recunoscându-i ușor după oboseala care se citea ușor pe fețele lor generoase. Am luat apoi direcția Siret, pe plaiurile Bucovinei, traseul fiind însoțit de cele mai cunoscute fenomene ale unei primăveri timide: zăpadă ușoară, ploaie și vânt rece. Cele trei opriri în benzinării ne-au arătat din nou volumul fluxului de refugiați, găsind, practic peste tot, grupuri de câte 5-10 mașini cu număr de înmatriculare ucrainean și oameni efectiv epuizați de stres, panică și nesomn. Am ajuns în Vama de la Siret în jurul orei 16.00, unde am avut parte de ajutorul pr. Iosif Iacob, a lui Radu și al celorlalți voluntari de la Caritas Iași, precum și însoțirea părintească a pr. Nicolae Nicolaișen, parohul comunității greco-catolice ucrainene din Cacica. La Centrul de primire organizat de Caritas Iași în parohia catolică de la Siret impactul a fost realmente impresionant și ne-am străduit să culegem mărturiile oaspeților veniți de peste graniță. În cursul serii, editarea ultimelor materiale în casa unei familii de binefăcători. Peste noapte, ninsoarea devenea din ce în ce mai abundentă, iar a doua zi urma să parcurgem vreo 270 de km peste munți, până la Sighetu Marmației.