Card. Parolin: Ajunge cu haosul războiului; nu este prea târziu pentru pace!
Cetatea Vaticanului – A.Mărtinaș
Vatican News – 12 martie 2022. “Războiul este o nebunie, trebuie oprit”. Cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a vorbit în fața jurnaliștilor de la Vatican despre escaladarea războiului din inima Europei și a declarat: “Trebuie să avem o inimă de piatră pentru a rămâne impasibili și a permite ca acest haos să continue, ca râurile de sânge și lacrimi să continue să curgă”.
Iată, în continuare, interviul cu cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, realizat de directorul nostru editorial Andrea Tornielli:
Eminență, mai întâi de toate, puteți rezuma poziția Sfântului Scaun cu privire la conflictul actual?
“Poziția Sfântului Scaun este cea pe care Papa a repetat-o de mai multe ori: un NU hotărât războiului, războiul este o nebunie, trebuie oprit. Cerem, făcând apel la conștiința tuturor, ca luptele să înceteze imediat. Avem în fața ochilor imaginile teribile care vin din Ucraina. Victimele din rândul civililor, femei, bătrâni, copii lipsiți de apărare, care au plătit cu propria viață pentru nebunia războiului. Angoasa crește pe măsură ce vedem orașe cu case distruse, fără electricitate, temperaturi sub zero grade, lipsă de alimente și medicamente. La fel ca și milioanele de refugiați, majoritatea femei și copii, care fug de bombe. În ultimele zile am întâlnit un grup de refugiate, sosite în Italia, din diferite părți ale Ucrainei: priviri pierdute, fețe fără zâmbet, tristețe fără sfârșit... Ce vină au aceste tinere mame, ce vină au copiii lor!? Trebuie să ai o inimă de piatră ca să rămâi impasibil și să permiți ca acest haos să continue, ca râurile de sânge și lacrimi să continue să curgă. Războiul este o barbarie! Este semnificativ faptul că la ‚Angelus’, de duminică, 27 februarie, Sfântul Părinte a făcut referire la articolul 11 din Constituția italiană, care prevede: ‚Italia respinge războiul ca instrument de ofensă împotriva libertății altor popoare și ca mijloc de soluționare a diferendelor internaționale’. Cei care fac război se bazează pe logica diabolică a armelor și uită de umanitate: câte exemple avem despre adevărul acestor cuvinte! Deseori le uităm, uneori pentru că se referă la războaie pe care le considerăm ‚îndepărtate’, dar care, în realitate, în lumea noastră interconectată, nu sunt niciodată cu adevărat departe.”
De ce a vizitat Papa, într-un gest fără precedent, ambasada Rusiei la două zile după începerea atacului armatei Moscovei în Ucraina?
“Aveți dreptate când spuneți că Papa Francisc a făcut un gest fără precedent. Sfântul Părinte a dorit să exprime autorităților de la Moscova toată îngrijorarea sa în legătură cu escaladarea războiului care tocmai începuse și a decis să facă un pas personal în acest sens, mergând la reprezentanța diplomatică a Federației Ruse pe lângă Sfântul Scaun.”
Zilele trecute, ați avut o conversație telefonică cu ministrul rus de externe, Lavrov. Ce v-ați spus unul altuia?
“Am repetat apelul Papei pentru o încetare imediată a focului. Am cerut încetarea luptelor și o soluție negociată la conflict. Am insistat asupra respectării populației civile și asupra coridoarelor umanitare. De asemenea, am reiterat, așa cum a făcut-o și Papa, duminica trecută, la ‚Angelus’, disponibilitatea totală a Sfântului Scaun pentru orice fel de mediere care ar putea favoriza pacea în Ucraina.”
În ciuda apelurilor de a nu mai folosi armele, ne confruntăm cu o escaladare care nu dă semne de diminuare. De ce?
“Războiul este ca un cancer care crește, se extinde și se alimentează din el însuși. Este o aventură fără întoarcere, ca să folosesc cuvintele profetice ale Sfântului Ioan Paul al II-lea. Din păcate, trebuie să recunoaștem: am căzut într-un vârtej care poate avea consecințe incalculabile și dăunătoare pentru toată lumea. Atunci când un conflict este în desfășurare, când numărul victimelor lipsite de apărare crește, este întotdeauna dificil să te întorci înapoi, chiar dacă nu este imposibil atunci când există o voință reală de a face acest lucru; este dificil să urmărești negocierile cu toată forța, să urmezi toate căile posibile spre o soluție, să fii tenace în a întreprinde inițiative de pace. Nu trebuie să cedăm în fața logicii violenței și a urii. Nici nu trebuie să cedăm în fața logicii războiului și să ne resemnăm, stingând orice urmă de speranță. Trebuie să strigăm cu toții, împreună, către Dumnezeu și către omenire să nu mai folosim armele și să restabilim pacea, așa cum face Papa.”
Lumea s-a schimbat complet în decurs de câteva zile: acum se vorbește mult despre reînarmare, despre noi cheltuieli militare, despre necesitatea de a reveni la centralele pe cărbune, înăbușind tranziția ecologică...
“Da, în doar câteva zile, lumea pare să se fi schimbat, lumea noastră, deja greu încercată de pandemie.
Ne amintim de cuvintele curajoase rostite de Sfântul Părinte la Hiroshima, în noiembrie 2019. El a spus: ‘Doresc, cu umilință, să fiu vocea celor a căror voce nu este auzită și care privesc cu neliniște și angoasă la tensiunile crescânde care traversează timpul nostru, la inegalitățile și nedreptățile inacceptabile care amenință conviețuirea umană, la grava incapacitate de a avea grijă de casa noastră comună, la recursul continuu și spasmodic la arme, ca și cum acestea ar putea garanta un viitor pașnic’. El a adăugat: ‘Cu convingere, doresc să reiterez că utilizarea energiei atomice în scopuri de război este, astăzi mai mult ca oricând, o crimă, nu numai împotriva omului și a demnității sale, ci și împotriva oricărei posibilități de viitor în casa noastră comună. Utilizarea energiei atomice în scopuri de război este imorală, la fel cum imorală este și deținerea de arme atomice’. Astăzi vedem că, în fața a ceea ce se întâmplă în Ucraina, mulți vorbesc despre reînarmare: noi și mari sume de bani sunt alocate pentru înarmare, logica războiului pare să prevaleze, distanța dintre națiuni este din ce în ce mai mare. Din păcate, se pare că am uitat lecțiile istoriei, ale istoriei noastre recente. Citez, din nou, vocea Sfântului Ioan Paul al II-lea când a pledat pentru a nu intra în război cu Irakul: vedem condițiile din acea țară chiar și astăzi, la aproape douăzeci de ani de la acel conflict. Avem în fața ochilor noștri dovezi peste dovezi ale devastării și instabilității pe care le produce războiul.”
Ce cale poate fi urmată care să nu implice doar eliminarea celuilalt?
“Doctrina socială a Bisericii a recunoscut întotdeauna legitimitatea rezistenței armate în fața unei agresiuni. Dar cred că, în fața a ceea ce se întâmplă, este esențial să ne întrebăm: ‚Facem tot posibilul pentru a ajunge la un armistițiu? Este rezistența armată singura cale de urmat?’ Înțeleg că aceste cuvinte, în fața uciderii femeilor și copiilor, în fața a milioane de persoane strămutate, în fața unei țări distruse, pot părea utopice. Dar pacea nu este o utopie, sunt atâtea vieți umane în pericol care trebuie salvate imediat! Din acest motiv, este nevoie de inițiative politico-diplomatice de amploare pentru a obține o încetare a focului și începerea negocierilor pentru a găsi o soluție non-violentă. Sfântul Scaun este dispus să facă tot ce este posibil în această privință.”
Papa a spus, în mod explicit, că războiul din Ucraina este un război și nu "o operațiune militară". De ce?
“Cuvintele sunt importante, iar a defini ceea ce se întâmplă în Ucraina ca fiind o operațiune militară înseamnă a nu recunoaște realitatea faptelor. Ne confruntăm cu un război care, din păcate, face multe victime civile, ca toate războaiele.”
Credeți că Europa și Occidentul, în general, au făcut tot ce era necesar pentru a preveni această escaladare a războiului?
“Nu-mi place să speculez în acest fel. Întrebarea oferă, cu siguranță, o temă de reflecție interesantă. Ne amintim de situația conflictuală existentă în Donbas, de implementarea insuficientă a acordurilor de la Minsk și de ceea ce s-a întâmplat cu Crimeea. Dar să nu plângem după laptele vărsat! Mai degrabă, este nevoie de o nouă determinare pentru a ne asigura că aceste crize sunt rezolvate cu ajutorul tuturor.”
Ce rol joacă politica? Și ce rol joacă diplomația în acest moment?
“Când am spus că este nevoie de inițiative politice și diplomatice, m-am referit tocmai la această nevoie de politică și diplomație. Ne întoarcem în trecut în loc să îndrăznim să facem pași spre un viitor diferit, un viitor al coexistenței pașnice. Din păcate, trebuie să recunoaștem că, după căderea Zidului Berlinului, nu am reușit să construim un nou sistem de coexistență între națiuni care să depășească alianțele militare sau oportunitățile economice. Războiul actual din Ucraina arată clar această înfrângere. Dar aș dori să spun, de asemenea, că niciodată nu este prea târziu, niciodată nu este prea târziu pentru a face pace, niciodată nu este prea târziu pentru a reveni asupra propriilor pași și a găsi un acord.”
Care este rolul Bisericilor?
“În fața amenințărilor iminente, rolul creștinilor este, în primul rând, de a converti. Mi s-a spus că – în prezența cardinalului Krajewski, trimisul special al Papei în Ucraina – a avut loc o rugăciune ecumenică în care, în primul rând, s-a cerut iertare Domnului pentru împietrirea inimii noastre, pentru păcatele noastre care alimentează răul care există în lume. Și apoi, să ne rugăm ca Dumnezeu să dea pace, să lumineze mințile celor care fac război și să cruțe suferința celor nevinovați. Bisericile dau o mare dovadă de solidaritate în ajutorarea refugiaților. Cred că este, de asemenea, foarte important ca ei să insiste să ceară încetarea luptelor: nu poate exista nicio justificare pentru război, ură și violență.”
