Parolin: Papa cere un nou impuls de la COP28 pentru a împiedica distrugerea lumii

Massimiliano Menichetti

Vatican News – 1 decembrie 2023. Secretarul de stat al Vaticanului, cardinalul Pietro Parolin, începe lucrările delegației Sfântului Scaun la COP28, Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice, cu desfășurare la Dubai. Sosirea este programată pentru astăzi, 1 decembrie, zi în care Papa ar fi trebuit să ajungă în Emiratele Arabe Unite. Sfântul Părinte a fost însă nevoit "cu mare regret" să renunțe la această călătorie pentru a evita agravarea inflamației pulmonare care l-a afectat în ultimele zile. 

Eminență, Papa nu va putea lua parte la Conferința internațională privind schimbările climatice, de la Dubai, așa cum și-ar fi dorit. Care sunt așteptările și speranțele Sfântului Părinte pentru COP28?

În inima Papei este prezentă conștientizarea necesității de a acționa în vederea îngrijirii casei comune, a urgenței unor poziții curajoase și a unui nou impuls pentru politici locale și internaționale, astfel încât omenirea să nu fie amenințată de interese partizane, mioape sau prădătoare. COP28 este chemată să dea un răspuns clar din partea comunității politice în vederea abordării cu hotărâre a acestei crize climatice în termenul urgent indicat de știință. Papa nu a putut merge la Dubai, dar decizia de a fi acolo, prima dată pentru un pontif, a reieșit clar din exortația apostolică Laudate Deum, în care amintește că au trecut opt ani de la publicarea scrisorii enciclice Laudato si' și în care a dorit să împărtășească tuturor suferința planetei și "preocupările sufletești" pentru îngrijirea casei comune. Papa explică faptul că "odată cu trecerea timpului... nu reacționăm suficient, întrucât lumea care ne găzduiește se destramă și poate să se apropie de un punct de ruptură" (nr. 3). Nu numai că studiile științifice evidențiază impactul grav al schimbărilor climatice produse de comportamentul antropogen, dar în prezent a devenit un fapt cotidian asistarea, în întreaga lume, la fenomene naturale extreme care afectează grav calitatea vieții unei mari părți a populației umane și, în special, componenta cea mai vulnerabilă la criza climatică, care a fost cea mai puțin responsabilă în provocarea acesteia.

Sfântul Părinte a invocat în repetate rânduri cuvântul curaj, cerând guvernelor politici în favoarea unei ecologii integrale, pentru a proteja omul și casa comună. Care sunt așteptările legate de COP28?

Și în acest caz, Laudate Deum este foarte clar: "Dacă avem încredere în capacitatea ființelor umane de a transcende interesele lor meschine și de a gândi la scară largă, nu putem renunța să ne dorim ca COP28 să ducă la o accelerare decisivă a tranziției energetice, cu angajamente efective care să poată fi monitorizate permanent. Această conferință poate fi un punct de cotitură, dovedind că tot ceea ce s-a făcut din 1992 încoace a fost serios și oportun, altfel va fi o mare dezamăgire și va pune în pericol tot ceea ce s-a realizat până acum" (n. 54).

Într-adevăr, se speră ca COP28 să ofere indicații clare pentru a încuraja această accelerare. O tranziție energetică care poate fi abordată în diverse moduri, începând cu reducerea treptată și rapidă a combustibililor fosili printr-o mai mare utilizare a energiilor regenerabile și a eficienței energetice, precum și printr-un angajament mai mare în favoarea educației și a unei ecologii integrale.

De fapt, este bine să se reitereze ceea ce Sfântul Părinte și Sfântul Scaun au repetat adesea: mijloacele economice și tehnice pentru combaterea crizei climatice sunt necesare, dar nu sunt suficiente. Este indispensabil ca acestea să fie însoțite de un proces educativ care să influențeze schimbările stilurilor de viață și ale mijloacelor de producție și de consum, cu scopul de a promova un model reînnoit de dezvoltare umană integrală și durabilă, bazat pe grijă, fraternitate, cooperare între ființe umane și pe întărirea acelei alianțe între ființe umane și mediu care, așa cum spunea Benedict al XVI-lea în Caritas in veritate, "trebuie să reflecte iubirea creatoare a lui Dumnezeu, de la care venim și spre care ne îndreptăm" (nr. 50).

Papa a reiterat că după conferința de la Paris, din 2015, a existat de fapt un declin, un dezinteres. Eminență, ați urmărit îndeaproape aceste evenimente. Își dă lumea seama de pericole?

Criza climatică este foarte complexă, dar este "o problemă socială globală, intim legată de demnitatea vieții umane" (Laudate Deum, nr. 4). În plus, este legată de comportamentul uman de creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră care au consecințe pe termen lung: acestea datează din perioada de după revoluția postindustrială de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar au crescut puternic în timp: după cum indică IPCC, organismul științific al ONU care studiază schimbările climatice, peste 42% din totalul emisiilor nete din 1850 încoace au avut loc după 1990. Acestea sunt intervale de timp care depășesc cu mult ciclurile electorale scurte la care trebuie să răspundă politicienii. Aceasta este, cu siguranță, o primă problemă.

În plus, începând cu anul 2015 au existat o serie de crize, gândiți-vă doar la pandemia de Covid sau la problemele umanitare persistente care ne invadează societatea. Conflictele din Ucraina și din regiunea israeliano-palestiniană sunt doar două exemple izbitoare ale modului în care conflictele localizate nu numai că au un impact inacceptabil și devastator asupra populațiilor civile locale, dar au și repercusiuni economice și sociale în întreaga lume. Aici apare o a doua problemă: aceste crize riscă să abată atenția comunității internaționale de la problema climei.

Din păcate, schimbările climatice avansează și nu așteaptă ca "bunăvoința" umană să fie pusă în aplicare. Este necesar ca comunitatea internațională nu doar să ia act de acest lucru, ci să realizeze în mod concret că, în combaterea crizei climatice, fie câștigăm împreună, fie pierdem împreună. La COP26 de la Glasgow, Sfântul Părinte a trimis un Mesaj în care a evidențiat că "rănile produse omenirii [...] de fenomenul schimbărilor climatice sunt comparabile cu cele rezultate dintr-un conflict global. La fel ca în urma celui de-al Doilea Război Mondial, este necesar ca, în prezent, întreaga comunitate internațională să facă să devină o prioritate punerea în aplicare a unor acțiuni colegiale, solidare și cu viziune de viitor". Adevăratul dușman care trebuie combătut este comportamentul iresponsabil care are repercusiuni asupra tuturor componentelor umanității noastre de astăzi și de mâine. Răspunsul trebuie să fie rapid și unitar.

Ar fi frumos dacă COP28 ar contribui la punerea în practică a dorinței exprimate de Papa Francisc în Laudato si': "În timp ce omenirea din perioada post-industrială va fi poate amintită ca fiind una dintre cele mai iresponsabile din istorie, este de sperat ca omenirea de la începutul secolului XXI să fie amintită pentru că și-a asumat cu generozitate responsabilitățile sale extrem de importante" (nr. 165). Există o speranță în acest sens, deoarece omenirea posedă mijloacele și capacitățile necesare pentru a-și putea asuma astfel de responsabilități.

COP28 are loc în Emiratele Arabe Unite, în timp ce conflictul dintre Israel și Hamas este în desfășurare. Cum vede Sfântul Scaun această situație?

Atacul terorist comis la 7 octombrie de către Hamas și alte organizații palestiniene împotriva populației din Israel a provocat o rană gravă și profundă în israelieni și în noi toți. Securitatea acestei populații a fost grav pusă în pericol într-o manieră atât de brutală și, incredibil, într-un timp atât de scurt. Sfântul Părinte a spus-o încă de la început: "Terorismul și extremismul nu ajută la găsirea unei soluții la conflictul dintre israelieni și palestinieni, ci alimentează ura, violența, răzbunarea și nu fac decât să ducă la provocarea reciprocă a suferinței" (Audiența generală, 11 octombrie 2023).

Și, într-adevăr, procesul de pace israeliano-palestinian, care suferea deja de încetiniri și stagnări, a devenit acum și mai complex. Pe de altă parte, poate că acesta a fost scopul teroriștilor, întrucât, așa cum au declarat întotdeauna, milițienii Hamas nu au în vedere pacea cu Israelul, dimpotrivă - în mod iresponsabil - ar dori dispariția acestuia. Însă, acest lucru nu corespunde voinței pe care Autoritatea Statului Palestinian, în special președintele Mahmoud Abbas, ne-a asigurat-o întotdeauna, și anume, că dorește un dialog cu Statul Israel pentru realizarea deplină a soluției celor două state, promovată de atâția ani de Sfântul Scaun, împreună cu un statut special pentru Orașul Sfânt, Ierusalim. De aceea, sper că în viitor vor exista căi sincere de dialog, chiar dacă acum le văd foarte înguste. În Grădinile Vaticanului se află acel măslin care a fost plantat în 2014 de către președintele israelian Shimon Peres și președintele palestinian Mahmoud Abbas, împreună cu Papa Francisc și Patriarhul Bartolomeu. Continuăm să îl udăm cu apa speranței, care curge din rugăciune și, de asemenea, din activitatea diplomatică

Cu toate acestea, în ultimele zile am văzut o licărire de lumină în cadrul negocierilor care au permis un armistițiu și eliberarea mai multor ostatici israelieni și nu numai. Din păcate, astăzi am aflat că luptele au fost reluate. Sfântul Scaun speră că toate violențele vor înceta cât mai curând posibil. Cred că eforturile de dialog depuse de Egipt și Qatar, împreună cu Statele Unite ale Americii, sunt cu adevărat de lăudat, alături de disponibilitatea guvernului israelian de a ajunge cât mai curând la o soluție pentru toți ostaticii. Mă bucur cu adevărat să văd că acești oameni se pot reîntâlni cu familiile lor. De asemenea, mă rog pentru și compătimesc angoasa celorlalte familii care încă nu pot să-și îmbrățișeze apropiații, încă răpiți, aflați în Gaza. Sperăm că toți vor fi eliberați în curând.

În același timp, situația umanitară din Fâșia Gaza este un motiv de mare îngrijorare pentru Sfântul Scaun. Mii de victime, vorbim de peste 15.000, răniți, dispăruți. Se pare că nu mai există niciun loc sigur, chiar și școlile, spitalele și lăcașurile de cult sunt folosite în mod abuziv și sunt disputate. Mai mult de un milion de oameni au rămas fără adăpost, fiind nevoiți să se mute în sudul acelei mici fâșii de pământ palestinian.

Cu adevărat lăudabil este rolul Egiptului, care furnizează și coordonează sosirea ajutoarelor umanitare, precum și cel al Iordaniei, Qatarului și Emiratelor Arabe Unite, care trimit ajutoare și încearcă să sprijine populația palestiniană. Nu putem uita și încurajăm efortul umanitar pe care agențiile ONU îl fac în Gaza. Așadar, ceea ce este necesar acum este ca luptele să se oprească definitiv și să se găsească alte căi pentru ca Hamas și celelalte organizații palestiniene să se dezarmeze și să nu mai reprezinte o amenințare teroristă pentru israelieni, dar și pentru palestinieni.

După cum a spus deja Sfântul Părinte, acest conflict, care afectează Țara Sfântă, atinge inimile și sentimentele tuturor. Se simte foarte mult furia atâtor oameni pentru ceea ce s-a întâmplat la 7 octombrie, în Israel, dar și pentru ceea ce se întâmplă în Gaza, iar acum pentru reacțiile oribile pe care acest conflict le produce în societățile din unele țări. Mă refer în special la numărul tot mai mare de acte de antisemitism care au avut loc în multe țări. Așa cum a spus Sfântul Părinte de multe ori și cu mare hotărâre: antisemitismul este o negare a propriilor origini, o contradicție absolută, pentru că un creștin nu poate fi antisemit.

Rădăcinile noastre sunt comune. Ar fi o contradicție între credință și viață. Și nu numai pentru creștini: pentru toți, apărarea libertății celorlalți de a-și profesa credința este un act uman, în timp ce ultragierea acesteia este inumană, așa cum s-a întâmplat în cazul  rușinos al Shoah-ului.

De asemenea, Sfântul Scaun continuă să urmărească îndeaproape războiul dintre Rusia și Ucraina. Cum continuă activitatea diplomației Vaticanului în acest context?

Angajamentul Sfântului Scaun rămâne neschimbat și continuă să se concentreze asupra chestiunilor umanitare, în special asupra repatrierii minorilor ucraineni. Diferitele schimburi de informații între partea ucraineană și cea rusă, prin intermediul Nunțiaturii Apostolice prezente în cele două țări, au permis să se afle despre soarta a zeci de copii. Un rezultat încurajator, obținut și datorită implicării explicite a Sfântului Scaun, după cum a indicat Biroul Comisarului prezidențial pentru drepturile copilului din Federația Rusă, a fost repatrierea lui Bogdan Iermokhin, care a avut loc cu o seară înainte ca acesta să împlinească 18 ani. În plus, mecanismul inițiat în urma misiunii cardinalului Zuppi este în curs de perfecționare, promițând rezultate mai bune. Sperăm că acest efort va deschide calea dialogului și în privința altor chestiuni.

Eminență, mai merită să sperăm în aceste vremuri complexe, sfâșiate de războaie, violență și lipsuri?

În fața tragediilor care continuă să afecteze omenirea, ne simțim cu toții ca niște ratați și suntem tentați să cedăm disperării și fatalismului. Împreună cu Papa Francisc, vreau și eu să repet "să nu lăsăm să ni se fure speranța", mai ales atunci când drumul vieții se lovește de probleme și obstacole care par insurmontabile.  Bineînțeles, speranța cere realism. Ea cere să spunem problemelor pe nume, știind că numeroasele crize morale, sociale, de mediu, politice și economice cu care ne confruntăm sunt interconectate, iar ceea ce vedem ca fiind probleme individuale sunt de fapt o cauză sau o consecință a celorlalte. Dar speranța îndeamnă, apoi, la curajul de a acționa; la îndrăzneala de a lansa inima peste obstacol, de a renunța la rău și de a ieși din spațiul îngust al intereselor personale sau naționale, de a face în fiecare zi acei mici pași posibili de bine pentru a încerca îmbunătățirea situațiilor complicate și de a semăna pacea, cu răbdare și încreder