Reacții la "Fiducia supplicans": comunicat al Departamentului pentru Doctrina Credinței

Cetatea Vaticanului
Vatican News – 4 ianuarie 2024. Publicarea, la 18 decembrie 2023, a Declarației doctrinale "Fiducia supplicans" privind semnificația binecuvântărilor a provocat imediat reacții diferite atât din partea unor episcopi, cât și din partea unor întregi conferințe episcopale. Două săptămâni mai târziu, prefectul și secretarul Departamentului pentru Doctrina Credinței, cardinalul Víctor Manuel Fernández și secretarul aceluiași departament, mons. Armando Matteo, au revenit asupra subiectului printr-un comunicat de presă publicat joi, 4 ianuarie 2024, în cursul dimineții.

"Pronunțările ușor de înțeles ale unor conferințe episcopale", spun autorii comunicatului, "au valoarea de a evidenția necesitatea unei perioade mai lungi de reflecție pastorală. Ceea ce au exprimat aceste Conferințe episcopale nu poate fi interpretat ca o opoziție doctrinară, deoarece documentul este clar și clasic în ceea ce privește căsătoria și sexualitatea. Există mai multe fraze intense în Declarație, care nu lasă nici un dubiu."

Comunicatul enumeră, apoi, toate pasajele fără echivoc ale documentului din care rezultă că doctrina despre căsătorie nu se schimbă și că pentru Biserica Catolică sunt licite doar relațiile sexuale între un bărbat și o femeie în cadrul căsătoriei (Prezentare, paragrafele 4, 5 și 11). "În mod evident", continuă nota de presă, "nu ar fi loc pentru o distanțare doctrinară față de această Declarație sau pentru considerarea acesteia ca fiind eretică, contrară Tradiției Bisericii sau blasfematoare".

Textul documentului, după cum se știe, deschide posibilitatea de a acorda binecuvântări pastorale scurte și simple (nici liturgice, nici ritualizate) cuplurilor în neregulă (nu a uniunii lor), "subliniind că este vorba de binecuvântări fără formă liturgică care nu aprobă și nici nu justifică situația în care se află aceste persoane".

Prefectul și secretarul Departamentului pentru Doctrina Credinței recunosc că astfel de documente "pot necesita, în aspectele lor practice, mai mult sau mai puțin timp pentru aplicarea lor, în funcție de contextele locale și de discernământul fiecărui episcop diecezan cu dieceza sa. În unele locuri nu există dificultăți pentru o aplicare imediată, în altele este necesar să nu se inoveze nimic, luându-și totodată timpul necesar pentru lectură și interpretare". Fiecare episcop local, de fapt, are întotdeauna puterea de "discernământ la fața locului, adică în acel loc concret pe care îl cunoaște mai mult decât alții pentru că este turma sa. Prudența și atenția la contextul eclezial și la cultura locală ar putea admite modalități diferite de aplicare, dar nu o negare totală sau definitivă a acestui parcurs care este propus preoților".

În ceea ce privește luările de poziție ale unor întregi conferințe episcopale, acestea trebuie înțelese în propriul context: "În mai multe țări", recunoaște comunicatul de presă, "există probleme culturale și chiar juridice puternice care necesită timp și strategii pastorale care depășesc termenul scurt. Dacă există legislații care condamnă cu închisoarea și, în unele cazuri, cu tortura și chiar cu moartea simplul fapt de a se declara homosexual, este de la sine înțeles că o binecuvântare ar fi imprudentă. Este clar că episcopii nu doresc să expună persoanele homosexuale la violență. Rămâne important ca aceste Conferințe episcopale să nu pledeze pentru o doctrină diferită de cea din Declarația semnată și aprobată de Papa, întrucât aceasta este doctrina dintotdeauna, ci mai degrabă să propună nevoia de studiu și de discernământ pentru a acționa cu prudență pastorală într-un astfel de context'.

Comunicatul Departamentului pentru Doctrina Credinței insistă asupra "adevăratei noutăți" a Declarației "Fiducia supplicans", care "necesită un efort generos de primire și de la care nimeni nu trebuie să se declare exclus; nu este posibilitatea de a binecuvânta cuplurile în situații neregulate. Este invitația de a distinge între două forme diferite de binecuvântare: 'liturgică' sau ritualizată și 'spontană sau pastorală'". O "reflecție teologică, bazată pe viziunea pastorală a Papei Francisc, implică o adevărată dezvoltare în raport cu ceea ce s-a spus despre binecuvântări în Magisteriu și în textele oficiale ale Bisericii". Din acest motiv, explică cardinalul Fernandez și monseniorul Matteo, "textul Departamentului pentru Doctrina Credinței a adoptat profilul înalt al unei 'Declarații', care reprezintă mult mai mult decât un responsum sau o scrisoare. Tema centrală, care ne îndeamnă în mod deosebit la o aprofundare care să ne îmbogățească practica pastorală, este înțelegerea mai largă a binecuvântărilor și propunerea de a spori binecuvântările pastorale, care nu necesită aceleași condiții ca binecuvântările în context liturgic sau ritual. În consecință, dincolo de polemici, textul îndeamnă la un efort de reflecție senină, cu inima de păstor, liberă de orice ideologie". Tuturor li se cere să crească în convingerea că "binecuvântările ne-ritualizate nu sunt o consacrare a persoanei sau a cuplului care le primește, nu sunt o justificare a tuturor acțiunilor lor, nu sunt o ratificare a vieții pe care o duc".

Comunicatul oferă apoi un exemplu simplu de binecuvântare rapidă și ne-rituală. Aceste binecuvântări "pastorale" trebuie să fie "înainte de toate foarte scurte (cf. nr. 28). Sunt binecuvântări de câteva secunde, fără Ritual și fără Ritualul Binecuvântărilor. Dacă două se apropie împreună pentru a o invoca, se cere pur și simplu Domnului pace, sănătate și alte bunuri pentru aceste două persoane care cer binecuvântarea. În același timp, se cere ca ele să trăiască Evanghelia lui Cristos în deplină fidelitate și ca Duhul Sfânt să elibereze aceste două persoane de tot ceea ce nu corespunde voinței sale divine și de tot ceea ce necesită purificare. Această formă de binecuvântare ne-ritualizată, prin simplitatea și concizia formei sale, nu pretinde să justifice nimic din ceea ce nu este acceptabil din punct de vedere moral. În mod evident, nu este o căsătorie, dar nici nu este o "aprobare" sau o ratificare a ceva. Este doar răspunsul unui păstor la doi oameni care cer ajutorul lui Dumnezeu. Prin urmare, în acest caz, păstorul nu pune condiții și nu dorește să cunoască viața intimă a acestor persoane".

Prin urmare, fiecare episcop din propria dieceză este autorizat să activeze acest tip de binecuvântare simplă "cu toate recomandările de prudență și atenție, dar în niciun caz nu este autorizat să propună sau să activeze binecuvântări care ar putea semăna cu un rit liturgic". În timp ce "în unele locuri, poate, va fi necesară o cateheză pentru a-i ajuta pe toți să înțeleagă că acest tip de binecuvântări nu reprezintă o ratificare a vieții pe care o duc cei care le invocă. Cu atât mai puțin sunt o absoluțiune, deoarece aceste gesturi sunt departe de a fi un sacrament sau un rit. Ele sunt simple expresii de apropiere pastorală care nu au aceleași exigențe ca un sacrament sau un rit formal".