”Fiducia supplicans”, binecuvântările neliturgice și deosebirea lui Ratzinger
ANDREA TORNIELLI
director editorial - Departamentul pentru comunicare
27 februarie 2024
Declarația ”Fiducia supplicans”, publicată de Departamentul pentru Doctrina Credinței în luna decembrie a anului trecut, după cum se știe și după cum au subliniat mulți, nu schimbă doctrina tradițională despre căsătorie, care prevede o binecuvântare nupțială doar pentru bărbatul și femeia care se căsătoresc. Ceea ce este aprofundat de document, care admite posibilitatea unor simple binecuvântări spontane chiar și pentru cuplurile neregulate sau de același sex, fără ca acest lucru să însemne binecuvântarea uniunii lor sau aprobarea conduitei lor de viață, este în schimb natura binecuvântărilor. ”Fiducia supplicans” face deosebire, într-adevăr, între cele liturgice sau rituale, și cele spontane sau pastorale. În legătură cu prima dintre acestea, binecuvântările liturgice, există două modalități de a le înțelege. Există un sens larg, care consideră că orice rugăciune făcută de un slujitor hirotonit este "liturgică", chiar dacă este rostită fără o formă rituală și fără a adera la un text oficial. Și există un sens mai restrâns, potrivit căruia o rugăciune sau o invocare asupra persoanelor este 'liturgică' doar atunci când este făcută în mod "ritual" și, mai precis, când se bazează pe un text aprobat de autoritatea bisericească.
Unii dintre criticii care au pus la îndoială recenta declarație, consideră permis, în realitate, doar sensul larg și, prin urmare, nu consideră acceptabilă deosebirea dintre rugăciunile sau binecuvântările "rituale" și "liturgice" și rugăciunile sau binecuvântările "pastorale" și "spontane". De exemplu, există cei care obiectează că liturgia are și o relevanță pastorală. Dar, în această privință, este demn de remarcat faptul că ”Fiducia supplicans”, dă cuvântului "pastoral" un sens aparte: adică sensul de grijă îndreptată în mod special spre însoțirea celor cărora li se oferă binecuvântarea; după chipul "bunului păstor" care nu se odihnește până nu-i găsește pe fiecare dintre cei rătăciți.
Alții susțin că toate rugăciunile ar fi "liturgice" și, prin urmare, toate ar fi supuse cerințelor liturgice ale Bisericii. La această obiecție a răspuns însuși Papa Francisc în discursul său adresat participanților la adunarea plenară a Departamentului pentru Doctrina Credinței din 26 ianuarie a.c., insistând asupra existenței binecuvântărilor pastorale sau spontane care, "în afara oricărui context și formă liturgică", a explicat el, "nu au nevoie de o perfecțiune morală pentru a fi primite". Cuvintele Suveranului Pontif confirmă astfel orientarea de a lua în considerare sensul cel mai strict pentru binecuvântările liturgice.
Un precedent important, în ceea ce privește deosebirea dintre ceea ce este liturgic și ceea ce nu este liturgic, poate fi găsit într-o instrucțiune din anul 2000, publicată de Congregația - pe atunci - pentru Doctrina Credinței, semnată de cardinalul Joseph Ratzinger și aprobată de Ioan Paul al II-lea.
Materia acestei instrucțiuni este rugăciunea pentru a obține vindecarea de la Dumnezeu. La punctul numărul doi din prima parte a documentului se amintește că "în De benedictionibus din Rituale Romanum, există un Ordo benedictionis infirmorum, în care se regăsesc diferite texte euhologice care imploră vindecarea". În partea finală a instrucțiunii, dedicată dispozițiilor disciplinare, există apoi un articol (2) care precizează: "Rugăciunile de vindecare se califică drept liturgice dacă sunt incluse în cărțile liturgice aprobate de autoritatea competentă a Bisericii; în caz contrar, ele sunt neliturgice".
Astfel, se afirmă că există rugăciuni liturgice sau rituale de vindecare și altele care nu sunt astfel, dar care sunt permise în mod legitim. Articolul următor amintește că "cele liturgice se celebrează conform ritului prescris și cu veșmintele sacre indicate în Ordo benedictionis infirmorum din Rituale Romanum". Aceste citate din textul semnat de Ratzinger și aprobat de Papa Wojtyla arată faptul că sensul termenului "liturgic" folosit în Fiducia supplicans pentru a defini binecuvântările rituale, diferite de cele pastorale, reprezintă cu siguranță o dezvoltare, dar care este în concordanță cu magisteriul din ultimele decenii.
Există și alte distincții între binecuvântări: unele reprezintă consacrări sau pecetluirea sacramentului celebrat de miri (în cazul binecuvântării nupțiale); altele reprezintă rugăciuni de invocare care se înalță de jos către Dumnezeu; altele (în cazul exorcismelor) sunt menite să îndepărteze răul. ”Fiducia supplicans” clarifică în repetate rânduri faptul că împărtășirea unei binecuvântări pastorale sau spontane - fără niciun element nupțial - unui cuplu "neregulat" care se adresează unui preot sau diacon nu reprezintă și nu poate reprezenta în niciun fel o formă de aprobare a uniunii dintre cei doi. Documentul precizează că nu poate fi considerată "o legitimare morală a unei uniuni care se presupune a fi o căsătorie" și nici "a unei practici sexuale extraconjugale". În schimb, semnificația este aceea de invocare a lui Dumnezeu pentru a permite semințelor de bine să crească în direcția dorită de El.
