Franța se îndreaptă către o Constituție anti-viață
Massimiliano Menichetti
Vatican News – 7 februarie 2024
'O nouă tresărire de credință, caritate și speranță'. Cu doar cinci luni în urmă, privind în ochii a peste 50 de mii de credincioși la Vélodrome din Marsilia - ultima oprire a celei de-a patruzeci și patra călătorii apostolice internaționale - Papa s-a adresat cu acele cuvinte Bisericii, Franței și întregii Europe, îndemnând la viață, la primire, la fraternitate. Cu această ocazie, a folosit în special două cuvinte puternice: "cinism și resemnare", plăgi care adesea rănesc realitățile noastre, i-a îndemnat pe toți să-și ridice ochii spre cer, având încredere în Domnul care "acționează în istorie, face minuni și este la lucru chiar și în societățile noastre marcate de secularismul lumesc și de o anumită indiferență religioasă". El a privit drama rebutării vieții umane care ia diferite forme, de la viața respinsă a migranților, la viața copiilor nenăscuți sau a bătrânilor abandonați, cerând să nu privim în altă parte, să iubim, să îl recunoaștem pe celălalt: fie că se află într-o barcă în mijlocul mării, fie că este în situația cea mai lipsită de apărare în pântecele mamei. Un mesaj puternic de speranță, lumină și angajament pe care Francisc l-a adus în Franța.
Cu toate acestea, la sfârșitul lunii ianuarie, Adunarea Națională de la Paris a aprobat includerea dreptului la avort în Constituție. Proiectul de reformă susținut de guvern este acum în dezbaterea Senatului. Într-o Europă rănită de război, subminată de puseuri suveraniste, populiste, consumeriste, de strategii economice care încearcă să îndepărteze viziunea părinților fondatori - Alcide De Gasperi, Robert Schuman, Konrad Adenauer - este decisiv acel impuls al adevărului, amintit de Succesorul lui Petru, care luminează fața omului.
'Avortul este o crimă', le-a spus clar Francisc reporterilor în zborul de întoarcere din Slovacia, în septembrie, în urmă cu trei ani. Așadar, cum este posibil să juxtapunem în Carta fundamentală a unui stat dreptul care protejează persoana cu dreptul care îi sancționează moartea? Trăim într-o societate avansată din punct de vedere tehnologic, computerizată, conectată. Creșterea ființei umane de la concepție încoace nu mai este un secret de zeci de ani. Folosim cuvinte precum pre-embrion, embrion, bebeluș, copil, adolescent, adult, bătrân pentru a indica stadii de dezvoltare în care se schimbă numărul de celule, în care se schimbă aspectul cognitiv, nevoia de asistență, dar este întotdeauna o persoană. "Este corect să ucizi o viață umană pentru a rezolva o problemă? Este corect să angajezi un asasin plătit pentru a ucide o viață umană?", a întrebat Papa, vorbind cu aceeași jurnaliști în călătoria de întoarcere de la Bratislava la Roma. O societate nu se măsoară după interdicțiile sale, ci după capacitatea sa de a iubi, iar "libertatea crește cu iubirea", a explicat Francisc în cateheza audienței generale din 20 octombrie 2021, dar "cu iubirea pe care o vedem în Cristos, caritatea: aceasta este iubirea cu adevărat liberă și eliberatoare".
La începutul demersului parlamentar, episcopii francezi și-au exprimat îngrijorarea cu privire la această modificare a Constituției și au reafirmat că fiecare viață este un dar, un dar fragil și prețios, infinit de demn, care trebuie să fie primit și servit de la începutul său până la sfârșitul său natural.
Umanitatea a condamnat întotdeauna orice teorie eugenetică, însă embrionii continuă să fie manipulați și selectați ca și cum ar fi materiale, nu oameni. În acest context, avortul este atât o premisă, cât și o consecință. În mod ciudat, este ca și cum nu am mai fi capabili să vedem, să fim liberi, să dăruim, să ajutăm. Într-o lume rănită de atâtea violențe, pare greu să construim binele, o strategie globală de primire și de sprijin, pentru a putea aloca fonduri, atenție, iubire femeilor care întâmpină o sarcină dificilă, copiilor purtați în pântecele lor. Multe vieți ar fi totuși salvate, așa cum demonstrează activitatea centrelor de ajutorare a vieții, dacă femeile ar fi susținute pe plan economic, juridic, psihologic, religios și social, în momentul dramatic în care avortul pare a fi unica soluție.
De multe ori ne închidem în contraste politice sau ideologice sterile, dar provocarea este aceea de a adopta legi și de a modifica constituții cu propuneri în favoarea vieții, nu a morții. Investiții și măsuri pentru a consolida structuri și realități capabile să preia povara suferinței, a fricii, a situațiilor extreme și dramatice. Căci a ajuta înseamnă a iubi, înseamnă a fi liber să alegi. Iar acest orizont fratern, care se face responsabil de celălalt, de persoană, construiește societăți care nu se resemnează, ci merg spre o cultură autentică a primirii, a împărtășirii și a păcii.
