Declarația ”Dignitas infinita” a Departamentului pentru doctrina credinței afirmă demnitatea inviolabilă a oricărei ființe umane

VATICAN

Declarația "Dignitas infinita". Iată lista "încălcărilor grave" ale demnității umane

Declarația Departamentului pentru doctrina credinței "Dignitas infinita", publicată pe 8 aprilie 2024, a avut nevoie de cinci ani pentru a fi finalizată și include magisteriul papal din ultimul deceniu: de la război la sărăcie, de la violența împotriva migranților la violența împotriva femeilor, de la avort la maternitatea surogat și eutanasie, de la teoria genului la violența digitală.

ANDREA TORNIELLI

Trei capitole pun bazele afirmațiilor cuprinse în cel de-al patrulea, dedicat "unor încălcări grave ale demnității umane": este vorba de declarația "Dignitas infinita" a Departamentului pentru doctrina credinței. Principala noutate a documentului, care este rezultatul unei munci care a durat cinci ani, este includerea unor teme-cheie din magisteriul pontifical recent alături de cele bioetice. În lista "incompletă" care este oferită, printre încălcările demnității umane, alături de avort, eutanasie și maternitate surogat, apar războiul, drama sărăciei și a migranților, precum și traficul de persoane. Noul text contribuie astfel la depășirea dihotomiei care există între cei care se concentrează exclusiv pe apărarea vieții pe cale de a se naște sau de a muri, uitând de atâtea alte atacuri împotriva demnității umane și, invers, între cei care se concentrează doar pe apărarea săracilor și a migranților, uitând că viața trebuie apărată de la concepție până la sfârșitul ei natural.

Principii fundamentale

În primele trei părți ale Declarației sunt amintite principiile fundamentale. "Biserica, în lumina Revelației, reafirmă și confirmă în mod absolut" "demnitatea ontologică a persoanei umane, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și răscumpărată în Cristos Isus" (1). Documentul îi critică pe cei care "înțeleg prin persoană doar "o ființă capabilă să raționeze"". În consecință, susțin ei, "copilul nenăscut nu ar avea demnitate personală, nici persoana vârstnică care nu este autosuficientă, nici cineva cu un handicap mintal. Biserica, dimpotrivă, insistă asupra faptului că demnitatea fiecărei persoane umane, tocmai pentru că este intrinsecă, rămâne dincolo de orice circumstanță" (24). Mai mult, se afirmă, "conceptul de demnitate umană este, de asemenea, folosit uneori în mod abuziv pentru a justifica o multiplicare arbitrară a unor noi drepturi... ca și cum ar trebui să se garanteze capacitatea de a exprima și de a realiza fiecare preferință individuală sau dorință subiectivă" (25).

Sărăcia, războiul și traficul de ființe umane

Declarația prezintă apoi o listă a "unor încălcări grave ale demnității umane". Se vorbește mai întâi de "tragedia sărăciei", "una dintre cele mai mari nedreptăți ale lumii contemporane" (36). Apoi, războiul, "o tragedie care neagă demnitatea umană" și care "este întotdeauna o "înfrângere a umanității"" (38), până la punctul în care "astăzi este foarte dificil să se susțină criteriile raționale dezvoltate în alte secole pentru a vorbi despre un posibil "război just"" (39). Continuă cu " suferința migranților", ale căror "vieți sunt puse în pericol pentru că nu mai au mijloacele de a-și crea o familie, de a munci sau de a se hrăni" (40). Documentul se oprește apoi asupra "traficului de ființe umane", care capătă " proporții tragice" și este definit drept "o activitate ignobilă, o rușine pentru societățile noastre care se numesc civilizate", invitându-i pe "exploatatori și pe clienți" să facă un serios examen de conștiință (41). În același sens, se solicită combaterea unor fenomene precum "comerțul cu organe și țesuturi umane, exploatarea sexuală a copiilor și a fetelor, munca în condiții de sclavie, inclusiv prostituția, traficul de droguri și de arme, terorismul și crima internațională organizată" (42). De asemenea, se menționează "abuzul sexual", care lasă "cicatrici adânci în inima celor care îl suferă" (43). Se continuă cu discriminarea femeilor și violența împotriva lor, citând printre acestea din urmă "constrângerea la avort, care afectează atât mama, cât și copilul, atât de des pentru a satisface egoismul bărbaților" și "practica poligamiei" (45). Declarația condamnă, de asemenea, "feminicidul" (46).

Avortul și maternitatea surogat

Clară este, de asemenea, condamnarea avortului: "printre toate crimele pe care omul le poate comite împotriva vieții, avortul provocat prezintă caracteristici care îl fac deosebit de grav și de deplorabil" și se reamintește că "apărarea vieții pe cale de a se naște este intim legată de apărarea oricărui drept al omului" (47). Puternică este și respingerea maternității surogat, "prin care copilul, de o imensă demnitate, devine un simplu obiect", o practică "ce ofensează grav demnitatea femeii și a copilului... fondată pe exploatarea unei situații de nevoie materială a mamei. Un copil este întotdeauna un dar și niciodată obiectul unui contract". (48) Lista menționează apoi eutanasia și sinuciderea asistată, reamintind că "suferința nu-l face pe bolnav să-și piardă acea demnitate care îi este intrinsecă și inalienabilă" (51). Se vorbește apoi despre importanța curelor paliative și despre evitarea "oricărui tip de înverșunare terapeutică sau de intervenție disproporționată", reafirmând că "viața este un drept, nu moartea, care trebuie acceptată, nu indusă" (52). Printre încălcările grave ale demnității umane se numără și "rebutarea" persoanelor cu abilități diferite (53).

Teoria genului

După ce reafirmă că față de persoanele homosexuale trebuie evitată "orice înfierare de discriminare nedreaptă și mai ales orice formă de agresiune și violență", denunțând "ca fiind contrar demnității umane" faptul că în unele locuri aceste persoane "sunt întemnițate, torturate și chiar private de bunul vieții" (55), documentul critică teoria genului, "care este extrem de periculoasă pentru că șterge diferențele cu pretenția de a-i face pe toți egali" (56). Biserica amintește că "a dori să se dispună de sine, așa cum prescrie teoria genului ... nu înseamnă altceva decât a ceda la tentația străveche a ființei umane care se face Dumnezeu" (57). Teoria genului "vrea să nege cea mai mare dintre diferențele posibile dintre cele existente între ființele vii: cea sexuală" (58). Negativă, este de asemenea, judecata asupra schimbării de sex, chiar dacă "aceasta nu înseamnă excluderea posibilității ca o persoană afectată de anomalii ale organelor genitale deja evidente la naștere sau care se dezvoltă ulterior, să aleagă să primească asistență medicală pentru a rezolva aceste anomalii" (60).

Violența digitală

Lista este completată cu "violența digitală", citând "noile forme de violență răspândite prin intermediul rețelelor de socializare, de exemplu prin cyberbullying" [hărțuirea digitală – n.r.] și prin "răspândirea pornografiei și exploatarea persoanelor în scopuri sexuale sau prin jocuri de noroc" pe internet (61). Declarația se încheie prin îndemnul de a "pune respectul pentru demnitatea persoanei umane, dincolo de orice circumstanțe, în centrul angajamentului pentru binele comun și al oricărui sistem juridic" (64).