Jubileul artiștilor. Noaptea Albă în bazilica Sfântul Petru

Antonella Palermo – Cetatea Vaticanului

Nu a fost ușor să se evidențieze cu măiestrie o frumusețe deja peste măsură, cea a bazilicii Vaticanului. În schimb, Departamentul pentru Cultură și Educație a depășit cu pricepere provocarea pregătind o călătorie artistică și spirituală care a condus artiști și oameni din lumea culturii într-un spațiu sacru de contemplație pură, duminică seară, 16 februarie a.c.

O călătorie multisenzorială

”Responsabilitatea artiștilor este de a face frumusețea să strălucească”, acest lucru a fost scris de papa Francisc în omilia Liturghiei jubiliare din dimineața zilei de duminică, 16 februarie a.c., pronunțată de cardinalul José Tolentino De Mendonça, iar regizorul Andrea Chiodi, care pentru această ocazie a amenajat acest templu al creștinismului cu experiența împrumutată din teatru este convins de acest lucru. Drumul spre bazilică este atras de vibrațiile minuscule ale clopotului Sfântului Petru, care, surprinse de artistul american Bill Fontana, produc în piața din fața acesteia ceea ce ambasadorul Vattani a numit ”ecourile tăcute ale unei mari sculpturi sonore”. Se intră în întuneric. Singura rază de lumină este pe Pietà, de Michelangelo: este Fecioara Maria care îl ține pe Cristos, în timp ce Lauda lui Jacopone da Todi învăluie neliniștea și vulnerabilitatea. ”Maria este cea care ne arată calea, o cale făcută și din durere”, a precizat Chiodi. Apoi este Bernini și Slava Celui Preaînalt, cu Duhul Sfânt în centrul cupolei: te face să privești în sus într-o ploaie de speranță. Dar este o abordare lentă, alcătuită din uimiri progresive și bine dozate: mici semne de lumină care luminează statuile laterale care duc spre baldachin.

Aici, muzica lui Bach interpretată la violoncel de Jacopo Di Tonno fascinează cu un dulce magnetism. ”O experiență inimaginabilă și de neuitat”, va spune muzicianul la final. ”Fiecare mică notă a încercat să pătrundă în mediul înconjurător, într-un mariaj perfect între frumusețea vizuală și cea a interpretării. Un concert intim, cu oameni aflați la câțiva centimetri de instrument, față în față cu sursa. Cred că frumusețea ne poate salva cu adevărat, că este un motor pentru o viață liniștită”, a adăugat el.

Artă și consolare

Oamenii se roagă, unii sunt vizibil cuprinși de emoție. La ieșire, se întâlnește vasul baptismal, apa care ne face să renaștem. Și, în sfârșit, ușa larg deschisă către Roma, către viața de zi cu zi. ”Poate că această cale este și cea sugerată de papa atunci când subliniază că arta trebuie să-i facă pe oameni să redescopere frumusețea și să fie într-un fel consolatoare într-un moment istoric atât de dificil”, a observat regizorul spunând că, ”arta are nevoie de curaj, are nevoie de compromis: Suntem într-o epocă în care mulți artiști sunt foarte autoreferențiali, în schimb artistul trebuie să fie capabil să povestească. Eu cred foarte mult că în profesia noastră trebuie să fim o oportunitate pentru speranță”.
”Am fost foarte apropiat de Piera Degli Esposti”, și-a amintit el, ”care spunea că sarcina actorului este tocmai să consoleze. Este foarte important. Poate că avem dificultăți în relația noastră cu Dumnezeu, cu Biserica, dar această frumusețe ne vorbește despre ceva măreț”.

În frumusețe, uitați

În penumbră, chipul Claudiei Koll poate fi recunoscut, ea vorbește despre o frumusețe recreată emoțional, care îi amintește oarecum de Sfântul Mormânt, ”locul de excelență al credinței”. Alături de ea se află actrița Daniela Poggi, care spune că a trăit o adevărată emoție: ”M-am pierdut, am uitat de mine, într-o dimensiune spirituală foarte intensă, în această iluminare făcută de regizor prin care, chiar pleci în căutarea speranței. Pentru mine este o noapte de mers spre Isus, spre Dumnezeu, spre Duhul Sfânt. Sunt mereu pe drum, sunt mereu pe drum”, a repetat cu vocea frântă de emoție, ”într-o căutare, nimic nu se oprește în viața mea, sunt mereu în contact cu El și Îl caut constant”.

A recunoaște frumusețea

Poetul Giovanni Roma și-a amintit de cuvintele rostite de prefectul de origine portugheză la sărbătoarea din acest loc: ”Este vorba despre a recunoaște frumusețea nu numai acolo unde este evidentă, ci și în cei abandonați. În întregul pontificat papa Francisc ne spune acest lucru: ”recunoașteți frumusețea, dăruiți-o lumii, dăruiți-o umanității”.