”A trăi mai mult”. A opta meditație la Exercițiile spirituale din Vatican

Cetatea Vaticanului – 13 martie 2025. La cea de-a opta meditație a Exercițiilor spirituale din Vatican, prezentată joi, 13 martie a.c., în Aula Paul al VI-lea, predicatorul Casei pontificale, pr. Roberto Pasolini (OFMCAP), a continuat tema generală – ”Speranța vieții veșnice” – și a scos în evidență ce înseamnă ”A trăi mai mult” cu Dumnezeu nu doar dincolo de pragul veșniciei.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, rezumatul celei de-a opta meditații a părintelui Roberto Pasolini.

8. A trăi mai mult 
(joi, 13 martie, ora 9.00)

Isus propune veșnicia ca un dar de primit, nu ca un produs de cucerit. Episodul tânărului bogat din Evangheliile sinoptice arată contrastul dintre cei care caută viața veșnică ca pe un premiu și îndemnul lui Cristos de a renunța la orice siguranță pentru a-l urma. Tânărul, incapabil să se despartă de bogățiile sale, pleacă trist. Petru întreabă apoi ce vor primi cei care au lăsat toate, iar Isus promite viața veșnică celor care își pun în el toată încrederea.

Dificultatea dezlipirii de bunuri ne privește pe toți: ne este teamă să părăsim ceea ce ne este drag, chiar dacă viața însăși ne obligă să o facem. Isus ne invită să anticipăm această trecere, făcând din veșnicie o realitate deja prezentă. Exemplul dat de Chiara Corbella Petrillo, care și-a înfruntat boala cu încredere, arată că se poate trăi pe deplin cu Dumnezeu deja pe acest pământ. Nu este vorba de renunțare, ci de a trăi cu intensitate, liberi de falsele siguranțe.

În Evanghelia după Ioan, Isus se descrie ca păstorul care își conduce oile la pășuni bogate. Glasul său îndeamnă la ieșirea din țarcurile fricii pentru a găsi adevărata viață. Această abundență se manifestă în semnul înmulțirii pâinilor, când ceea ce pare insuficient, devine supraabundent în mâinile lui Isus. Cu toate acestea, mulțimea înțelege greșit miracolul, căutând doar pâinea materială, fără să înțeleagă semnul unui aliment mai profund.

Isus revelează că El însuși este adevărata pâine a vieții. A mânca trupul său și a bea sângele său înseamnă a participa la viața sa și a primi existența sa ca fiind a noastră. Euharistia nu este doar un rit, ci o uniune transformatoare cu Cristos. Evanghelistul Ioan, în loc să relateze despre înființarea ei, pune accentul pe spălarea picioarelor, subliniind faptul că adevăratul cult se manifestă în slujirea reciprocă.

Veșnicia nu este o iluzie îndepărtată, ci o realitate care se împlinește în viața noastră atunci când învățăm să oferim cu încredere chiar și puținul pe care îl avem. În ochii lui Dumnezeu, fiecare gest al nostru de iubire are o valoare infinită: totul poate deveni veșnic.