"Renașterea". A șasea meditație la Exercițiile spirituale din Vatican

Cetatea Vaticanului
Vatican News – 12 martie 2025. Meditația a avut în centru calea mântuirii care se manifestă ca o renaștere spirituală, ilustrată în capitolul 3 al Evangheliei după sfântul Ioan, prin dialogul dintre Isus și Nicodim. Isus afirmă că pentru a vedea Împărăția lui Dumnezeu trebuie să te naști din nou "de sus", un concept care îl tulbură pe Nicodim și care necesită o schimbare profundă și radicală. Această transformare nu este ușoară și, adesea, stârnește teamă, deoarece necesită abandonarea certitudinilor și a tiparelor stabilite.

Isus explică faptul că renașterea are loc prin apă și Duh, nu ca o întoarcere biologică la vremea prunciei, ci ca o nouă deschidere la acțiunea Duhului Sfânt. Mulți se tem de schimbare și încearcă să se agațe de experiențele trecute, însă adevărata renaștere implică încrederea în Dumnezeu și permisiunea de a fi condus către orizonturi neexplorate. Acest pasaj amintește de Exodul lui Israel în deșert, unde poporul se temea de moarte, dar a găsit mântuirea privind la un semn oferit de Dumnezeu. Astăzi, semnul mântuirii este Cristos înălțat pe cruce.

Botezul este simbolul acestei noi vieți: nu o schimbare imediată și vizibilă, ci începutul unui parcurs de transformare. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, eficacitatea Botezului a fost estompată, devenind adesea un ritual cultural mai degrabă decât o alegere conștientă a credinței. Acest lucru a dus la o criză în Biserică, unde viața creștină pare îndepărtată și abstractă pentru mulți.

Isus îndeamnă la o alegere radicală: să punem relația cu El înaintea oricărei alte legături, nu ca o negare a sentimentelor, ci ca o recunoaștere a faptului că numai în Dumnezeu se află viața adevărată. Acest lucru "presupune curajul de a pierde viața" pentru a o regăsi în dimensiunea eternă.

În cele din urmă, Isus folosește metafora nașterii pentru a explica faptul că renașterea spirituală este o trecere dureroasă, dar necesară. Fiecare persoană este chemată să iasă din "trupul" de origine pentru a întâmpina plinătatea vieții veșnice. Sfântul Francisc este un exemplu de persoană care a abandonat orice siguranță pentru a îmbrățișa pe deplin noua viață în Cristos.

În cele din urmă, adevărata renaștere nu este o iluzie, ci o realitate accesibilă celor care se lasă transformați de Duhul Sfânt, trăind deja promisiunea veșniciei.