Pelerini români în Piața San Pietro la trei ani de la vizita papei Francisc în România (AUDIO și FOTO)
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
2 iunie 2022 – Vatican News. Pe 2 iunie 2019 se încheia la Blaj, cu beatificarea a șapte episcopi greco-catolici martiri, călătoria apostolică de trei zile a papei Francisc în România. În zilele precedente, pelerinajul pontifului în ”Grădina Maicii Domnului” a îmbrățișat în mod ideal locuitorii și autoritățile de la la București, Șumuleu-Ciuc și Iași. Motto-ul vizitei a fost ”Să mergem împreună!”.
Restricțiile sanitare impuse pe timpul cel mai greu al pandemiei de Covid-19 au împiedicat marcarea la Roma, printr-un amplu pelerinaj, a primei aniversări a vizitei. S-a înfiripat speranța ca cel puțin doi ani după vizita papei să fie posibilă organizarea unui pelerinaj național, dar și această speranță a fost doborâtă de restricțiile pandemiei.
La trei ani de la vizita Sanctității Sale, mai mulți pelerini români au avut, în sfârșit, posibilitatea să vină la audiența generală de miercuri, în Piața San Pietro.
Printre pelerini se afla o delegație a Județului Bacău, despre care ne vorbește Nicoleta Timaru, șef de cabinet la Consiliul Județean și voluntară la radioul diecezei de Iași ERCIS.FM. ”În mod evident, picioarele tuturor încă tremură”, a recunoscut cu emoție Nicoleta Timaru. ”Cu mare bucurie, cei din delegația din Bacău, condusă de președintele Consiliului Județean Valentin Ivancea, ne-am prezentat în fața Sfântului Părinte pentru a întoarce cumva, dacă e permis să spunem, acea vizită făcută în România în urmă cu trei ani, exact pe 1 iunie, chiar astăzi. Din acest motiv noi ne-am dorit să fim chiar astăzi aici, la Vatican. Știe toată lumea că Bacăul ar fi trebuit să fie atins, cumva, de Sfântul Părinte, pentru că urma să treacă pe aeroport, dar vremea nu a mai permis acest lucru și atunci ne-am văzut la Iași. Astăzi am vrut să fim aici și să ne încredințăm binecuvântării Sfântului Părinte. Din delegația noastră fac parte oameni care ocupă anumite funcții de responsabilitate publică. Ei sunt foarte conștienți de răspunderea pe care o au în fața oamenilor și sunt foarte conștienți că în România, deși este o țară majoritar ortodoxă, noi, romano-catolicii, suntem extrem de importanți. Așa cum a zis și papa Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, în 1999, când a fost în România, noi trebuie să creăm o punte. Acesta a fost scopul: să încredințăm județul Bacău binecuvântării Sfântului Părinte. Am făcut acest lucru și simbolic oferindu-i un tablou cu harta județului, tablou care a avut ca titlu Nihil Sine Deo – Nimic Fără Dumnezeu. Pe aceste lucruri ne ghidăm în activitatea noastră administrativă și, fiecare, în viața de zi cu zi. Acest tablou are și o punguță cu pământ românesc, pe care ne-am dorit ca Sfântul Părinte să-l binecuvânteze. Și pentru că nu ne puteam întoarce acasă fără să ducem o frântură din această bucurie drept amintire, pe un tablou similar Sfântul Părinte ne-a oferit semnătura sa. Aceasta va fi în timp mărturia acestei bucurii pe care noi am trăit-o astăzi. Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut în realizarea acestui demers, în special episcopilor diecezei de Iași, Preasfințitul Păuleț și Preasfințitul Sescu, și, bineînțeles, nunțiului apostolic în România Miguel Maury Buendia. Am avut parte de susținere și iată că aceste momente unice în viață, pregătite așa cum trebuie, dorim ceea ce ne dorim cu toții: momente de neuitat”.
Delegația din Bacău era însoțită la papa Francisc de pr. Isidor Iacovici, parohul Comunității migranților români romano-catolici din Roma. ”De ce este important”, l-am întrebat pe pr. Iacovici, ”să cultivăm, la trei ani de la vizita papei, amintirea ei pentru noi, cei din România și, în acest caz, pentru cei din Moldova?” ”A avea o vizită în țara proprie este, într-adevăr, o binecuvântare. Noi am avut această binecuvântare prima dată cu papa Ioan Paul al II-lea, iar acum cu papa Francisc. Nu e cazul să uităm aceste momente, ba mai mult, trebuie să le și reamintim pentru noi, pentru credincioșii, nu doar pentru cei catolici, dar și pentru toți românii. Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc a fost apreciată de toți românii. Încercăm să păstrăm prezentă această vizită în memoria poporului nostru”. Despre ceea ce au reușit să-i spună Sfântului Părinte și ce le-a spus el celor pe care i-a însoțit la salutul final, pr. Iacovici spune că ”fiecare dintre cei prezenți și au dat mâna cu Sfântul Părinte avea pregătit un mic discurs, dar în fața Sfântului Părinte cam toți și-au uitat cuvintele... L-au salutat din Bacău, l-au salutat din Slănic-Moldova, i-au dăruit o floare de mină foarte frumoasă, i-au adus harta Bacăului semnată de primar, i-au adus încă o hartă pe care a semnat-o papa și pe care o vor purta în România ca amintire. Sfântul Părinte, la rându-i, a oferit fiecăruia dintre noi un rozariu și, ceea ce este cel mai important, binecuvântarea apostolică pentru toți. La final, în calitate de prezentator, să spunem, al acestui grup, l-am invitat să mai vină în România. Mi-a spus că va încerca să mai ajungă în România”. În repetate rânduri, papa a lăsat de înțeles că nu uită de vizita sa la Iași, iar pr. Iacovici a încheiat: ”Mi-a spus: Când te întorci în România, te rog frumos să o saluți pe acea bunică care și-a prezentat nepotul ca să-l binecuvântez. I-am promis că mă voi întâlni cu ea și o voi saluta personal”.
Cursul evenimentelor, mai precis trecerea la Domnul a regretatului cardinal Angelo Sodano, a condus în Piața San Pietro și pașii episcopului emerit al diecezei de Iași, mons. Petru Gherghel. ”Am fost șocat”, spune episcopul despre știrea morții cardinalului Angelo Sodano, fost secretar de stat al Sfântului papă Ioan Paul al II-lea și al papei Benedict al XVI-lea. ”M-am întrebat ce-aș putea să fac ca să-mi arăt o recunoștință care nu este mică, ci foarte importantă. Eminența Sa a venit la noi, ne-a onorat și am primit și consacrarea de episcop la 1 mai 1990. Când am aflat vestea, am început cu rugăciunile, dar între timp m-am gândit că, totuși, ar trebui să fac un gest de respect și să aduc o rugăciune particulară și personală aici, la Vatican. Aceasta pentru că el nu a rămas doar cu gândul la noi, ci chiar ne-a însoțit, pe mine m-a însoțit în foarte multe împrejurări. Trebuia să-i arăt, pe lângă faptul că mă rog de-acasă, și că sunt prezent. Nu mă simțeam bine să merg cu avionul, dar mi-am spus că trebuie să fac un efort: am venit, am participat cu emoție la aceste funeralii. Am văzut că și Sfântul Părinte a luat parte la această celebrare de adio. Ne-am luat și noi rămas bun de la cardinal, dar nu-l uităm. Noi avem un motiv în plus, nu doar pentru că sunt episcop consacrat de el, dar și faptul că a susținut construirea acelui sanctuar pe care noi îl gândim în sat, la Gherăiești, biserica lui Isus Milostivul. El ne-a susținut foarte mult. A avut această bucurie să ne încurajeze, de multe ori am primit și ajutoare, dar trăiam cu speranța că într-o zi va veni și el la inaugurarea și consacrarea acestei biserici noi din Gherăiești. Acestea erau motivele pe care eu le-am avut ca să trec peste greutățile acestui drum, dar mi-am spus că îi sunt dator, iar cardinalul Sodano merită. Impresia mea este că papa a venit să stea între cei care au suferit și suferă, încurajându-i, rugându-se și dând, de asemenea, dezlegarea care se obișnuiește la asemenea celebrări”. ”Auzind că este și audiență [la papa Francisc], m-am gândit”, spune episcopul Gherghel mai departe, ”dacă nu ar fi cazul să prelungesc [șederea] cu o zi și să vin ca să-i spun Sfântului Părinte: Mulțumim, Sfinte Părinte, că ați avut bucuria să veniți la noi și să ne încurajați, dar mai ales să le spuneți copiilor că-i iubiți și că Dumnezeu îi iubește. Vă mulțumim pentru această participare și acest gând de prețuire ca păstor”. Cele două ”momente pentru mine importante” au oferit și ocazia, adaugă mons. Gherghel, de a-i întâlni pe preoții români cu care a lucrat înainte și alături de care ”continuăm să păstrăm această comuniune”. Ultimii ani au adus, însă, în dieceza de Iași o importantă noutate în peisajul mass-media, iar episcopul emerit afirmă: ”Mă bucur să ascult mereu Radio Vatican, mai ales acum că a intrat și pe undele noastre, cu știrile pe care le transmiteți, dar și cu alte ocazii. Ne bucurăm să vă spunem: Curaj, mai departe! Este o operă care s-a lărgit cu această nouă inițiativă în dieceza de Iași, ERCIS.FM, o undă de radio care este foarte prețuită și aduce mult rod. E o dorință care s-a împlinit, ca să avem și noi un radio cândva. Vorbeam altădată și cu fratele Sfinției Tale, pr. Vili, și cu Sfinția Ta pentru un radio și voiam să-l numim Gloria. Nu s-a realizat atunci, dar s-a concretizat acum și este o glorie pentru Dumnezeu și un serviciu pentru toți credincioșii noștri. Îi felicit pe toți, pe voi de aici, din centru, și pe cei de-acasă, și îi invităm să rămână mereu în comuniune strictă cu Sfântul Părinte și cu Roma. Ne bucurăm acum că avem doi păstori, Preasfințitul Iosif Păuleț și Preasfințitul Petru Sescu, care sunt angajați plenar în această muncă de continuare a activităților în dieceza noastră scumpă și dragă. Tuturor, așadar, bucurie, curaj și multe împliniri, dar mai ales, binecuvântări de la Domnul”.