Martirii, lumina credinței, amintiți într-o veghe de rugăciune la Roma
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 4 aprilie 2023. Spunând că martiriul, mărturia până la vărsarea sângelui, aparține creștinilor de pe toate continentele și din toate confesiunile, cardinalul de origine coreeană a amintit că martirii "fac parte din Biserica cerească și universală, care însoțește rugăciunea noastră".
De asemenea, prelatul a evidențiat datoria enormă pe care o avem față de toți martirii deoarece "ei sunt humusul din care ies la iveală figuri exemplare" de credincioși care "nu au abandonat linia confruntării cu puterile adverse, fie că este vorba de corupție, de nedreptate, de dispreț față de cei slabi, de conflicte și terorism, de planuri malefice de tot felul". "Armele lor" – a continuat – "au fost iubirea și compasiunea, lucrarea de pace și reconciliere, predicarea Evangheliei și caritatea, puterea iertării și rugăciunea".
"Fie ca mărturia lor să ne întărească în credință și să aprindă și în noi focul iubirii și să ne ajute să sperăm în victoria asupra răului și a morții" – s-a rugat cardinalul Lazarus You Heung-sik, prefect al Departamentului pentru Cler care a condus veghea ecumenică de rugăciune pentru martirii timpului nostru, organizată de Comunitatea Sant'Egidio, în bazilica "Santa Maria in Trastevere", din centrul Romei.
Coreea, o "țară creștină scăldată în sânge"
În omilie, cardinalul Lazarus You Heung-sik a amintit despre țara sa natală, Coreea, "un pământ scăldat în sângele martirilor", între zece și treizeci de mii de nevinovați care reprezintă "istoria și limfa Bisericii coreene, foarte vie chiar dacă este o minoritate". Printre ei, sfântul Andrei Kim Taegon, primul preot catolic născut în Coreea, care a fost ucis prin decapitare, la 16 septembrie 1846, în timpul persecuţiei anticreştine din Coreea. El a fost canonizat la 6 mai 1984, împreună cu alţi 102 însoţitori martiri, fiind declarat patron al clerului coreean.
"Moartea lor" – a mai spus cardinalul – "conține, așadar, promisiunea Împărăției lui Dumnezeu, a plenitudinii vieții, care nu mai este umilită de rău. Paradoxul Crucii, fără de care nu ar exista Paștele! Pentru aceasta vă mulțumesc (...), dragi prieteni ai Comunității Sant'Egidio, care mențineți vie această memorie aici la Roma".
