Fericitul Moise Lira Serafin (1893-1950): Zel apostolic și dăruire pentru binele credincioșilor

Cetatea Vaticanului – 17 septembrie 2024.
Vatican News – 17 septembrie 2024. Noul Fericit,  părintele Moise a reprodus în sine "chipul lui Cristos Fiul, blând și smerit", și a propus acest chip al lui Isus spre imitare și fiicelor sale spirituale, Misionarele Carității Mariei Neprihănit Zămislită, îndrumându-le pe calea copilăriei spirituale. Astfel a evidențiat cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Departamentului pentru Cauzele Sfinților, în omilia Sfintei Liturghii cu ritul beatificării, care a avut loc sâmbătă, 14 septembrie, în bazilica Sfintei Fecioare Maria de la Guadalupe, de lângă Ciudad de Mexico.

Totuși, luând în considerare viața sa pământească, ne dăm seama că Fericitul Moise nu a ajuns la percepția vie a acestui spirit de 'fiu' pe o cale ușoară –  a spus cardinalul, amintind că, în copilărie și adolescență, a avut multe dificultăți, printre acestea moartea mamei sale, survenită când avea doar cinci ani; deplasările constante la care a fost obligat din cauza muncii tatălui său, care s-a recăsătorit, încredințându-l pe Moise preotului. În ciuda tuturor obstacolelor, caracterul său a rămas vesel, jucăuș și glumeț. În acest sens, Fericitul nostru poate fi prezentat și ca un model pentru mulți oameni care au avut o copilărie și o tinerețe problematice din punct de vedere afectiv Mărturiile istorisesc despre el că era foarte jovial, că îi plăcea să îi facă pe toți fericiți, această bucurie venind din interior, cu siguranță datorită relației sale stabile cu Dumnezeu. Confrații săi călugări au spus că bucuria care-l caracteriza era o combinație de virtuți diferite și că scopul său era să îi facă pe alții fericiți, unul dintre martori declarând că, chiar și la sfârșitul vieții sale pământești, deși foarte bolnav, părintele Moise continua să glumească,  și totuși glumea cu noi. În mijlocul numeroaselor sale boli, el a încercat să nu fie o povară pentru noi toți și pentru ceilalți. Fundamentul bucuriei sale, fundamentul bunei sale dispoziții constând în a face mereu voia lui Dumnezeu.

Cu privire la cea de-a doua caracteristică a noului Fericit – subliniată în omilie – este carisma sa specială pentru direcțiunea spirituală, în calitate de confesor, șase-opt ore pe zi, dar și de însoțitor al multor persoane, pe care le-a îndrumat și în alegerea vieți'. Copilăria sa spirituală – a explicat prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților – s-a transformat în paternitatea spirituală cu care a insuflat pace, încredere în Dumnezeu, siguranță în inimi.