Sfinții martiri Manuel Ruiz Lopez și însoțitorii săi și Francisc și frații săi (+1860)

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
20 octombrie 2024 – Vatican News. Duminică, 20 octombrie a.c., papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în Piața Sfântul Petru și a ridicat la cea mai înaltă treaptă a cinstirii creștine mai mulți Fericiți – martiri, preoți, persoane consacrate și credincioși laici. Biserica peregrină pe acest pământ îl preamărește pe Dumnezeu cel minunat în sfinții săi și se bucură pentru ”această companie de frați și surori mai mari, care au parcurs același drum ca și noi, care au cunoscut aceleași nevoințe ca și noi și care trăiesc pentru totdeauna în îmbrățișarea lui Dumnezeu" (papa Francisc, Audiența generală, 21 iunie 2017).

De adăugat că, pe lângă cei cincisprezece Fericiți canonizați de papa Francisc în timpul actualei adunări sinodale despre sinodalitate și în Ziua mondială a misiunilor, un alt Fericit, tânărul italian Carol Acutis, va fi canonizat în timpul Jubileului din 2025.

Vă prezentăm aici un scurt medalion biografic al Sfinților martiri Manuel Ruiz Lopez și al însoțitorilor săi de la Damasc, canonizați de papa Francisc pe 20 octombrie 2024.

Opt martiri din Ordinul Franciscan al Fraților Minori

În noaptea de 9 spre 10 iulie 1860, un grup de milițieni druzi, mânați de o ură antireligioasă înverșunată, au venit din Liban și s-au îndreptat spre Siria. Ajungând la Damasc, au semănat peste tot distrugere și moarte. Principala țintă a urii față de credință (odium fidei) din partea milițiilor druze a fost comunitatea creștină din capitala Siriei și, în special, mănăstirea și biserica franciscană ”Sfântul Paul”. Aici au fost măcelăriți în mod barbar opt frați franciscani din Ordinul Fraților Minori - șapte spanioli și un austriac - precum și trei creștini laici maroniți, frați de sânge, care erau prezenți în mănăstire în acel moment.

1. Manuel Ruiz López. Născut la 5 mai 1804 în San Martín de las Ollas (Spania), a intrat în rândul Fraților Minori Desculți ai reformei Sfântului Petru de Alcántara în 1825 și a fost hirotonit preot în 1830. În anul următor, a fost trimis în Țara Sfântă, unde a desfășurat un apostolat fructuos. Din 1859, a fost superior al mănăstirii franciscane din Damasc. În timpul raidului miliției, primul său gând a fost să meargă la biserică și să consume Speciile Euharistice pentru a nu le expune profanării. A fost omorât la picioarele altarului.

2. Carmelo Bolta Bañuls. Născut la 29 mai 1803 în Real de Gandía (Spania), a fost admis în conventul Sfântul Francisc de Valencia al Fraților Minori Observanți în 1825 și a fost hirotonit preot în 1829. Doi ani mai târziu a obținut permisiunea superiorilor de a merge în misiunea din Țara Sfântă. Din 1851, a fost în Damasc ca preot paroh și profesor de arabă.

3. Engelbert Kolland. Născut la Ramsau (Austria) la 21 septembrie 1827, a intrat în rândul Fraților Minori Reformați din Salzburg în 1847. Hirotonit preot la Trento la 13 iulie 1851, a obținut permisiunea superiorilor săi de a merge în misiune în Țara Sfântă. A ajuns la Jaffa în aprilie 1855 și și-a desfășurat apostolatul mai întâi în mănăstirea de la ”Sfântul Mormânt”, apoi în Damasc.

4. Nicanor Ascanio Soria. Născut la Villarejo de Salvanés (Spania) la 10 ianuarie 1814, a intrat în rândul Fraților Minori Observanți în 1830. A ajuns la Damasc în 1859 și a rămas acolo câteva luni, până la moartea sa violentă.

5. Nicolás María Alberca Torres. Născut la 10 septembrie 1830 la Aguilar de la Frontera (Spania), a intrat în rândul Fraților Minori Observanți în 1856 și a fost hirotonit preot la 27 februarie 1858. A ajuns la Damasc în 1859, unde a suferit martiriul.

6. Pedro Nolasco Soler Méndez. Născut la Lorca (Spania) la 28 aprilie 1827, a intrat în rândul Fraților Minori Desculți în 1856 și a fost hirotonit preot la 27 februarie 1857. A sosit la Damasc în 1859.

7. Francisco Pinazo Peñalver. Născut la 24 august 1802 în El Chopo (Spania), în 1825 a fost primit ca frate aspirant laic în rândul Fraților Minori Observanți din Alpuente. În 1843 a fost trimis în Țara Sfântă unde a slujit în Nicosia, Nazaret, Jaffa, Ain Karem, Sfântul Mormânt și la Damasc, unde a fost ucis.

8. Juan Jacob Fernández. Născut la 25 iulie 1808 la Moire (Spania), a intrat ca frate laic în rândul Fraților Minori Observanți în 1831. Ajuns la Jaffa la 20 februarie 1860, a fost trimis la conventul Sfântul Paul din Damasc, unde a fost ucis.

Trei frați de sânge, credință și martiriu

9. Francisc Massabki, creștin maronit, negustor de mătase de profesie, cunoscut și apreciat în Damasc pentru integritatea morală și caracterul său, bucurându-se de încrederea oamenilor și, de asemenea, a celorlalți negustori. Căsătorit, tată a opt copii pe care i-a crescut în spiritul valorilor creștine, a fost atașat de Frații Franciscani, fiind un exemplu de mare generozitate, în special față de cei săraci și nevoiași. Când el și frații au suferit martiriul din partea druzilor, se aflau la mănăstirea Sfântul Paul.

10. Abdel Mooti Massabki, fratele lui Francisc, locuia în casa fratelui lui împreună cu soția și cei cinci copii ai săi, pe care i-a educat la viața creștină. A frecventat mănăstirea Sfântul Paul, unde, printre altele, a fost profesor la școala mănăstirii.

11. Rafael Massabki, fratele lui Francisc și al lui Abdel Mooti, a rămas celibatar toată viața, ajutându-i de obicei pe Frații [franciscani], dar și pe membrii familiei sale. Se ruga cu evlavie și era foarte devotat Maicii Domnului, rămânând mult timp în biserica mănăstirii. Era încă prezent între zidurile mănăstirii Sfântul Paul în noaptea de 9 spre 10 iulie 1860, când au dat buzna druzii, care l-au ucis împreună cu cei doi frați ai săi.