Noii Fericiți Alois Paliq și Gjon Gazzulli, martiri ”uciși de minciună, dar vii în adevăr”

Cetatea Vaticanului – Lorena Leonardi
În epoca post-adevărului, în care dezinformarea și minciunile care „ruinează viața aproapelui și a unui popor trec prin internet”, până la punctul de a face „extrem de problematică separarea dintre adevărat și fals”, mai suntem interesați de „adevăr”? Aceasta a fost întrebarea pusă de cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Departamentului pentru cauzele sfinților, în omilia sa din  16 noiembrie a.c., la Shkodër, în Albania, unde a prezidat, în numele papei Francisc, ceremonia de beatificare a martirilor Alois Paliq și Gjon Gazulli.

Cine erau Alois Paliq și Gjon Gazulli
Cardinalul a parcurs viața celor doi noi fericiți: primul, Alois Paliq, preot al Fraților Minori, născut în 1877 la Janievo, în Kosovo: conștient de pericolele la care era expus în timpul primului război balcanic, într-o fază politică represivă împotriva populației de etnie albaneză, el a rămas la locul său, continuând să-și exercite slujirea din fidelitate față de propria misiune și, înainte de a fi ucis în 1913, și-a confirmat deplina disponibilitate de a muri pentru Cristos și pentru Biserică.

Celălalt Fericit, Gjon Gazulli, preot diecezan, s-a născut în 1893 la Dajc, în Albania.  Deși mulți preoți au părăsit țara, supuși regimului instaurat de președintele Republicii Ahmet Zogu, el a rămas în mijlocul poporului său și a fost arestat, supus unui simulacru de proces și condamnat în 1926 pe baza unor acuzații false.

Când a fi ”blestemat” înseamnă a fi ”fericit”
Prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților s-a inspirat pentru reflecția sa din Fericirile Evangheliei, în special din cele din urmă, care se referă „la poveștile de durere suferite de atâția creștini, de la începuturi până în zilele noastre”, dar și la vicisitudinile martirilor Paliq și Gazulli: „Cei doi Fericiți ai noștri”, a explicat el, „au făcut binele, dar cu toate acestea au fost calomniați și, prin minciuni, au fost condamnați. Pentru amândoi, s-a adeverit cuvântul lui Isus care spune: ”Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, [minţind], vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea” (Mt 5,11).

Tocmai acesta, a reluat cardinalul citând un comentariu al Sfântului Ieronim, este motivul fericirii [evanghelice]: «Mulți sunt persecutați și uciși, dar ei nu sunt fericiți; sunt fericiți, însă, cei care sunt ”blestemați”, altfel spus, calomniați, oprimați și uciși din cauza lui Isus. Când este vorba de Christos, atunci a fi blestemat înseamnă a deveni fericit».

Falsitatea dezbină, adevărul unește
Papa Francisc, a amintit cardinalul Semeraro, a lăsat, la rândul său, un comentariu la Fericirile Evangheliei și a actualizat „prezența minciunii în persecuție”, scriind că uneori este vorba și de „înjosiri care încearcă să desfigureze credința noastră și să facă în așa fel încât să fim considerați ridicoli”. ”Cuvântul fericirii evanghelice este actual chiar și acolo unde nu există persecuții, ci indiferență sau luare în derâdere”, a subliniat mai departe cardinalul, potrivit căruia, în cele din urmă, ”aceasta înseamnă sfințenia: a accepta zi de zi calea Evangheliei, chiar dacă aceasta ne aduce probleme”.

La finalul omiliei, prelatul a pus accentul pe chestiunea falsității, înșelăciunii și minciunii, care dezbină și îndepărtează nu doar de Christos, dar și de frați și de ceilalți pentru că ”falsitatea aduce dezbinare, creează dușmănii, lupte și moarte”. Adevărul, în schimb, ”nu doar că ne unește între noi, dar ne unește cu Domnul Isus, Adevărul și Viața”.