Iubirea duşmanilor este o poruncă nu o opţiune: papa Francisc, la "Angelus"
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
24 februarie 2019 – Vatican News. «Evanghelia din această duminică (cf Lc 6,27-38) priveşte un punct central şi caracteristic al vieţii creştine: iubirea faţă de duşmani. Cuvintele lui Isus sunt clare: "Vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează!" (versetele 27-28). Aceasta nu este o opţiune ci o poruncă. Nu este pentru toţi, ci pentru discipoli, cărora Isus li se adresează spunându-le "voi care mă ascultaţi". El ştie foarte bine că a-i iubi pe duşmani depăşeşte posibilităţile noastre, însă pentru aceasta s-a făcut om: nu pentru a ne lăsa aşa cum suntem, ci pentru a ne transforma în bărbaţi şi femei care au capacitatea unei iubiri mai mari, cea a Tatălui său şi al nostru. Aceasta este iubirea pe care Isus o dăruieşte celui care-l ascultă. Şi atunci devine posibil! Cu El, datorită iubirii sale, graţie Duhului său, noi putem iubi chiar şi pe cei care nu ne iubesc, chiar şi pe cei care ne fac rău.» Astfel şi-a început Sfântul Părinte cuvântul de învăţătură care a însoţit rugăciunea mariană "Îngerul Domnului", rostită duminică împreună cu pelerinii prezenţi în Piaţa Sfântul Petru.
«În acest mod, Isus vrea ca în fiecare inimă să triumfe iubirea lui Dumnezeu asupra urii şi a ranchiunei», a continuat pontiful, explicând că «logica iubirii, care culminează în Crucea lui Cristos, este distinctivul creştinului şi ne induce la a merge în întâmpinare tuturor cu inimă de fraţi. Însă, cum este posibilă depăşirea instinctului uman şi legea lumească a represaliilor? Răspunsul este dat de Isus în aceiaşi pagină evanghelică. Astfel spune Isus: "Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! " (versetul 36). Cine-l ascultă pe Isus, cine face efortul de a-l urma chiar dacă acest lucru costă, devine fiu al lui Dumnezeu şi începe să semene într-adevăr cu Tatăl care este în ceruri. Devenim capabili de lucruri de care nu ne-am fi gândit vreodată că am fi putut spune sau face, şi de care – dimpotrivă – ne-am fi ruşinat, dar care ne dau acum bucurie şi pace. Nu mai avem nevoie să fim violenţi, prin cuvinte şi gesturi; descoperim că suntem capabili de duioşie şi de bunătate; şi simţim că toate acestea nu vin de la noi ci de la El!, şi, de aceea, nu ne mândrim ci suntem recunoscători.»
Referindu-se la caracteristicile iubirii lui Dumnezeu şi la efectele benefice avute asupra fiecărei persoane, pontiful a spus:
Papa Francisc: «Nu există nimic mai măreţ şi mai rodnic decât iubirea: aceasta conferă persoanei întreaga demnitate, în vreme ce ura şi răzbunarea o diminuează, îi desfigurează frumuseţea de fiinţă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Această poruncă de a răspunde insultei şi greşelii cu iubire a generat în lume o nouă cultură: "cultura milostivirii – pe care trebuie să ne-o însuşim bine şi să o practicăm bine – cultură care dă viaţă unei adevărate revoluţii" (Scrisoarea apostolică Misericordia et misera, 20). Este revoluţia iubirii, ai cărei protagonişti sunt martiri din toate timpurile. Şi Isus ne asigură că comportamentul nostru, marcat de iubirea faţă de cei care ne fac rău, nu va fi în van. El a spus: "Iertaţi şi veţi fi iertaţi; daţi şi vi se va da […], căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!" (Lc,6 37-38). Ce frumos lucru. Va fi un lucru frumos pe care pe care Dumnezeu ni-l va da dacă noi vom fi generoşi şi milostivi. Trebuie să iertăm pentru că Dumnezeu ne-a iertat şi ne iartă întotdeauna. Dacă nu iertăm complet, nu putem pretinde să fim iertaţi. În schimb, dacă inimile noastre se deschid faţă de milostivire, dacă se sigilează iertarea printr-o îmbrăţişare fraternă şi se strâng legăturile comuniunii, proclamăm în faţa lumii că este posibilă învingerea răului prin bine. Uneori, ne este mai uşor să ne amintim de situaţiile greşite, de răul care ni s-a făcut, decât de lucrurile bune, ajungându-se până într-acolo încât lumea face o di aceasta o obişnuinţă şi devine o boală. Sunt "colecţionari de injustiţii"; îşi amintesc doar de cele rele, iar aceasta nu este o cale. Trebuie să facem invers, spune Isus. Să ne amintim lucrurile bune şi când cineva vine cu o bârfă, când vorbeşte de rău pe altcineva, noi să răsturnăm discursul, scoţând trăsăturile pozitive ale acestei persoane. Aceasta este revoluţia milostivirii.
Preacurata Fecioară Maria să ne ajute să lăsăm ca inima să ne fie atinsă de acest cuvânt sfânt al lui Isus, arzător precum focul, care ne transformă şi ne face capabili de a împlini binele fără a primi nimic în schimb, dând mărturie peste tot despre victoria iubirii.»
După rugăciunea Angelus, papa Francisc a amintit despre întâlnirea privind "Protecţia minorilor în Biserică", cu desfăşurare în Vatican, între 21 şi 24 februarie, la care au fost convocaţi patriarhii, preşedinţii tuturor Conferinţelor Episcopale; reprezentanţii Bisericilor Catolice Orientale; superiorii şi superioarele Congregaţiilor religioase şi diferiţi colaboratori din Curia Romană, spunând:
Papa Francisc: «După cum ştiţi, problema abuzurilor sexuale asupra minorilor din partea unor membri ai clerului a suscitat de multă vreme un scandal grav în rândul Bisericii şi al opiniei publice atât pentru suferinţele dramatice ale victimelor cât şi pentru neatenţia nejustificabilă faţă de acestea şi acoperirea celor vinovaţi de către unele persoane cu responsabilitate în Biserică.
Dat fiind că este o problemă răspândită în fiecare continent, am dorit s-o înfruntăm împreună, în mod coresponsabil şi colegial, noi Păstori ai Comunităţilor catolice din lumea întreagă. Am ascultat vocea victimelor, ne-am rugat şi am cerut iertare lui Dumnezeu şi persoanelor vătămate, am devenit conştienţi de responsabilităţile noastre, de datoria noastră de a face dreptate în spiritul adevărului, de a refuza în mod radical orice formă de abuz de putere, de conştiinţă şi sexual.
Dorim ca toate activităţile şi locurile Bisericii să fie întotdeauna locuri pe deplin sigure pentru minori; [dorim] să fie luate toate măsurile posibile aşa încât astfel de crime să nu se mai repete; [dorim] ca Biserica să fie din nou absolut credibilă şi sigură în misiunea sa de slujire şi de educaţie a celor mici, potrivit învăţăturii lui Cristos.
În acest mod vom şti să colaborăm cu toată inima şi cu toată eficienţa noastră, alături de toate persoanele de bunăvoinţă şi de toate componentele şi forţele pozitive ale societăţii noastre, în toate ţările şi la nivel internaţional, pentru a se combate în mod complet, în orice formă, rana foarte gravă a violenţei faţă de sute de mii de minori, băieţi şi fete, din toată lumea.»
