Papa în R. Mauritius: tinerii, fața tânără a Bisericii și a societății, să fie prima noastră misiune

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
09 septembrie 2019 – Vatican News. ”Tinerii noștri sunt prima noastră misiune! Să nu lăsăm să ne fie furată fața tânără a Bisericii și a societății! Să nu permitem vânzătorilor de moarte să fure primele roade ale acestei țări!”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată luni, 9 septembrie 2019, la Port Louis, în R. Mauritius, unde a ajuns în cursul dimineții pentru o călătorie apostolică de o zi.

Sosirea la Port Louis

Este ziua în care Insulele Mauritius îl sărbătoresc pe Fericitul Iacob Désiré Laval, misionar francez (1803-1864), personalitate marcantă a istoriei acestor insule din Oceanul Indian.

Vizita în această țară insulară din Oceanul Indian constituie ultima etapă a actualei călătorii apostolice a papei Francisc în Africa, după ce a vizita Mozambicul (4-6 septembrie) și Madagascarul (6-8 septembrie). Potrivit agendei oficiale a vizitei papale, pontiful a plecat cu avionul de la Antananarivo la ora locală 7.30 pentru a ajunge pe aeroportul din Port Louis, capitala R. Mauritius, la ora 10.40, unde a fost întâmpinat de cardinalul Maurice Piat și de premierul Pravind Kumar Jugnauth.

După ceremonia de bun venit, papa Francisc a mers la monumentul dedicat Fecioarei Maria, Regina Păcii, pentru a celebra Sf. Liturghie în același loc unde, în 14 octombrie 1989 a prezidat celebrarea euharistică Sfântul Ioan Paul al II-lea. Potrivit ultimelor statistici, din cei 1,3 milioane de locuitori ai R. Mauritius, 28% sunt catolici, reprezentând 370.000 de credincioși.

Omilia papei Francisc la Sf. Liturghie în R. Mauritius

În prezența a peste o sută de mii de persoane, care au venit din Insulele Mauritius, dar și din alte insule ale Oceanului Indian, papa Francisc a vorbit la omilie despre Fericirile evanghelice (Mt 5,1-12), proclamate în limba franceză.

Papa Francisc: «Fericirile sunt, într-un fel, cartea de identitate a creștinului. Dacă unul dintre noi se întreabă: ”Ce să fac pentru a ajunge să fiu un bun creștin?”, răspunsul este simplu: este necesar să facă, fiecare în felul său, ceea ce spune Isus la Predica Fericirilor. În ele se profilează chipul Învățătorului, pe care suntem chemați să-l facem să se întrezărească în cotidianul vieții noastre, cum a făcut așa numitul ”apostol al unității maurițiene”, Fericitul Iacob Désiré Laval, atât de cinstit în aceste ținuturi».

Exemplul Fericitului Iacob Laval

Vorbind despre apostolatul acestui misionar francez din secolul al XIX-lea, papa a evidențiat ”iubirea pentru Cristos și pentru cei săraci”, care a marcat atât de mult viața sa încât ”l-a ferit de iluzia de a îndeplini o evanghelizare «distantă și aseptică». El știa că a vesti Evanghelia comportă să te faci toate tuturor (cf. 1 Cor 9,19-22): a învățat limba sclavilor abia eliberați și le-a vestit acestora, de o manieră simplă, Vestea cea bună a mântuirii. A știut să-i adune pe credincioși și i-a educat să întreprindă misiunea și să înființeze mici comunități creștine în cartiere, orașe și satele învecinate, mici comunități din care multe sunt la originea actualelor parohii”.

Dar la finalul acestui medalion hagiografic, pontiful a subliniat ceea ce constituie și astăzi o prioritate pastorală: Fericitul Iacob Laval ”era atent în a acorda încredere celor mai săraci și celor dați deoparte astfel încât ei să fie primii care să se organizeze și să găsească răspunsuri la suferințele lor. Prin dinamismul său misionar și prin iubirea sa, Părintele Laval a dat Bisericii din Mauritius o nouă tinerețe, o nouă respirație pe care astăzi suntem chemați să le continuăm în contextul actual”.
Papa Francisc: «Acest avânt misionar trebuie să fie păstrat pentru că este posibil, ca Biserică a lui Cristos, să cădem în ispita de a pierde entuziasmul evanghelizator adăpostindu-ne în certitudini lumești care, încet, încet, nu doar condiționează misiunea, dar o fac greoaie și incapabilă de a atrage oamenii. Elanul misionar are o față tânără și este capabil să întinerească».

”Tinerii sunt prima noastră misiune”

”Chiar tinerii”, a reluat pontiful, ”sunt cei care, prin vitalitatea și dăruirea lor, pot aduce elanului misionar frumusețea și prospețimea tipică a tinereții, când provoacă comunitatea creștină să se reînnoiască și ne îndeamnă să pornim spre noi orizonturi” (cf. exortația apostolică Christus vivit, 37). ”Dar acest lucru”, a recunoscut papa la omilie, ”nu este întotdeauna ușor pentru că cere să învățăm a recunoaște și a oferi tinerilor un loc în sânul comunității noastre și al societății noastre”.
Papa Francisc: «Dar cât de greu este să vezi că, în ciuda creșterii economice pe care țara voastră a avut-o în ultimele decenii, tinerii sunt cei care suferă mai mult, sunt cei care resimt mai mult șomajul care nu doar provoacă un viitor nesigur, dar le ia tinerilor posibilitatea de a se simți protagoniști ai istoriei lor comune. Un viitor nesigur care îi împinge în afara drumului și îi constrânge să-și scrie viața la margine, lăsându-i vulnerabili și aproape fără puncte de reper în fața noilor forme de sclavie ale acestui secol XXI. Ei, tinerii noștri, sunt prima noastră misiune! Trebuie să-i invităm să-și găsească fericirea în Isus, nu de o manieră aseptică sau de la distanță, ci învățând să le dăm un loc, cunoscând limbajul lor, ascultând povestea vieții lor, trăind alături de ei, făcându-i să simtă că sunt binecuvântați de Dumnezeu. Să nu lăsăm ca fața tânără a Bisericii și a societății să ne fie furată! Să nu permitem vânzătorilor de moarte să fure primele roade ale acestei țări!»

Credința și bucuria creștină

În această perspectivă, papa Francisc a subliniat că ”pentru a trăi Evanghelia nu putem aștepta ca toate din jurul nostru să ne fie favorabile, pentru că deseori ambițiile puterii și interesele mundane joacă împotriva noastră”. Într-o societate ”alienată”, în care formele de organizare fac mai anevoioasă realizarea dăruirii de sine și solidaritatea dintre oameni, rezultă ”dificil să trăiești Fericirile evanghelice; de-a dreptul poate să devină ceva prost văzut, suspect și ridiculizat” (cf. exortația apostolică Gaudete et exsultate, 91). Cu toate acestea, nu este cazul să cedăm în fața descurajării:
Papa Francisc: «La picioarele acestui munte, care astăzi aș vrea să fie Muntele Fericirilor, trebuie să recuperăm și noi acest îndemn la a fi fericiți. Numai creștinii plini de bucurie trezesc dorința de a urma această cale. (...) Când auzim previziunile amenințătoare că ”suntem tot mai puțini”, ar trebui, mai întâi de toate, să ne preocupăm nu de scăderea formelor de consacrare în Biserică, ci mai degrabă de lipsa bărbaților și femeilor care vor să trăiască fericirea urmând parcursuri de sfințenie, a bărbaților și femeilor care să facă să ardă inima lor prin vestea cea mai frumoasă și eliberatoare. ”Dacă este ceva care trebuie să ne îngrijoreze de o manieră sfântă și să ne preocupe conștiința este faptul că atâția frați ai noștri trăiesc fără forța, lumina și mângâierea prieteniei cu Isus Cristos, fără o comunitate de credință care să-i primească, fără un orizont de sens și de viață” (exortația apostolică Evangelii gaudium, 49)».

”Când un tânăr va vedea un proiect de viață creștină realizat cu bucurie”, a mai spus pontiful, ”acesta îl entuziasmează și îl încurajează și simte o dorință pe care o poate exprima în felul acesta: Vreau să urc pe acel Munte al Fericirilor, vreau să întâlnesc privirea lui Isus, pentru ca El să-mi spună care este calea mea de fericire”.

Fecioara Maria, însoțitoarea Bisericii

La finalul omiliei, papa Francisc a îndemnat la rugăciune pentru comunitățile noastre: ”dând mărturie pentru bucuria vieții creștine, să vadă înflorind vocația la sfințenie în diferitele forme de viață pe care Duhul Sfânt ni le propune”. ”Imaginea Mariei, Mama care ne ocrotește și ne însoțește, ne aduce aminte că ea a fost numită «Fericită». Mariei, care a simțit durerea ca o sabie care străpunge inima, ei, care a trecut pragul cel mai greu al durerii, acela în care îți vezi fiul murind, să-i cerem darul deschiderii la Duhul Sfânt și al bucuriei statornice, al bucuriei care nu se lasă abătută și nu dă înapoi, al bucuriei care întotdeauna te face să simți și să afirmi că «mari lucruri face Cel Puternic și sfânt este numele Lui» (cf. Lc 1,49)”.

Salutul adresat deținuților ”Parcursului Alpha”

Înainte de binecuvântarea finală a Sf. Liturghii, papa Francisc a mulțumit Bisericii locale și autorităților pentru organizarea vizitei sale și a adresat un cuvânt de încurajare pentru cei aflați la închisoare: «Salut deținuții care au urmat ”Parcursul Alpha” în închisoare și care mi-au scris; le adresez salutările mele cordiale și binecuvântarea mea»”. Este vorba de un parcurs de recuperare religioasă și socială, oferit de asistenții spirituali ai deținuților, prin care se oferă acestora posibilitatea de a se confrunta cu întrebări despre sensul vieții și despre importanța credinței creștine. Un ultim cuvânt de salut a fost adresat credincioșilor din Seychelles, Réunion, Comore, Chagos, Agaléga, Rodrigues și, desigur, Mauritius: ”Vă asigur de rugăciunea și de apropierea mea. Domnul să vă dăruiască în continuare înțelepciune și tărie pentru a realiza aspirațiile legitime. Vă rog, continuați să vă rugați pentru mine. Vă mulțumesc tuturor!”.

Ultimele momente ale călătoriei apostolice

Din agenda de luni a călătoriei apostolice în Mauritius, menționăm prânzul cu episcopii Conferinței Episcopale a Oceanului Indian, pelerinajul privat la sanctuarul Fericitului Laval, vizita de curtoazie la președintele interimar al țării, Barlen Vyapoory, întâlnirea cu premierul Jugnauth și, în fine, întâlnirea cu autoritățile și cu reprezentanții societății civile și ai Corpului Diplomatic. La ora locală 19.00, pontiful se întoarce cu avionul la nunțiatura apostolică din Madagascar, urmând ca marți, 10 septembrie a.c., de la Antananarivo, să se întoarcă cu avionul la Roma. Audiența generală de miercuri, după suspendarea de săptămâna trecută, va fi reluată cu o nouă cateheză a Sfântului Părinte.