Angelus. Papa Francisc: Să nu ne oprim la semnele Crăciunului, dar să mergem la semnificația lor

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
6 decembrie 2020 – Vatican News. ”Să renunțăm la ceea ce este fals și efemer pentru a alege ceea ce este adevărat, frumos și durează pentru totdeauna”. Cu o amplă reflecție la evanghelia duminicii, papa Francisc a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro.

La saluturile finale, papa a subliniat curajul celor prezenți, care au înfruntat vremea rece și ploioasă din această zi, și a atras atenția asupra bradului și ieslei de Crăciun, care vor fi inaugurate în seara de vineri, 11 decembrie a.c., de o delegație din Slovenia și Italia.
Papa Francisc: «În aceste zile, chiar și în multe case sunt în pregătire aceste două semne de Crăciun, pentru bucuria copiilor, dar și a celor mari. Sunt semne de speranță, mai ales în aceste timpuri dificile. Să facem în așa fel încât să nu ne oprim la semn, dar să mergem la semnificație, adică la Isus, la iubirea lui Dumnezeu pe care El ne-a revelat-o, să mergem la bunătatea nemărginită pe care a făcut-o să strălucească asupra lumii. Nu există pandemie, nu există criză care să poată stinge această lumină. Să o lăsăm să intre în inima noastră, să întindem mâna spre cel care are mai mare nevoie și, în acest fel, Dumnezeu se va naște încă o dată în noi și în mijlocul nostru».

În alocuțiunea inițială, prezentând o meditație la evanghelia acestei duminici (Marcu 1,1-8) – a doua din Advent după ritul roman sau latin – papa a remarcat lucrarea Sfântului Ioan Botezătorul care ”a arătat contemporanilor săi un itinerar de credință asemănător celui pe care Adventul îl propune pentru noi, care ne pregătim să-L primim pe Domnul la Crăciun”. Este vorba, practic, de un drum de ”convertire”, cuvânt care, în viziunea biblică înseamnă mai presus de toate ”a schimba direcția și orientarea”, așadar, ”a schimba modul de gândire”.
Papa Francisc: «În viața morală și spirituală a se converti înseamnă a se îndrepta dinspre rău spre bine, dinspre păcat spre iubirea de Dumnezeu. Este ceea ce învăța Botezătorul, care în pustiul Iudeii ”vestea un botez de convertire pentru iertarea păcatelor” (v. 4). A primi botezul era semnul exterior și vizibil al convertirii celor care ascultau predicarea sa și se hotărau să facă pocăință. Acel botez se făcea prin cufundare în apă, dar se dovedea inutil fără disponibilitatea de a se căi și de a schimba viața».

Desigur, a subliniat papa mai departe, ”convertirea comportă durerea pentru păcatele comise, dorința de a se elibera de ele, propunerea de a le exclude pentru totdeauna din propria viață. Pentru a exclude păcatul, e necesar a refuza și tot ceea ce este legat de acesta: mentalitatea mundană, stima excesivă a comodității, plăcerii, bunăstării și avuțiilor”.  Un exemplu al acestei detașări este oferit chiar în evanghelia acestei duminici prin viața Sfântului Ioan Botezătorul, ”bărbat auster, care renunță la superfluu și caută esențialul”. Primul aspect al convertirii este tocmai acesta: detașarea de păcat și de mundanitate.

Celălalt pas pe drumul convertirii îl constituie ”căutarea lui Dumnezeu și a împărăției sale”. Într-adevăr, ”renunțarea la comoditate și la mentalitatea mundană nu este un scop în sine, dar este finalizată spre dobândirea unei realități mai mari, împărăția lui Dumnezeu, comuniunea cu Dumnezeu, prietenia cu Dumnezeu. Dar acest lucru nu e ușor, pentru că numeroase sunt legăturile care ne țin aproape de păcat: nestatornicia, descurajarea, răutatea, mediile nocive, exemplul rău. Uneori este prea slab avântul pe care îl simțim spre Domnul și s-ar părea că Dumnezeu aproape tace; par să fie îndepărtate și nerealiste făgăduințele sale de consolare, ca imaginea păstorului grijuliu și ajutător, care răsună în lectura de astăzi de la profetul Isaia (40,1.11). Atunci suntem tentați să spunem că este imposibil a se converti cu adevărat și, în loc să ne convertim dinspre lume spre Dumnezeu, riscăm să rămânem în ”nisipurile mișcătoare” ale unei existențe mediocre”. În aceste cazuri, a adăugat papa în alocuțiunea sa, primul lucru de făcut este să ne aducem aminte că a se converti este un har și, prin urmare, trebuie să-l cerem cu insistență de la Dumnezeu. ”Ne convertim cu adevărat în măsura în care ne deschidem la frumusețea, bunătatea și blândețea lui Dumnezeu. Atunci vom lăsa ceea ce este fals și efemer pentru a alege ceea ce este adevărat, frumos și durează pentru totdeauna”.

”Maria Preasfânta, pe care poimâine [8 decembrie – n.r.] o vom sărbători ca Neprihănită, să ne ajute să ne desprindem tot mai mult de păcat și de mundanitate pentru a ne deschide la Dumnezeu, la cuvântul său, la iubirea care regenerează și mântuiește”.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.