Angelus. Papa Francisc: Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup ca să-ți spună că te iubește așa cum ești
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
3 ianuarie 2020 – Vatican News. Cu un amplu comentariu la Evanghelia celei de-a doua duminici după Crăciun – începutul Evangheliei după Sf. Ioan – papa Francisc a condus rugăciunea ”Îngerul Domnului” în biblioteca Palatului apostolic din Cetatea Vaticanului.
După cum s-a anunțat, restricțiile impuse de pandemie au determinat autoritățile Cetății Vaticanului să modifice participarea credincioșilor la slujbele papei Francisc, iar rugăciunea ”Îngerul Domnului” nu mai este recitată ca de obicei de la fereastra apartamentului pontifical, ci în biblioteca Palatului apostolic, cu participarea unui număr foarte restrâns de prelați și colaboratori ai papei.
În alocuțiunea sa, pontiful a remarcat că în cea de-a doua duminică după Crăciun, pagina Evangheliei nu prezintă un episod specific din viața lui Isus, dar ”vorbește despre El mai înainte de a se naște. Ne duce înapoi pentru a ne dezvălui ceva despre Isus mai înainte de venirea sa în mijlocul nostru”.
Într-adevăr, prologul Evangheliei după Ioan începe astfel: ”La început era Cuvântul” (1,1). Sunt aceleași cuvinte pe care le găsim la începutul Bibliei despre facerea lumii: ”La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul” (Geneză 1,1).
Papa Francisc: «Astăzi, Evanghelia spune că Cel pe care L-am contemplat la nașterea sa, Isus, exista mai înainte: mai înainte de începutul lucrurilor, mai înainte de univers. El este mai înainte de spațiu și de timp. ”În El era viața” (Ioan 1,4), mai înainte ca viața să apară».
Vorbind despre El, evanghelistul Ioan îl numește Logos, Cuvânt. Cuvântul este folositor pentru a comunica: nu vorbim singuri, dar vorbim cuiva.
Papa Francisc: «Faptul că Isus este încă de la început Cuvântul înseamnă că de la început Dumnezeu vrea să comunice cu noi, vrea să ne vorbească. Fiul unulnăscut al Tatălui (v. 14) vrea să ne spună frumusețea de a fi fii ai lui Dumnezeu; este ”lumina cea adevărată” (v. 9) și vrea să ne îndepărteze de întunericul răului; este ”viața” (v. 4) care cunoaște viețile noastre și vrea să ne spună că dintotdeauna le iubește. Iată mesajul minunat de astăzi: Isus este Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu care dintotdeauna se gândește la noi și dorește să comunice cu noi».
Dar Dumnezeu a mers dincolo de cuvinte, după cum ne spune centrul Evangheliei acestei duminici: ”Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (v. 14). Sfântul Ioan, a remarcat mai departe papa Francisc, folosește această expresie, ”s-a făcut trup” pentru că aceasta exprimă condiția noastră umană în toată slăbiciunea ei, în toată fragilitatea ei.
Papa Francisc: «Ne spune că Dumnezeu s-a făcut fragilitate pentru a atinge îndeaproape fragilitățile noastre. Așadar, din moment ce Domnul s-a făcut trup, nimic din viața noastră nu-i este străin. Nu există nimic pe care El să disprețuiască, pe toate le putem împărtăși cu El. Dragă frate, dragă soră, Dumnezeu s-a făcut trup ca să-ți spună că te iubește așa cum ești, cu fragilitățile tale, așa cum ești chiar atunci când îți este rușine de tine însuți. Este îndrăzneață, această decizie a lui Dumnezeu: s-a făcut trup chiar acolo unde noi, de multe ori, ne rușinăm. Intră în rușinea noastră ca să se facă fratele nostru, ca să împărtășească calea vieții».
Cuvântul ”s-a făcut trup și nu s-a întors înapoi”, a reluat papa. ”El nu a luat omenitatea noastră ca pe o haină pe care unul o îmbracă și o dă jos. Nu, El nu s-a mai despărțit de trupul nostru, și nici nu s-a săturat de el. Și nu se va despărți niciodată, acum și pentru totdeauna El este în cer cu trupul său de carne omenească. S-a unit pentru totdeauna cu umanitatea noastră, am putea spune că ”s-a nuntit” cu ea. Îmi place să mă gândesc că atunci când Domnul se roagă Tatălui pentru noi, nu doar îi vorbește, ci îi arată rănile trupului, îi prezintă rănile pe care le-a îndurat pentru noi. Acesta este Isus: El este mijlocitor cu trupul său și a vrut să poarte cu sine semnele suferinței. Isus este înaintea Tatălui cu trupul său.
Evanghelia spune, într-adevăr, că a venit să locuiască în mijlocul nostru. Nu a venit să ne facă o vizită: a venit să locuiască împreună cu noi, să stea cu noi. Ce altceva dorește, așadar, de la noi? O mare intimitate. Vrea ca noi să împărtășim cu El bucuriile și durerile, dorințele și temerile, speranțele și tristețile, persoanele și situațiile. Să o facem, să-i deschidem inima, să-i povestim totul. Să ne oprim în tăcere în fața Ieslei ca să gustăm tandrețea lui Dumnezeu care s-a făcut aproape, care s-a făcut trup. Și, fără teamă, să-L invităm la noi, acasă la noi, în familia noastră, în fragilitatea noastră. Să-L invităm pentru ca să vadă rănile noastre. El va veni, iar viața se va schimba”.
”Sfânta Maică a lui Dumnezeu, în care Cuvântul s-a făcut trup”, a încheiat alocuțiunea sa papa Francisc, ”să ne ajute să-l primim pe Isus care bate la ușa inimii ca să locuiască cu noi”.
La finalul rugăciunii ”Îngerul Domnului”, papa a împărtășit câteva gânduri despre atitudinea creștină în fața anului abia început, dar în același timp s-a declarat îndurerat de cei care, în ciuda suferințelor aduse de pandemie, au cedat cu ușurință la ispita egoismului și a plăcerilor personale.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
