Papa Francisc: Să cunoaștem Scriptura, dar să vorbim în rugăciune cu Autorul ei

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
27 ianuarie 2021 – Vatican News. Cu o nouă cateheză despre rugăciunea care pornește de la textele Sfintelor Scripturi, papa Francisc a continuat astăzi seria audiențelor generale săptămânale și a pus accentul pe importanța relației cu textul Scripturii, dar și cu autorul acesteia, cu Dumnezeu care vorbește la inima omului.

La începutul catehezei, desfășurată în biblioteca Palatului Apostolic cu participarea unui număr restrâns de prelați, a fost proclamat un fragment din Psalmul 119/118 (vv. 1.15.18.48.105.130): «Fericiţi sunt cei integri pe cale, care umblă în legea Domnului. Meditez la poruncile tale şi am sub ochi căile tale. Deschide-mi ochii ca să văd faptele minunate ale legii tale! Voi ridica mâinile mele către poruncile tale, pe care le iubesc, şi voi cugeta la hotărârile tale. Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele. Explicarea cuvintelor tale dă lumină şi pricepere celor nepricepuţi».

Reluând firul catehezelor despre rugăciunea pe care o putem face pornind de la un text al Sfintei Scripturi, papa a remarcat necesitatea de a depăși nivelul unei simple lecturi materiale a Bibliei:
Papa Francisc: «Cuvintele Sfintei Scripturi nu au fost scrise ca să rămână încătușate pe papirus, pergament sau hârtie, ci ca să fie primite de o persoană care se roagă, făcându-le să încolțească în propria inimă. Cuvântul lui Dumnezeu merge la inimă. Catehismul se exprimă astfel: ”Lectura Sfintei Scripturi trebuie să fie însoțită de rugăciune pentru ca să se poate desfășura colocviul dintre Dumnezeu și om” (nr. 2653)».

În experiența vieții creștine, a spus mai departe pontiful, se întâmplă că ”un text al Scripturii ascultat deja de nenumărate ori într-o zi dintr-o dată îmi vorbește și luminează o situație în care trăiesc. Dar e nevoie ca eu, în ziua respectivă, să fiu prezent acolo, la întâlnirea cu acel Cuvânt”. Altfel spus, ”prin intermediul rugăciunii are loc aproape o nouă întrupare a Cuvântului”, devenind noi înșine adevărate ”tabernacole” unde cuvintele lui Dumnezeu vor să fie găzduite și păstrate. De aceea, ”e nevoie a se apropia de Biblie fără scopuri secundare, fără a o instrumentaliza. Cel care crede nu caută în Sfintele Scripturi susținerea pentru propria viziune filosofică sau morală, ci o face pentru că speră într-o întâlnire: știe că acele cuvinte au fost scrise în Duhul Sfânt și trebuie primite în același Duh Sfânt, trebuie înțelese pentru ca întâlnirea să se realizeze”.
Papa Francisc: «Personal, mă deranjează un pic atunci când îi aud pe creștini că recită versete din Biblie ca papagalii. ”Oh, da... Domnul spune... așa vrea El...”. Dar tu te-ai întâlnit cu Domnul cu ajutorul acelui verset? Nu este o problemă doar de memorizare: e o problemă ce ține de memoria inimii, cea care te deschide pentru întâlnirea cu Domnul. Iar acel cuvânt, acel verset te duce la întâlnirea cu Domnul».

În realitate, noi citim Scripturile pentru ca, într-un anume fel, Scripturile ”să ne citească pe noi”. Tradiția creștină a pus mare preț, în această privință, pe metoda numită ”lectio divina”: apărută în mediul călugăresc, aceasta a început să fie practică de acum chiar și de creștinii care frecventează parohiile. Această metodă începe cu lectura atentă a unui text biblic, apoi intră în dialog cu Scriptura pentru a alfa ce îmi spune mie, fără a cădea în interpretări subiective, și, în fine, ultimul pas din ”lectio divina”, contemplația: ”Aici, cuvintele și gândurile lasă loc iubirii, după cum între cei îndrăgostiți este îndeajuns, uneori, a se privi în tăcere”. În acest fel, ”Cuvântul lui Dumnezeu se face trup în cei care îl primesc în rugăciune”.
Papa Francisc: «Într-o scriere din vechime apare intuiția că creștinii se identifică atât de mult cu Cuvântul încât, chiar dacă s-ar pierde în foc toate Bibliile din lume, ”calcul” acesteia s-ar putea încă salva datorită amprentei pe care a lăsat-o în viața sfinților».

La saluturile în engleză, papa a făcut un apel în ziua comemorării eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz. ”Comemorarea victimelor Holocaustului și a tuturor celor persecutați și deportați de regimul nazist este un semn de omenie și de civilizație. A-și aduce aminte de acestea este condiția pentru un viitor mai bun de pace și fraternitate. A-și aduce aminte înseamnă, totodată, a avea grijă pentru că aceste lucruri se pot întâmpla din nou, începând cu propuneri ideologice care își propun să salveze un popor și sfârșind prin distrugerea acelui popor și a umanității. Să fim atenți la cum a început această cale de moarte, exterminare și brutalitate”.

În fine, papa a menționat comemorarea liturgică, în 28 ianuarie, a Sfântului Toma de Aquino, patronul școlilor catolice, și a îndemnat elevii și studenții ”să vadă în Isus pe unicul învățător de viață”, iar doctrina tomistă să-i conducă la ”înțelepciunea inimii” pentru a-și îndeplini propria misiune.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.