”Urbi et Orbi”. Papa Francisc: Rănile lui Isus înviat, sigiliul peren al iubirii sale pentru noi

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
4 aprilie 2021 – Vatican News. ”Isus, cel răstignit, a înviat, iar rănile lui Isus cel înviat sunt sigiliul peren al iubirii sale pentru noi. Oricine suferă o grea încercare, în trup și în spirit, poate găsi refugiu în aceste răni, poate primi prin intermediul lor harul speranței care nu dezamăgește”. Este un fragment din mesajul pascal al papei Francisc, transmis ”Urbi et Orbi” – ”Cetății și Lumii” – duminică, 4 aprilie 2021, solemnitatea Învierii Domnului Nostru Isus Cristos. În contextul restricțiilor sanitare, papa a celebrat în bazilica San Pietro Vigilia Pascală din Noaptea de Paști, iar duminică, la ora Romei 10.00, Sfânta Liturghie a Paștelui. La finalul mesajului pascal, prezentat în fața Altarului Catedrei Sfântului Petru din bazilica vaticană, papa a invocat binecuvântarea apostolică, însoțită de darul indulgenței plenare.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru mesajul de Paști al papei Francisc, transmis duminică, 4 aprilie 2021, din bazilica Sfântul Petru:

Dragi frați și surori, Paști Fericit, Sfânt și Senin!
Astăzi răsună în orice parte a lumii vestirea Bisericii: ”Isus, cel răstignit, a înviat, după cum a spus. Aleluia”.
Vestea Paștelui nu arată un miraj, nu revelează o formulă magică, nu indică o cale de fugă din fața situației dificile prin care trecem. Pandemia este încă în plină desfășurare; criza socială și economică este foarte apăsătoare, mai ales pentru cei mai săraci; în ciuda acestor realități, și este scandalos, nu încetează conflictele armate și se întăresc arsenalele militare. Acesta este scandalul de azi.

În fața, sau mai bine zis, în mijlocul acestei realități complexe, vestea de Paști cuprinde în câteva cuvinte un eveniment care dă speranța ce nu dezamăgește: ”Isus, cel răstignit, a înviat”. Nu ne vorbește de îngeri și închipuiri, ci de un om, un om în carne și oase, cu un chip și un nume: Isus. Evanghelia atestă că acest Isus, răstignit sub Ponțiu Pilat pentru că a spus că este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a treia zi a înviat, după Scripturi și după cum El însuși a prezis apostolilor săi.

Cel răstignit, nu altul, a înviat. Dumnezeu Tatăl l-a înviat pe Fiul său Isus pentru că a împlinit până la capăt voința sa de mântuire: a luat asupra sa slăbiciunea noastră, neputințele noastre, însăși moartea noastră; a pătimit durerile noastre, a dus povara fărădelegilor noastre. De aceea, Dumnezeu Tatăl l-a înălțat și acum Isus Cristos trăiește pentru totdeauna, este Domnul.

Iar martorii relatează un detaliu important: Isus înviat poartă întipărite rănile mâinilor, picioarelor și coastei. Aceste răni sunt sigiliul peren al iubirii sale pentru noi. Oricine suferă o grea încercare, în trup și în spirit, poate găsi refugiu în aceste răni, poate primi prin intermediul lor harul speranței care nu dezamăgește.

Cristos înviat este speranță pentru cei care suferă încă din cauza pandemiei, pentru cei bolnavi și pentru cei care au pierdut o persoană dragă. Domnul să le dea întărire și să susțină eforturile medicilor și asistenților medicali. Toți, mai ales persoanele mai fragile, au nevoie de asistență și au dreptul să aibă acces la curele necesare. Acest lucru este mai evident în acest timp în care suntem chemați cu toții să combatem pandemia și vaccinurile constituie un instrument esențial pentru această luptă. În spiritul unui ”internaționalism al vaccinurilor”, îndemn, de aceea, întreaga Comunitate internațională la un angajament concertat pentru a depăși întârzierile în privința distribuirii acestora și a favoriza împărțirea lor, mai ales cu țările mai sărace.

Cristos înviat este întărire pentru cei care și-au pierdut locul de muncă sau trec prin grave dificultăți economice și sunt lipsiți de o tutelă socială adecvată. Domnul să inspire acțiunea autorităților publice pentru ca tuturor, mai ales familiilor mai nevoiașe, să li se ofere ajutoarele necesare unei întrețineri adecvate. Pandemia a mărit, din nefericire, de o manieră dramatică numărul celor săraci și disperarea a mii de persoane.

”Este necesar ca cei săraci de orice fel să reînceapă să spere”, spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea în călătoria sa în Haiti. Și chiar către dragul popor haitian se îndreaptă în această zi gândul meu și încurajarea mea, pentru ca să nu fie copleșit de dificultăți, ci să privească la viitor cu încredere și speranță. Aș spune că gândul meu se îndreaptă în mod special către voi, dragi frați și surori haitieni: vă sunt alături, sunt aproape de voi și aș vrea ca problemele să se rezolve definitiv pentru voi. Mă rog pentru aceasta, dragi frați și surori haitieni. 

Isus înviat este speranță pentru numeroșii tineri care au fost constrânși să petreacă lungi perioade de timp fără a frecventa școala sau universitatea și să împartă timpul cu prietenii. Cu toții avem nevoie să trăim relații umane reale și nu doar virtuale, mai ales la vârsta în care se formează caracterul și personalitatea. Am auzit aceasta vinerea trecută la Calea Crucii a copiilor. Sunt aproape de tinerii din lumea întreagă și, în acest moment, în mod special față de cei din Myanmar, care se angajează pentru democrație, făcându-și auzit glasul în mod pașnic, conștienți că ura poate fi îndepărtată  numai de iubire.

Lumina Celui înviat să fie izvor de renaștere pentru migranți, în fugă din fața războaielor și a mizeriei. Pe chipurile lor recunoaștem chipul desfigurat și suferind al Domnului care urcă pe Calvar. Să nu le lipsească semne concrete de solidaritate și fraternitate umană, arvuna victoriei vieții asupra morții pe care o sărbătorim în această zi. Mulțumesc țărilor care primesc cu generozitate pe cei suferinzi care caută adăpost, mai ales Libanului și Iordaniei, care oferă ospitalitate unui foarte mare număr de persoane care au fugit de conflictul sirian.

Poporul libanez, care trece printr-o perioadă de dificultăți și nesiguranță, să simtă consolarea Domnului înviat și să fie susținut de Comunitatea internațională în propria vocație de a fi un pământ de întâlnire, coexistență și pluralism.

Cristos, pacea noastră, să facă să înceteze, în sfârșit, zăngănitul armelor în iubita și martirizata Sirie, unde milioane de persoane trăiesc de acum în condiții inumane, precum și în Yemen, ale cărei vicisitudini sunt înconjurate de o tăcere asurzitoare și scandaloasă, dar și în Libia, unde se întrevede, în sfârșit, calea de ieșire dintr-un deceniu de litigii și ciocniri sângeroase. Toți factorii implicați să se angajeze efectiv pentru a face să înceteze conflictele și să permită popoarelor extenuate de război să trăiască în pace și să înceapă reconstrucția în respectivele țări.

Învierea ne duce, de o manieră naturală, la Ierusalim. Pentru el implorăm de la Domnul pace și siguranță (cf. Psalmul 122), ca să răspundă la chemarea de a fi loc de întâlnire unde toți să se poată simți frați și unde israelienii și palestinienii să regăsească puterea dialogului pentru a ajunge la o soluție stabilă, care să vadă două state trăind unul alături de celălalt în pace și prosperitate.

În această zi de sărbătoare, gândul meu se întoarce și în Irak, pe care am avut bucuria să-l vizitez luna trecută, și pe care îl rog să poată continua drumul de pacificare întreprins, ca să se realizeze visul lui Dumnezeu al unei familii umane ospitaliere și primitoare față de toți fiii săi (cf. Întâlnirea interreligioasă de la Ur, 6 martie 2021).

Puterea Celui înviat să susțină populațiile africane care își văd compromis viitorul din cauza violențelor interne și a terorismului internațional, mai ales în Sahel și Nigeria, precum și în regiunea Tigray și Cabo Delgado. Să continue eforturile pentru a găsi soluții pașnice pentru conflicte, în respectarea drepturilor omului și a sacralității vieții, printr-un dialog fratern și constructiv în spirit de reconciliere și de solidaritate concretă.

Prea multe războaie și prea multă violență există încă în lume! Domnul, care este pacea noastră, să ne ajute să învingem mentalitatea războiului. Să acorde celor care sunt prizonieri în conflicte, mai ales în estul Ucrainei și în Nagorno-Karabah, să se întoarcă sănătoși și teferi la familiile lor, și să inspire guvernanții din lumea întreagă să frâneze cursa după noi armamente. Astăzi, 4 aprilie, este Ziua mondială împotriva minelor antipersonale, dispozitive subtile și oribile care ucid sau mutilează în fiecare an multe persoane nevinovate și împiedică umanitatea ”să pășească împreună pe cărările vieții, fără a se teme de amenințările distrugerii și morții” (Sf. Ioan Paul al II-lea, Angelus, 28 februarie 1999).

Dragi frați și surori, chiar și anul acesta, în diferite locuri, mulți creștini au celebrat Paștele cu puternice restricții și, uneori, fără a avea acces la celebrările liturgice. Să ne rugăm pentru ca atare limitări, precum și orice limitare a libertății de cult și de religie în lume, să poată fi îndepărtate și fiecăruia să-i fie permis să se roage și să-L preamărească pe Dumnezeu în libertate.

Printre multiplele dificultăți prin care trecem, să nu uităm niciodată că noi suntem vindecați de rănile lui Cristos (cf. 1 Petru 2,24). În lumina Celui înviat, suferințele noastre sunt transfigurate. Unde era moarte, acum este viață, unde era doliu, acum este consolare. Îmbrățișând crucea, Isus a dat sens suferințelor noastre și acum ne rugăm pentru ca roadele binefăcătoare ale acestei vindecări să se răspândească în lumea întreagă.

Tuturor, un Paști sfânt, fericit și senin!

***
După mesajul pascal al papei, cardinalul Mauro Gambetti, arhiparohul bazilicii Sfântul Petru, a anunțat binecuvântarea apostolică ”Urbi et Orbi”, însoțită de darul indulgenței plenare.

***
Celor care sărbătoriți Învierea Domnului, ca și celor care vă pregătiți sufletește, redacția română Vatican News - Radio Vatican vă transmite pe această cale urarea de sănătate și bucurie creștină, însoțită de salutul pascal ”Christos a înviat!”.