În fața închiderilor noastre, Dumnezeu nu-și frânează iubirea: Papa, la „Angelus”

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 30 ianuarie 2022. Papa Francisc a formulat această întrebare în alocuțiunea care a însoțit rugăciunea antifonului marian “Îngerul Domnului”, de duminică, 30 ianuarie, din Piața San Pietro, întrebare inspirată din Evanghelia liturgiei duminicii, după sfântul Luca, capitolul 4.

Textul relatează despre prima predică a lui Isus în ținutul său, la Nazaret, un moment cu un rezultat amar, deoarece Isus – în loc să primească aprobare, găsește neînțelegere și ostilitate.

Consătenii lui Isus voiau mai curând minuni și semne prodigioase în loc de cuvinte de adevăr – a observat Sfântul Părinte. Însă, Domnul nu le împlinește această dorință iar ei îl resping, spunând că ei îl cunosc deja, fiind fiul lui Iosif. De aceea – observă pontiful – Isus pronunță o frază devenită proverbială: “Nici un profet nu este acceptat în patria sa” (v.24).

“Aceste cuvinte” – a continuat – “arată că eșecul lui Isus nu era complet neașteptat. Îi cunoștea pe ai săi, știa ce risc își asumă, lua în considerație respingere. De aceea, ne-am putea întreba: de ce, dacă el prevede un eșec, se duce totuși în ținutul său? De ce să faci bine unor oameni care nu sunt dispuși să te accepte?”

Pontiful a explicat că o astfel de întrebare ne ajută să-L înțelegem mai bine pe Dumnezeu care, în fața închiderilor noastre, nu se retrage și nu-și frânează iubirea. “Vedem o reflectare a acestui lucru în acei părinți care sunt conștienți de ingratitudinea copiilor lor, dar nu încetează să-i iubească și să le facă bine. Dumnezeu este la fel, dar la un nivel mult mai înalt. Și tot el ne îndeamnă astăzi să credem în bine, să facem tot ce ne stă în putință pentru a împlini binele” – a evidențiat Sfântul Părinte.

Însă, în ceea ce s-a întâmplat la Nazaret, apare și un alt aspect: ostilitatea față de Isus din partea alor săi ne provoacă – a mai spus pontiful referindu-se la atitudinea neprimitoare a consătenilor săi. Mai mult, Sfântul Părinte compară această atitudine cu modelele de primire propuse de Isus: o văduvă din Sarepta Sidonului și Naaman, sirianul, care-i primesc pe profeți – pe Ilie, respectiv pe Elisei.

Pontiful a explicat că văduva din Sarepta i-a dat ospitalitate profetului Ilie în ciuda foametei și a faptului că profetul era persecutat (cf. 1 Regi 17:7-16). Naaman, pe de altă parte, deși era o persoană de cel mai înalt rang, a acceptat cererea profetului Elisei, care l-a determinat să se smerească, să se scalde de șapte ori într-un râu (cf. 2 Regi 5, 1-14). Pe scurt, văduva și Naaman au fost primitori, din bunăvoință și smerenie.  Credința trece pe aici: disponibilitate și smerenie. Văduva și Naaman nu au respins căile lui Dumnezeu și ale profeților Săi; au fost docili, nu rigizi și închiși.

“Frați și surori” – a spus pontiful – “Isus urmează și el calea profeților: se prezintă așa cum nu ne-am aștepta. El nu este găsit de cei care caută miracole, senzații noi, o credință făcută din putere și semne exterioare. Îl găsesc, în schimb, cei care îi acceptă căile și provocările, fără plângeri, fără suspiciuni, fără critici și mânie. Cu alte cuvinte, Isus cere să fie acceptat în realitatea cotidiană pe care o trăim; în Biserica de astăzi, așa cum este ea; în cei care ne sunt aproape în fiecare zi; în realitatea celor aflați în nevoie. El este acolo, îndemnându-ne să ne purificăm în râul disponibilității și în multe băi sănătoase de smerenie.”

La finalul reflecției care a însoțit rugăciunea antifonului marian “Angelus”, papa Francisc ne-a sugerat să ne întrebăm, la rândul nostru dacă suntem primitori, sau semănăm cu consătenii lui Isus care credeau că știu totul despre el? Pontiful a atras atenția asupra riscului de a ne obișnui cu Isus, de a ne închide în fața inovațiilor sale, rămânând fixați pe pozițiile noastre. “În schimb” – a evidențiat – “Domnul ne cere o minte deschisă și o inimă simplă. Fie ca Sfânta Fecioară, model de smerenie și disponibilitate, să ne arate calea de a-l primi pe Isus”.

Integrarea deplină a persoanelor bolnave de lepră

La saluturile finale, pontiful a menționat că în această duminică (ultima din luna ianuarie) se marchează cea de-a 64-a ediție a Zilei mondiale a bolnavilor de lepră, spunând: „Dragi frați și surori, astăzi este Ziua mondială a bolnavilor de lepră. Îmi exprim apropierea față de cei care suferă de această boală și sper că nu le va lipsi sprijinul spiritual și asistența medicală. Este necesar să lucrăm împreună pentru integrarea deplină a acestor persoane, depășind toate discriminările asociate unei boli care, din păcate, afectează încă atât de mulți, în special în contextele sociale mai sărace’.  

Caravana păcii

De asemenea, pontiful i-a salutat cu afecțiune pe băieții și fetele din „Acțiunea Catolică” a Diecezei de Roma, care au organizat anuala „Caravană a păcii”, o inițiativă de solidaritate cu scopul promovării și răspândirii păcii. Pontiful le-a spus: „Dragi tineri, și în acest an, însoțiți de părinții voștri, de educatori și de preoții asistenți, ați venit –  un grup mic, din cauza pandemiei – la finalul ‚Caravanei Păcii’. ‚Să coasem din nou pacea!’. Ce slogan frumos! Este important! Este atât de multă nevoie de „reparații”, începând cu relațiile noastre personale și terminând cu relațiile dintre state. Vă mulțumesc! Mergeți înainte! (...) ”