Preasfânta Treime, adevărată revoluție a modului nostru de a trăi: papa Francisc, la ”Angelus”

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
12 iunie 2022 – Vatican News. Misterul Preasfintei Treimi a fost în centrul alocuțiunii prezentată de papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului” de duminică, 12 iunie 2022, recitată împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru.

Pontiful a vorbit despre evanghelia proclamată în această sărbătoare, celebrată în imediata apropiere cronologică a timpului pascal atât în ritul roman sau latin, care o marchează în prima duminică după Coborârea Duhului Sfânt, cât și în cel bizantin, care o celebrează chiar a doua zi după Rusalii.

În evanghelia sărbătorii din ritul roman, Isus prezintă celelalte două Persoane dumnezeiești, pe Tatăl, despre care spune: ”Toate câte le are Tatăl sunt ale mele”, și pe Duhul Sfânt, despre care spune: ”Nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti” (Ioan 16,14-15). Papa a remarcat că Duhul Sfânt vorbește, dar nu despre sine, ci ”îl vestește pe Isus și îl revelează pe Tatăl”. Pe când Tatăl, care le are pe toate pentru că este originea a toate, îi dăruiește Fiului toate câte le are: ”nu ține nimic pentru sine și se dăruiește pe sine în întregime Fiului”.

Este important, de aceea – a reluat papa - să ne uităm cu atenție la noi înșine, la cele despre care vorbim și la cele pe care le avem. ”Când vorbim, vrem deseori să se vorbească bine despre noi și deseori vorbim numai de noi înșine și de ceea ce facem. Ce diferență față de Duhul Sfânt, care vorbește vestindu-i pe ceilalți, pe Tatăl și pe Fiul! Iar referitor la cele pe care le avem, cât suntem de posesivi și cât efort depunem pentru a le împărți cu alții, chiar cu cei care duc lipsă de cele necesare! În cuvinte e ușor, dar în practică este foarte greu”.

Prin urmare, a continuat papa Francisc, ”a sărbători Preasfânta Treime nu este atât un exercițiu teologic, ci o revoluție a modului nostru de a trăi. Dumnezeu, în care orice Persoană trăiește una pentru cealaltă, nu pentru ea însăși, ne provoacă să trăim împreună cu alții și pentru alții, fiind deschiși Ne putem întreba astăzi dacă viața noastră îl oglindește pe Dumnezeu în care credem: eu, care mărturisesc credința în Dumnezeu Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, cred cu adevărat că pentru a trăi am nevoie de alții, am nevoie să mă dăruiesc altora, am nevoie să-i slujesc pe alții? Spun aceasta cu vorba sau cu viața?”.

”Dumnezeu unul și întreit”, a subliniat papa în alocuțiunea sa, ”așa trebuie arătat, prin fapte mai înainte de cuvinte. Dumnezeu, autorul vieții, poate fi transmis mai puțin cu ajutorul cărților și mai mult cu ajutorul mărturiei de viață. El care este iubire, după cum scrie evanghelistul Ioan (1 In 4,16), se revelează prin iubire. Să ne gândim la persoanele bune, generoase, blânde pe care le-am întâlnit: aducându-ne aminte de modul de a gândi și de a acționa, putem avea o mică oglindire a lui Dumnezeu-Iubire. Și ce înseamnă a iubi? Nu doar a vrea binele și a face binele, dar chiar mai înainte, la rădăcină, a-i primi pe alții, a face loc celorlalți, a acorda spațiu celorlalți”.

Pentru a înțelege mai bine, papa a îndemnat să ne gândim la numele Persoanelor dumnezeiești, pe care le rostim atunci când facem semnul crucii: ”în fiecare nume găsim prezența celuilalt”. Astfel, ”Tatăl nu ar fi tată fără Fiul, la fel și Fiul nu poate fi gândit de unul singur, ci întotdeauna ca Fiul Tatălui. Iar Duhul Sfânt, la rândul său, este Duhul Tatălui și al Fiului. Pe scurt, Treimea ne învață că nu se poate sta niciodată fără celălalt. Nu suntem insule, suntem pe lume ca să trăim după chipul lui Dumnezeu: deschiși, nevoiași de ceilalți și nevoiași de a-i ajuta pe ceilalți. Atunci, să ne punem această ultimă întrebare: în viața de toate zilele, sunt și eu o răsfrângere a Treimii? Semnul crucii pe care îl fac în fiecare zi rămâne un gest izolat sau unul care inspiră modul meu de a vorbi, de a întâlni, de a răspunde, de a judeca, de a ierta?”.

”Fecioara Maria, fiica Tatălui, mama Fiului și mireasa Spiritului, să ne ajute”, a fost îndemnul final al papei, ”ca să primim și să dăm mărturie în viață pentru misterul lui Dumnezeu-Iubire”.

La saluturile finale, papa a menționat beatificarea, ieri, la Wroclaw (Breslau), în Polonia, a zece călugărițe, martire la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un context de împotrivire față de credința creștină. ”Aceste zece călugărițe, deși erau conștiente de pericolul pe care îl înfruntau, au rămas alături de cei bătrâni și bolnavi pe care-i îngrijeau. Exemplul lor de fidelitate față de Cristos să ne ajute pe noi toți, mai ales pe creștinii prigoniți în diverse părți ale lumii, să dăm mărturie pentru Evanghelie cu curaj”.

Un cuvânt special, apoi, papa l-a adresat populațiilor din R. D. Congo și Sudanul de Sud, unde era programată o călătorie apostolică în zilele 2-7 iulie a.c., dar din cauza problemelor de sănătate, a trebuit să fie amânată. ”Sunt cu adevărat mâhnit”, a spus Sfântul Părinte, ”pentru faptul că a trebuit să amân această călătorie la care țin foarte mult. Vă cer iertare pentru aceasta. Să ne rugăm împreună pentru ca, cu ajutorul lui Dumnezeu și al curelor medicale, să pot veni între voi cât mai curând. Suntem încrezători!”.

În continuarea saluturilor, papa a amintit că în această duminică se marchează Ziua Internațională pentru combaterea muncii minorilor, ”o adevărată plagă”, și a îndemnat ca ”niciun copil sau copilă să nu fie privați de drepturile lor fundamentale și constrânși să muncească. Exploatarea minorilor prin muncă este o realitate dramatică ce ne interpelează pe toți”.

Îndreptându-și gândul, apoi, către populația din Ucraina, afectată de război, papa a spus că ”trecerea timpului să nu răcească durerea și preocuparea noastră pentru acești oameni martirizați. Vă rog, să nu ne obișnuim cu această tragică realitate, dar să o păstrăm mereu în inima noastră. Să ne rugăm și să luptăm pentru pace!”.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.