Papa Francisc în Kazahstan. Omilia Sfintei Liturghii la Înălțarea Sfintei Cruci

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
14 septembrie 2022 – Vatican News. ”Aceasta este calea mântuirii noastre, a renașterii și învierii noastre: a privi la Isus răstignit. De la înălțimea aceea, putem vedea viața noastră și istoria popoarelor noastre într-un fel nou, pentru că din Crucea lui Cristos învățăm iubirea, nu ura; învățăm compasiunea, nu indiferența; învățăm iertarea, nu răzbunarea”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii pe care miercuri, 14 septembrie a.c., a celebrat-o pe esplanada Palatului EXPO din Nur-Sultan, în Kazahstan, cu ocazia călătoriei sale apostolice de trei zile în țara asiatică.

Celebrarea euharistică - în latină, rusă și kazahă – a urmat ritualul și lecturile biblice ale sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, iar potrivit organizatorilor, aproximativ șase mii de credincioși au luat parte la riturile sacre celebrate în aer liber acolo unde, în 2017, a avut loc Expoziția Mondială pe tema ”Energia viitorului”. De un alt fel de energie, mult mai curată și mult mai necesară, a fost vorba la această Sfântă Liturghie pe care papa de la Roma a ținut să o celebreze cu minuscula comunitate catolică din Kazahstan, în inima Asiei Centgrale, într-o țară majoritar musulmană, dar cu o semnificativă prezență ortodoxă.

La omilia Sfintei Liturghii a sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, papa Francisc a vorbit despre Crucea lui Cristos, lemnul pe care ”Isus a luat asupra sa păcatul nostru și răul lumii și le-a învins prin iubirea sa”. Două imagini străbat, pentru a spune astfel, de la un capăt la altul lecturile biblice ale sărbătorii: pe de o parte, șerpii care mușcă și, pe de alta, șarpele care salvează (cf. Nm 21,4-9 și In 3,13-17).

Aflat în plin pustiu, poporul ales este atacat de șerpi și cade iar și iar în păcatul murmurării: ”a murmura împotriva lui Dumnezeu înseamnă nu doar a-L vorbi de rău și a se plânge, dar, mai în profunzime, înseamnă că în inima israeliților a încetat încrederea în El, în făgăduința sa”. Fără încrederea în Dumnezeu, poporul începe să fie mușcat de șerpi care ucid, imagine a primului șarpe din paradis, când ”ispititorul otrăvește inima omului pentru a-l face să se îndoiască de Dumnezeu”. Pagina biblică amintește, astfel, de acele momente din istoria personală, socială și eclezială în care, fiind „mușcați de șarpele neîncrederii”, am început să ne pierdem încrederea în Domnul și încrederea dintre noi. Dar în istoria acestei țări, a remarcat papa la omilia din capitala kazahă, ”nu au lipsit alte mușcături dureroase”.
Papa Francisc: ”Mă gândesc la șerpii usturători ai violenței, ai persecuției ateiste, la calea uneori chinuită în timpul căreia a fost amenințată libertatea poporului și a fost rănită demnitatea sa. Ne face bine să păstrăm amintirea celor suferite: nu trebuie să scoatem din memorie anumite obscurități, altfel se poate crede că sunt o apă care a trecut și că drumul binelui este trasat pentru totdeauna. Nu, pacea nu este niciodată câștigată pentru totdeauna, ea trebuie cucerită zi de zi, tot la fel coexistența între etnii și tradiții religioase diferite, progresul integral și justiția socială. (...) Mai înainte de acestea, este nevoie de o reînnoire a actului de credință în Domnul, de a privi spre înalt, de a privi către el, de a învăța de la iubirea sa universală și răstignită”.

Referindu-se, apoi, la a doua imagine, la ”șarpele care salvează” (Nm 21,8), papa a preluat, într-un fel, întrebarea generală: ”de ce Dumnezeu, în loc să dea instrucțiuni precise lui Moise, nu a distrus pur și simplu șerpii veninoși? Acest fel de a face”, a subliniat papa la omilie, ”ne arată lucrarea sa în fața răului, a păcatului și a neîncrederii omenirii. Atunci, ca și acum, în marea bătălie spirituală care locuiește în istorie până la sfârșit, Dumnezeu nu nimicește josniciile pe care omul le urmărește în mod liber: șerpii veninoși nu dispar, ei există în continuare, stau la pândă și pot să muște oricând. Ce s-a schimbat, atunci, ce face Dumnezeu? Ne spune Isus în Evanghelie: După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului pentru ca oricine crede în el să aibă viața veșnică (In 3,14-15). Iată schimbarea decisivă: a sosit printre noi șarpele care salvează, Isus, care, înălțat pe stâlpul crucii, nu permite șerpilor veninoși care ne atacă să ne conducă la moarte”.
Papa Francisc: ”În fața josniciilor noastre, Dumnezeu ne dăruiește o înălțime nouă. Dacă ținem îndreptată privirea spre Isus, mușcăturile răului nu mai pot să ne stăpânească pentru că El, pe cruce, a luat asupra sa veninul păcatului și al morții și le-a distrus puterea distrugătoare. Iată ceea ce a făcut Tatăl în fața răspândirii răului în lume: ni L-a dat pe Isus, care s-a făcut aproapele nostru așa cum nu ne-am fi închipuit vreodată. Cel care nu a cunoscut păcatul, Dumnezeu l-a făcut păcat în favoarea noastră (2 Cor 5,21). Aceasta este nemărginita măreție a milostivirii dumnezeiești: Isus care s-a făcut păcat în favoarea noastră, Isus care pe cruce – am putea spune – s-a făcut șarpe pentru ca, privind către El, să putem rezista la mușcăturile otrăvitoare ale șerpilor răi care ne atacă. Frați și surori, aceasta este calea, calea mântuirii noastre, a renașterii și învierii noastre: a privi la Isus răstignit. De la acea înălțime, putem vedea viața noastră și istoria popoarelor noastre într-un fel nou, pentru că, din crucea lui Cristos, învățăm iubirea, nu ura; învățăm compasiunea, nu indiferența; învățăm iertarea, nu răzbunarea”.

Dacă pe lemnul crucii Cristos a scos veninul din șarpele răului - a încheiat omilia sa papa Francisc - atunci a fi creștini înseamnă ”a trăi fără veninuri: a nu ne mușca între noi, a nu murmura, a nu acuza, a nu vorbi de rău, a nu răspândi lucrările răului, a nu polua lumea cu păcatul și cu neîncrederea care vin de la Cel rău. Frați și surori, ne-am renăscut din coasta deschisă a lui Isus pe cruce: să nu fie printre noi niciun venin aducător de moarte (cf. Înț 1,14). Să ne rugăm, mai degrabă, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să devenim tot mai mult creștini, mărturisitori plini de bucurie ai vieții noi, ai iubirii și ai păcii”.

***
În jurul orei locale 19.00, papa Francisc s-a întors la nunțiatura apostolică din Nur-Sultan pentru cină și odihnă. Din agenda publică de joi a călătoriei apostolice în Kazahstan, menționăm Sfânta Liturghie în capela nunțiaturii apostolice, urmată de întâlnirea privată cu iezuiții din această țară. La ora locală 10.30, papa are o întâlnire, în catedrala Fecioarei Maria, Maica Veșnicului Ajutor, cu episcopii, clerul și reprezentanții Bisericii catolice din Kazahstan. La ora 15.00, pontiful prezintă discursul de la Declarația Finală a Congresului mondial al religiilor și al tradițiilor religioase. În fine, la ora 17.00, plecarea de la Nur-Sultan spre Roma, unde sosirea este programată în jurul orei locale 20.30.