Editorial. Credincioșii spun „nu” blasfemiei războiului
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 7 noiembrie 2022. Scrie Andrea Tornielli: „Deși aici, în Awali, în cartierul general al regelui Bahrainului, suntem departe de conflictul sângeros care a izbucnit în inima Europei creștine, Papa Francisc a revenit (n.n. asupra chestiunii) pentru a cere încetarea războiului din Ucraina. Insula Bahrain din Golful Persic este departe de Europa de Est, dar aproape de Yemen, una din „bucățile” acelui unic al treilea război mondial despre care Succesorul lui Petru vorbește din ce în ce mai des și cu îngrijorare crescândă.
În primul rând, frapează o constatare: după două războaie mondiale teribile, după un război rece „care a ținut lumea în suspans timp de zeci de ani, după atâtea conflicte dezastruoase în toate colțurile lumii, după atâtea acuzații, amenințări și condamnări, ne aflăm încă, nesiguri, într-un echilibru fragil și nu vrem să ne prăbușim. Pe muchie de cuțit... O imagine plastică a precarității absolute în care se află astăzi întreaga omenire în fața riscului unui conflict nuclear cu consecințe incalculabile.
Papa Francisc subliniază un contrast, un adevărat paradox: pe de o parte, majoritatea populației mondiale este afectată de foamete, nedreptate, crize ecologice și pandemii. Pe de altă parte, există o mână de „câțiva (oameni) puternici”, care se joacă cu focul, concentrându-se într-o luptă pentru propriile interese, și exhumează vechile limbaje „redesenând zone de influență și blocuri opuse”. Decenii de dialog și deschidere, decenii de pași spre construirea unor relații internaționale care să nu mai fie guvernate doar de legea celui mai puternic și de vechile alianțe militare par să se topească și să dispară ca zăpada la soare.
Papa descrie ceea ce se întâmplă ca fiind „un scenariu dramatic de infantil”. În loc să se gândească la viitorul omenirii, există cei care „se joacă cu focul, cu rachete și bombe, cu arme care provoacă plâns și moarte”. Plânsul și moartea sunt tristele consecințe, atunci când, în loc de dialog și înțelegere reciprocă, se accentuează opozițiile și se persistă în impunerea „propriilor modele și viziuni despotice, imperialiste, naționaliste și populiste”. Colonizarea economică și ideologică sau nostalgia pentru măreția imperialistă subminează pacea, securitatea noastră a tuturor și viitorul lumii. Îndemnul pe care Papa l-a reiterat din Bahrain este de a nu rămâne indiferenți. Este îndemnul de a asculta „strigătul oamenilor de rând și vocea celor săraci”, încetând să „distingem în mod maniheist cine este bun și cine este rău” și făcând în schimb efortul de „a ne înțelege unii pe alții și de a colabora pentru binele tuturor”.
Într-o lume care a devenit un „sat global”, dar care nu a asimilat „spiritul satului”, a cărui caracteristică este fraternitatea, le revine religiilor sarcina de a arăta calea spre pace. „Cel credincios” – a spus cu forță episcopul Romei în fața fraților și surorilor sale creștine de alte confesiuni și a liderilor musulmani și ai altor religii – „este cel care spune cu tărie ‚nu’ la ‚blasfemia războiului și a folosirii violenței’ și se opune, de asemenea, ‚cursei pentru reînarmare, afacerii războiului și pieței morții’.”
