Papa în Bahrain. Rugăciunea și fraternitatea: armele noastre umile și eficiente

„Dumnezeul păcii nu duce niciodată la război, nu incită la ură, nu încurajează niciodată violența. Iar noi, cei care credem în El, suntem chemați să promovăm pacea prin instrumente de pace, cum ar fi întâlnirea, negocierea răbdătoare și dialogul, care este oxigenul conviețuirii.”

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 4 noiembrie 2022. “ As-salamu alaikum! Vă salut cordial, dorind ca pacea Celui Preaînalt să se pogoare asupra fiecăruia dintre voi: asupra voastră, care doriți să promovați reconcilierea pentru a evita diviziunile și conflictele în comunitățile musulmane; asupra voastră, care vedeți extremismul ca pe un pericol care corodează adevărata religie; asupra voastră, care vă străduiți să înlăturați interpretările greșite care, prin violență, dau un înțeles greșit, instrumentalizează și dăunează unei credințe religioase. Fie ca pacea să coboare și să rămână asupra voastră, care doriți să o răspândiți, insuflând în inimi valorile respectului, toleranței și moderației; asupra voastră, frați și surori, care urmăriți să încurajați relațiile de prietenie, respectul și încrederea reciprocă cu cei care, ca și mine, aderă la o credință religioasă diferită; asupra voastră, care doriți să promovați în rândul tinerilor o educație morală și intelectuală care să combată toate formele de ură și intoleranță. As-salamu alaikum!” Astfel și-a început Sfântul Părinte discursul adresat marelui imam al moscheii Al-Azhar, dr. Ahmad Al-Tayyeb, și membrilor Consiliului Musulman al Bătrânilor cu care s-a întâlnit vineri,  la moscheea din Sakhir Royal Palace, din Awali, în Bahrain.

Suntem chemați să promovăm pacea prin întâlnire, negociere și dialog

„Dumnezeu este sursa păcii” – a continuat pontiful. „Fă-ne să fim, pretutindeni, canale ale păcii sale!” – s-a rugat Sfântul Părinte, reiterând că „Dumnezeul păcii nu duce niciodată la război, nu incită la ură, nu încurajează niciodată violența. Iar noi, cei care credem în El, suntem chemați să promovăm pacea prin instrumente de pace, cum ar fi întâlnirea, negocierea răbdătoare și dialogul, dialogul care este oxigenul conviețuirii.”

Amintind că printre obiectivele Consiliului Musulman al Bătrânilor se numără răspândirea unei culturi a păcii, bazată pe justiție, Sfântul Părinte a evidențiat că  aceasta este calea, chiar singura cale, pentru că pacea „este opera justiției” (Gaudium et spes, 78). „Ea izvorăște din fraternitate, se dezvoltă prin lupta împotriva nedreptății și a inegalității, se construiește extinzându-se către ceilalți" (Discurs cu ocazia citirii Declarației finale și a concluziilor celui de-al VII-lea „Congres al liderilor religiilor mondiale și tradiționale”, 15 septembrie 2022). „Pacea” – a continuat –  „nu poate fi doar proclamată, ea trebuie să fie înrădăcinată. Iar acest lucru este posibil prin eliminarea inegalităților și a discriminării, care generează instabilitate și ostilitate.”

Vin la voi ca un credincios în Dumnezeu, ca un frate și un pelerin al păcii

Papa Francisc le-a mulțumit membrilor Consiliului Musulman al Bătrânilor pentru angajamentul în favoarea păcii. „Vin la voi ca un credincios în Dumnezeu, ca un frate și un pelerin al păcii. Vin la voi pentru a merge împreună, în spiritul lui Francisc de Assisi, care spunea: ‚Pacea pe care o anunțați cu gura, să o aveți și mai mult în inimile voastre’ (Legenda celor trei tovarăși, XIV,5). Am fost impresionat să văd cum pe aceste meleaguri se obișnuiește ca, atunci când întâmpini un oaspete, nu numai să îi strângi mâna, ci și să duci mâna la inimă în semn de afecțiune. Ca și cum ar spune: persoana ta nu rămâne departe de mine, ci intră în inima mea, în viața mea. De asemenea, îmi duc mâna la inimă cu respectuoasă afecțiune, vă privesc pe fiecare dintre voi și îl binecuvântez pe Preaînaltul pentru oportunitatea de a ne întâlni” – a spus Sfântul Părinte.

„Cred că avem din ce în ce mai mult nevoie să ne întâlnim, să ne cunoaștem și să ne luăm la inimă, să punem realitatea înaintea ideilor și oamenii înaintea opiniilor, deschiderea spre Cer înaintea distanțelor de pe Pământ: un viitor de fraternitate înaintea unui trecut de ostilitate, depășind prejudecățile și neînțelegerile istoriei în numele Celui care este Izvorul Păcii.” – a mai spus pontiful, exprimându-și convingerea că credincioșii  din diferite religii și culturi nu pot să coexiste, să se primească și să se prețuiască unii pe alții dacă liderii lor rămân străini unii de alții”

Răul își are rădăcinile în respingerea lui Dumnezeu și a fratelui

„Zilele acestea” – a amintit pontiful –  „am vorbit despre forța vieții, care rezistă în cele mai aride deșerturi prin faptul că se alimentează cu apa întâlnirii și a conviețuirii pașnice. Ieri am făcut acest lucru pornind de la uimitorul "copac al vieții" care se găsește aici, în Bahrain. Relatarea biblică, pe care am ascultat-o, plasează pomul vieții în centrul grădinii originilor, în inima minunatului plan al lui Dumnezeu pentru om, un plan armonios capabil să cuprindă întreaga creație.”

„Cu toate acestea” – a continuat – „ființele umane s-au îndepărtat de Creator și de ordinea stabilită de El. Acest lucru a dat naștere la probleme și dezechilibre, care în narațiunea biblică se succed: certuri și crime între frați (cf. Gen 4), tulburări și distrugeri ale mediului (cf. Gen 6-9), orgolii și contraste în societatea umană (cf. Gen 11)... Un potop de rău și de moarte a izvorât, pe scurt, din inima omului, din scânteia malefică declanșată de acel rău care stă ghemuit la ușa inimii sale (cf. Gen 4,7), pentru a da foc grădinii armonioase a lumii. Dar tot acest rău își are rădăcinile în respingerea lui Dumnezeu și a fratelui: în pierderea din vedere a Autorului vieții și în a nu se mai recunoaște pe sine însuși ca paznic al fraților și surorilor sale. De aceea, cele două întrebări pe care le-am auzit rămân mereu valabile și, dincolo de crezul mărturisit, interoghează orice existență și orice epocă: "Unde ești?" (Gen 3,9); "Unde este fratele tău?" (Gen 4,9).”

Rugăciunea și fraternitatea sunt armele noastre umile și eficiente

„Dragi prieteni, frați în Avraam, credincioși în unicul Dumnezeu, relele sociale și internaționale, cele economice și personale, precum și dramatica criză de mediu care caracterizează aceste vremuri și asupra căreia am reflectat astăzi aici, provin în cele din urmă din înstrăinarea noastră de Dumnezeu și de aproapele. Prin urmare, noi avem o sarcină unică și inevitabilă, aceea de a ajuta la redescoperirea acestor surse de viață uitate, de a readuce omenirea la apa acestei înțelepciuni străvechi, de a-i readuce pe credincioși la cultul Dumnezeului cerului și al oamenilor pentru care a făcut pământul.

În aceasta în ce sens? Mijloacele noastre sunt în esență două: rugăciunea și fraternitatea. Acestea sunt armele noastre umile și eficiente. Nu trebuie să ne lăsăm tentați de alte mijloace, de scurtături nedemne de Cel Preaînalt, al cărui nume de Pace este insultat de cei care cred în rațiunile forței, care alimentează violența, războiul și piața armelor care reprezintă „comerțul morții” și  care, prin sume de bani din ce în ce mai mari, transformă casa noastră comună într-un mare arsenal. Câte intrigi întunecate și câte contradicții dureroase se află în spatele a toate acestea! Să ne gândim, de exemplu, la câți oameni sunt forțați să migreze din țara lor natală din cauza conflictelor alimentate de achiziționarea ieftină de armament învechit, doar pentru a fi urmăriți și împinși înapoi la alte granițe de arme din ce în ce mai sofisticate. Și astfel speranța este ucisă de două ori! Ei bine, în fața acestor scenarii tragice, în timp ce lumea urmărește himera forței, a puterii și a banilor, suntem chemați să ne amintim, cu înțelepciunea bătrânilor și a părinților, că Dumnezeu și aproapele sunt mai presus de orice, că numai transcendența și fraternitatea ne salvează. Depinde de noi să dezgropăm aceste surse de viață, altfel deșertul umanității va deveni din ce în ce mai arid și mai mortal. (...) Avem o mare responsabilitate în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor și trebuie să fim modele exemplare a ceea ce predicăm, nu numai în comunitățile noastre și acasă - acest lucru nu mai este suficient - ci și în lumea unificată și globalizată. Noi, care ne tragem din Avraam, părintele în credință al neamurilor, nu putem avea în vedere doar pe „ai noștri”, ci, tot mai uniți, trebuie să ne adresăm întregii comunități umane care locuiește pe pământ.”

 

 

 

04 noiembrie 2022, 16:03