În fața răului, să nu stăm cu mâinile în buzunar: papa Francisc, la omilia Sf. Liturghii de la Asti

Duminică, 20 noiembrie 2022, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în catedrala din Asti, în regiunea italiană Piemont, cu ocazia vizitei private de două zile la rudele familiei sale. Este regiunea din care bunicii săi și tatăl său au emigrat în Argentina. Papa a vorbit la omilie despre regalitatea lui Isus și de exemplul tâlharului cel bun pentru a îndemna la confidență și rugăciunea de mijlocire.

Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
20 noiembrie 2022 - Vatican News
. De la gustul de neuitat al rădăcinilor familiale, la rădăcinile credinței: este parcursul indicat de papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii pe care a celebrat-o duminică, 20 noiembrie a.c., în catedrala din Asti, unde a ajuns sâmbătă pentru o vizită la rudele bunicilor săi, care au emigrat peste ocean la începutul secolului XX.

”Din aceste ținuturi, tatăl meu a plecat ca să emigreze în Argentina”, a spus papa la începutul omiliei, ”și în aceste ținuturi, devenite prețioase prin bunele produse ale solului și, mai ales, prin genuina laboriozitate a oamenilor, am venit ca să regăsesc gustul rădăcinilor. Dar astăzi, încă o dată, Evanghelia este cea care ne conduce la rădăcinile credinței. Ele se află în ogorul uscat al Calvarului, unde sămânța lui Isus, murind, a făcut să încolțească speranța. Depus în inima pământului, El ne-a deschis calea către Cer; prin moartea sa, ne-a dat viața veșnică; prin lemnul crucii, ne-a adus roadele mântuirii”.

Urmând Evanghelia solemnității ”Cristos, regele universului” (Lc 23,35-43), papa a îndreptat privirea către Isus răstignit și a scos în evidență cuvintele care erau pe cruce: ”Acesta este regele iudeilor” (v. 38). E vorba, așadar, de un rege, dar observând mai bine, ”ideea noastră de rege este dată peste cap”. Cu toții avem în minte fastul și măreția regilor de pe acest pământ.
Papa Francisc: ”Uitându-ne la Isus, vedem că El este exact contrarul. El nu stă șezut pe un tron comod, ci atârnat de un lemn. Dumnezeul care îi dă jos de pe tronuri pe cei puternici (Lc 1,52) lucrează ca servitor pus pe o cruce de cei puternici; împodobit numai cu cuie și spini, despuiat de toate dar bogat în iubire, de pe tronul crucii El nu mai învață mulțimile prin cuvânt, nu-și mai ridică mâna ca să-i învețe pe alții. Face mai mult: nu-și îndreaptă degetul împotriva nimănui, ci își deschide brațele pentru toți. Acesta este felul în care se prezintă regele nostru: cu brațele deschise”.

În fața acestui rege cu brațele deschise, a reluat papa Francisc, Evanghelia propune două drumuri pentru că în fața lui Isus răstignit unii rămân spectatori, și aceștia sunt cei mai numeroși (cf. v.35), în timp ce alții se lasă implicați, lăsându-se luați, practic, de ”valul binefăcător al binelui”, precum ”tâlharul cel bun”. În timp ce alții își bat joc de Domnul, acesta îi vorbește și îi spune pe nume, ”Isuse”. Mulți revarsă asupra Lui mânia lor, dar el îi mărturisește lui Cristos greșelile proprii. Mulți îi spun lui Isus ”salvează-te pe tine însuți”, dar el se roagă spunând: ”Isuse, amintește-ți de mine!” (v. 42). Un răufăcător devine astfel primul sfânt: ”se apropie de Isus doar pentru o clipă, iar Domnul îl ține cu sine pentru totdeauna”.
Papa Francisc: ”Evanghelia vorbește despre tâlharul cel bun pentru noi, ca să ne îndemne să învingem răul încetând a mai fi spectatori. De unde să începem? De la confidență, de la a-L chema pe Dumnezeu pe nume, exact cum a făcut tâlharul cel bun, care la apusul vieții regăsește încrederea curajoasă a copiilor care au încredere, cer, insistă. Și apoi, în confidență, își recunoaște greșelile, plânge dar nu de milă pentru el, ci înaintea Domnului. (...) Cine cultivă confidența, învață mijlocirea, învață să aducă la Dumnezeu ceea ce vede, suferințele lumii, oamenii pe care-i întâlnește; învață să-i spună, asemenea tâlharului cel bun, Adu-ți aminte, Doamne! Nu suntem pe lume doar pentru a ne salva pe noi înșine, dar pentru a-i duce pe frații și surorile noastre în brațele Regelui. Faptul de a mijloci, de a aminti în Domnul, deschide porțile paradisului”.

Ne revine nouă, a spus papa la finalul omiliei, alegerea de a fi spectatori sau implicați. ”Vedem crizele de astăzi, slăbirea credinței, lipsa de participare” și ”cu toții credem că știm ce nu merge în societate, în lume, chiar în Biserică, dar apoi facem ceva? Ne murdărim pe mâini, ca Dumnezeul nostru pironit pe lemn, sau stăm cu mâinile în buzunar și ne uităm? Astăzi, în timp ce Isus, despuiat pe cruce, îndepărtează orice văl despre Dumnezeu și distruge orice falsă imagine despre regalitatea sa, să ne uităm la El ca să găsim curajul de a ne uita la noi înșine, de a străbate căile confidenței și mijlocirii, de a ne face slujitori pentru a domni împreună cu El”.

La finalul Sfintei Liturghii, papa Francisc a condus rugăciunea Îngerul Domnului și, în scurta sa alocuțiune, a vorbit despre Ziua mondială a tineretului, îndemnând tinerii să nu fie conformiști și să nu caute ultima modă ci, asemenea Fecioarei Maria care s-a ridicat și a mers în grabă, să-L ducă pe Isus la ceilalți.

După Sfânta Liturghie, papa a avut o nouă întâlnire cu rudele sale la sediul episcopiei din Asti, unde au luat prânzul împreună. Înainte de a se întoarce în Cetatea Vaticanului, papa salută un grup de aproximativ 1.400 de copii și adolescenți pe stadionul ”Censin Bosia” din Asti, de unde revine cu elicopterul la Roma.

20 noiembrie 2022, 11:59