Papa Francisc în cursul unui interviu  acordat agenției de știri argentiniene Telam Papa Francisc în cursul unui interviu acordat agenției de știri argentiniene Telam   (Vatican Media)

Ziua Comunicațiilor Sociale 2023. Mesajul papei Francisc: A vorbi cu inima (TEXT)

“A vorbi cu inima. Veritatem facientes in caritate (Ef 4,15)” este tema Zilei Comunicațiilor Sociale din 2023, ajunsă la cea de-a 57-a ediție. Mesajul Sfântul Părinte prilejuit de această Zi a fost publicat marți, 24 ianuarie, în ziua în care este comemorat liturgic sfântul Francisc de Sales, episcop și învățător, proclamat „patronul presei catolice”.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 24 ianuarie 2023. Scrie Papa Francisc în Mesaj: « După ce, în anii trecuți, am reflectat asupra verbelor „a merge, a vedea” și „a asculta” ca și condiții pentru o bună comunicare, aș dori ca prin acest Mesaj pentru cea de-a 57-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale să mă opresc asupra „vorbirii cu inima”. Este inima cea care ne-a determinat să mergem, să vedem și să ascultăm, și este inima cea care ne îndeamnă la o comunicare deschisă și primitoare. După ce ne-am antrenat în ascultare, ceea ce presupune așteptare și răbdare, precum și renunțarea la afirmarea punctului nostru de vedere în mod preconceput, putem intra în dinamica dialogului și a împărtășirii, care este tocmai aceea de a comunica în mod cordial. Odată ce l-am ascultat pe celălalt cu o inimă curată, vom putea să spunem și noi adevărul în iubire (cf. Ef 4,15). Nu trebuie să ne fie teamă să proclamăm adevărul, chiar dacă uneori este incomod, dar să ne temem să facem aceasta fără iubire, fără inimă. Pentru că “proiectul creștinului – așa cum a scris Benedict al XVI-lea – este ‘o inimă care vede’” (Scrisoarea enciclică Deus caritas est, 31 ). O inimă care, prin bătăile sale, dezvăluie adevărul ființei noastre și, din acest motiv, trebuie ascultată. Acest lucru îl determină pe ascultător să se adapteze la aceeași lungime de undă, până la punctul de a simți în propria inimă bătăile inimii celuilalt. Atunci poate avea loc miracolul întâlnirii, care ne face să ne privim unii pe alții cu compasiune și să acceptăm cu respect slăbiciunile celorlalți, în loc să ne judecăm din auzite și să semănăm discordie și dezbinare.

Isus ne spune că orice pom poate fi recunoscut după roadele sale (cf. Lc 6,44): “Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbește din prisosul inimii” (v. 45).
Prin urmare, pentru a putea comunica conform adevărului în spirit de iubire, inima trebuie să fie purificată. Numai ascultând și vorbind cu inima curată putem vedea dincolo de aparențe și putem depăși zgomotul indistinct care, chiar și în domeniul informațional, nu ne ajută să discernem în complexitatea lumii în care trăim. Chemarea de a vorbi cu inima provoacă în mod radical vremurile noastre, atât de predispuse la indiferență și indignare, uneori cauzate de dezinformarea care falsifică și instrumentalizează adevărul.

A comunica cu cordialitate

A comunica cu cordialitate înseamnă că cei care ne citesc sau ne ascultă sunt conduși să înțeleagă participarea noastră la bucuriile și temerile, speranțele și suferințele femeilor și bărbaților din timpul nostru. Cine vorbește în acest fel îl iubește pe celălalt pentru că îi pasă de el sau de ea și îi prețuiește libertatea, fără să o încalce. Putem vedea acest stil în misteriosul Călător care discută cu ucenicii în drumul lor spre Emaus după tragedia de pe Golgota. Pentru ei, Isus înviat le vorbește din inimă, însoțind cu respect drumul suferinței lor, propunând mai degrabă decât impunându-se, deschizându-le cu iubire mintea pentru a înțelege sensul profund al celor întâmplate. Astfel, ei pot exclama cu bucurie că inima le ardea în piept în timp ce El le vorbea pe drum și le explica Scripturile (cf. Lc 24,32).
Într-o perioadă istorică marcată de polarizări și opoziții – de care, din păcate, nici comunitatea bisericească nu este scutită – angajamentul de a comunica ‚cu inima și brațele deschise’ nu privește doar furnizorii de informații, ci este responsabilitatea tuturor. Cu toții suntem chemați să căutăm și să spunem adevărul, făcând acest lucru cu iubire.
Noi, creștinii, în special, suntem îndemnați continuu să ne ferim limba de răutate (cf. Ps 34,14), întrucât, așa cum ne învață Sfânta Scriptură, cu limba putem să-L binecuvântăm pe Domnul și să-i blestemăm pe oamenii făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Iac 3,9). Să nu iasă din gura voastră nicio vorbă rea, ci ceva bun, spre edificarea necesară, ca să dea har celor care ascultă!” (Ef 4,29). Uneori, un discurs plin de iubire pătrunde chiar și în cele mai împietrite inimi. De asemenea, găsim urme ale acestui lucru în literatură. Mă gândesc la acea pagină memorabilă din capitolul XXI din „Promessi sposi” (n.n. Logodnicii, de Alessando Manzoni ) în care Lucia îi vorbește din suflet celui fără de nume (n.n. „l’Innominato”) până când acesta, dezarmat și chinuit de o benefică criză interioară, cedează în fața puterii blânde a iubirii. O experimentăm în coexistența civică, unde amabilitatea nu este doar o chestiune de ‚etichetă’, ci un adevărat antidot la cruzime, care, din păcate, poate otrăvi inimile și intoxica relațiile. Avem nevoie de ea în mass-media, astfel încât comunicarea să nu alimenteze un resentiment care să exaspereze, să genereze furie și să ducă la confruntare, ci să-i ajute pe oameni să reflecteze cu calm, să descifreze, cu un spirit critic și întotdeauna respectuos, realitatea în care trăiesc.

Comunicarea de la inimă la inimă: “Este suficient să iubești bine ca să vorbești de bine”
Unul dintre cele mai luminoase și încă fascinante exemple de “vorbire din inimă” este dat de sfântul Francisc de Sales, învățător al Bisericii, căruia i-am dedicat recent Scrisoarea apostolică “Totum amoris est”, la 400 de ani de la moartea sa. Alături de această celebrare importantă, îmi place să amintesc, cu această ocazie, o altă aniversare care cade în acest 2023: centenarul proclamării sale ca patron al jurnaliștilor catolici, de către papa Pius al XI-lea, prin enciclica “Rerum omnium perturbationem”.
Inteligență strălucită, scriitor prolific, teolog de mare profunzime, Francisc de Sales a fost episcop de Geneva la începutul secolului al XVII-lea, în anii dificili, marcați de dispute aprinse cu calviniștii. Atitudinea sa blândă, umanitatea sa, disponibilitatea sa de a dialoga cu răbdare cu toată lumea și mai ales cu cei care i se opuneau au făcut din el un mărturisitor extraordinar al iubirii milostive a lui Dumnezeu. Se poate spune despre el că “Vorba dulce va înmulți prietenii și limba plăcută va înmulți afecțiunea (Sir 6, 5). Mai mult, una dintre cele mai cunoscute afirmații ale sale; ‘inima vorbește inimii’, a inspirat generații de credincioși, inclusiv pe sfântul John Henry Newman, care a ales-o ca motto “Cor ad cor loquitur”. “Este suficient să iubești bine ca să vorbești de bine” – una dintre convingerile sfântului Francisc de Sales – indică faptul că pentru el comunicarea nu trebuia niciodată redusă la un artificiu, la o strategie de marketing – cum am spune astăzi – ci era reflectarea sufletului, suprafața vizibilă a unui nucleu de iubire invizibil pentru ochi. Pentru sfântul Francisc de Sales, tocmai “în inimă și prin inimă are loc acel proces unitar subtil și intens, în virtutea căruia omul îl recunoaște pe Dumnezeu” (Scrisoarea apostolică Totus amoris est, 28 decembrie 2022). “Iubind bine”, sfântul Francisc a reușit să comunice cu surdo-mutul Martin, devenind prietenul său; de aceea este amintit și ca protector al persoanelor cu dizabilități de comunicare.

Și pornind de la acest „criteriu de iubire” care traversează scrierile sale și mărturia sa de viață, sfântul episcop de Geneva ne amintește că „suntem ceea ce comunicăm”. O astfel de lecție este împotriva curentului azi, într-un timp în care, după cum experimentăm îndeosebi pe rețelele de socializare, comunicarea este adesea folosită pentru ca lumea să ne vadă așa cum am vrea să fim și nu cum suntem cu adevărat.

Sfântul Francisc de Sales a răspândit numeroase copii ale scrierilor sale în rândul comunității din Geneva. O astfel de intuiție “jurnalistică” i-a adus o faimă care a depășit rapid perimetrul diecezei sale și continuă să dureze și în zilele noastre. Scrierile sale, a observat sfântul papă Paul al VI-lea, suscită o lectură “foarte plăcută, instructivă, stimulatoare” (Scrisoarea apostolică Sabaudiae gemma, prilejuită de împlinirea a patru secole de la nașterea sfântului Francisc de Sales, învățător al Bisericii, 29 ianuarie 1967).

Dacă privim astăzi la panorama comunicării, nu sunt tocmai acestea caracteristicile la care ar trebui să răspundă un articol, un reportaj, o emisiune de Radio, Televiziune sau o postare pe mediile de socializare?
Lucrătorii din domeniul mass-media să se simtă inspirați de acest sfânt al bunătății, căutând și spunând adevărul cu curaj și libertate, dar respingând tentația de a folosi expresii frapante și agresive.

Vorbind din inimă în procesul sinodal

După cum am subliniat, “chiar și în Biserică există o mare nevoie de a asculta și de a ne asculta unii pe alții. Este cel mai prețios și mai generativ dar pe care ni-l putem oferi unul altuia” (Mesaj pentru cea de-a 56-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, 24 ianuarie 2021).

Dintr-o ascultare lipsită de prejudecăți, atentă și disponibilă, rezultă o vorbire în stilul lui Dumnezeu, alimentată de apropiere, compasiune și bunătate. Avem o nevoie urgentă în Biserică de o comunicare care să aprindă inimile, care să fie un balsam pe răni și să lumineze calea fraților și surorilor noastre. Visez la o comunicare eclezială care știe să se lase călăuzită de Duhul Sfânt, blândă și în același timp profetică, care știe să găsească noi forme și modalități pentru minunata vestire pe care este chemată să o aducă în mileniul al treilea. O comunicare centrată pe relația cu Dumnezeu și cu aproapele, în special cu cei mai nevoiași, și care știe să aprindă focul credinței mai degrabă decât să păstreze cenușa unei identități autoreferențiale. O comunicare care are la bază smerenia în ascultare și “parresia” în vorbire, care nu separă niciodată adevărul de bunătate.

Dezarmarea inimilor prin promovarea unui limbaj al păcii

“Limba dulce zdrobește oasele”, spune cartea Proverbelor (25, 15). A vorbi din inimă este azi mai necesar ca oricând pentru a promova o cultură a păcii acolo unde există război; pentru a deschide căi care să permită dialogul și reconcilierea acolo unde ura și dușmănia fac ravagii. În contextul dramatic al conflictului global pe care îl trăim, este urgentă afirmarea unei comunicări nedușmănoase. Este necesar să se depășească “obiceiul de a discredita rapid adversarul, atribuindu-i epitete umilitoare, în loc de angajarea într-un dialog deschis și respectuos” (Scrisoarea apostolică Fratelli tutti, 3 octombrie 2020, 201).

Avem nevoie de comunicatori dispuși să se implice în dialog, să se angajeze în promovarea dezarmării integrale și în dezmembrarea psihozei războiului care se ascunde în inimile noastre, așa cum a îndemnat profetic Sfântul Ioan al XXIII-lea în Enciclica “Pacem in Terris”: “Adevărata pace poate fi construită doar în spiritul încrederii reciproce” (nr. 61). O încredere care nu are nevoie de comunicatori afirmați ci de comunicatori îndrăzneți și creativi, gata să își asume riscuri pentru a găsi un teren comun de întâlnire. La fel ca în urmă cu 60 de ani, trăim acum o perioadă întunecată, în care omenirea se teme de o escaladare a războiului, care trebuie limitat cât mai curând posibil, inclusiv în ceea ce privește comunicarea. Suntem îngroziți să auzim cu câtă ușurință sunt rostite cuvinte care îndeamnă la distrugerea popoarelor și a teritoriilor. Cuvinte care, din nefericire, se transformă adesea în acțiuni războinice de violență plină de ură. De aceea, orice retorică belicoasă trebuie respinsă, ca și toate formele de propagandă care manipulează adevărul, desfigurându-l în scopuri ideologice. În schimb, trebuie promovată, la toate nivelurile, o comunicare care să contribuie la crearea condițiilor de rezolvare a disputelor dintre popoare.

În calitate de creștini, știm că prin convertirea inimii se decide soarta păcii, căci virusul războiului vine din inima omului (cfr. Mesajul Papei Francisc pentru cea de-a 56-a Zi Mondială a Păcii, 1 ianuarie 2023). Din inimă izvorăsc cuvintele potrivite pentru a risipi umbrele unei lumi închise și divizate și pentru a construi o civilizație mai bună decât cea pe care am primit-o. Este un efort care se cere fiecăruia dintre noi, dar care necesită în special un simț al responsabilității din partea lucrătorilor din domeniul comunicării, astfel încât aceștia să își exercite profesia ca pe o misiune.

Fie ca Domnul Isus, Cuvântul pur care izvorăște din inima Tatălui, să ne ajute să facem astfel încât modul nostru de a comunica să fie liber, curat și prietenos.

Fie ca Domnul Isus, Cuvântul întrupat, să ne ajute să ascultăm bătăile inimilor celorlați, să ne redescoperim frați și surori și să dezarmăm ostilitatea care dezbină.

Fie ca Domnul Isus, Cuvântul adevărului și al iubirii, să ne ajute să spunem adevărul în iubire, ca să ne simțim păzitorii unii altora.»

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 24 ianuarie 2023, comemorarea liturgică a sfântului Francisc de Sales. (traducere de lucru)
 

24 ianuarie 2023, 12:10