Angelus. Papa Francisc: Fecioara Maria care se înalță la cer, model de slujire și de preamărire

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
15 august 2023 – Vatican News. ”Isus și Maria parcurg aceeași cale: două vieți care se înalță glorificându-L pe Dumnezeu și slujindu-i pe frați. Isus, ca Mântuitor, omul care își dă viața pentru noi, pentru îndreptățirea noastră; Maria, ca slujitoare care merge să slujească”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, rostită marți, 15 august a.c., împreună cu mii de romani și pelerini, care au venit la amiază în Piața San Pietro cu ocazia solemnității liturgice a Înălțării cu trupul și sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria.

În această solemnitate, a remarcat papa în alocuțiunea sa, o contemplăm pe Maria care se înalță cu trupul și sufletul în gloria Cerului. Evanghelia solemnității o prezintă în timp ce se înalță, de această dată, către ținutul muntos (cf. Lc 1,39) ca să o ajute pe vara ei Elisabeta, unde proclamă cântarea de bucurie ”Magnificat”. Maria se înalță, iar Cuvântului lui Dumnezeu ne dezvăluie ceea ce o caracterizează în timp ce ea merge spre înălțimi: slujirea aproapelui și preamărirea lui Dumnezeu.

De altfel, sfântul evanghelist Luca prezintă viața lui Cristos ca o urcare către înălțimi, către Ierusalim, locul dăruirii de sine pe cruce, și în același fel descrie drumul Mariei. Isus și Maria parcurg, cu alte cuvinte, aceeași cale: două vieți care se înalță, glorificându-L pe Dumnezeu și slujindu-i pe frați. Isus, ca Mântuitor, omul care își dă viața pentru noi, pentru îndreptățirea noastră; Maria, ca slujitoare care merge să slujească. Două vieți care înving moartea și învie; două vieți ale căror secrete sunt slujirea și preamărirea. Papa a îndemnat la o reflecție prelungită asupra acestor două aspecte.

Cât privește slujirea, aceasta se împlinește în acest fel: ”când ne înjosim ca să-i slujim pe frați, atunci mergem spre înălțimi. Iubirea este cea care înalță viața”. Desigur, a sluji nu este ușor. Fecioara Maria, care abia zămislise, parcurge aproape 150 de kilometri ca să ajungă, de la Nazaret, la casa Elisabetei. ”A ajuta costă. Simțim și noi aceasta, în oboseală, în răbdare și în grijile pe care le presupune îngrijirea celorlalți”. Papa a îndemnat, în acest sens, să ne gândim la kilometrii pe care foarte mulți oameni îi străbat zi de zi ca să meargă și să se întoarcă de la muncă și să desfășoare multe ocupații în favoarea aproapelui. Sau, la sacrificiul de timp și de somn necesar pentru a îngriji un nou-născut ori un bătrân și la angajamentul asumat de a sluji celor care nu pot să dea nimic în schimb, fie în Biserică, fie în domeniul voluntariatului. ”Este ostenitor, dar înseamnă a urca spre înălțimi, înseamnă a câștiga Cerul!”, a subliniat Sfântul Părinte.

Pe de altă parte, ”slujirea riscă să fie sterilă fără preamărirea lui Dumnezeu”. Într-adevăr, când Fecioara Maria intră în casa Elisabetei, ”îl preamărește pe Domnul. Nu vorbește de greutățile călătoriei dar, din inima ei, izbucnește o cântare de laudă. Pentru că cine îl iubește pe Dumnezeu știe să preamărească”. În această perspectivă, Evanghelia solemnității ne arată ”o cascadă de preamărire”: copilul tresaltă de bucurie în sânul Elisabetei (cf. Lc 1,44), care rostește cuvinte de binecuvântare și ”cea dintâi dintre Fericiri” - ”Fericită aceea care a crezut!” (v. 45) – și totul culminează în Fecioara Maria, care proclamă cântarea ”Magnificat” (cf. Lc 1,46-55). ”Preamărirea mărește bucuria. Preamărirea este ca o scară: duce spre înălțimi inimile. Preamărirea înalță sufletele și învinge ispita de a se lăsa abătut. Ați văzut că persoanele plicticoase, cele care trăiesc în bârfe, sunt incapabile de a preamări? Întrebați-vă: eu sunt capabil de preamărire? Cât de bine face a-L preamări zi de zi pe Dumnezeu și chiar pe ceilalți! Cât de bine face a trăi din recunoștință și binecuvântare în locul regretelor și al plângerilor, a-și înălța privirea către înălțimi în loc de a-și păstra mereu fața încruntată! Plângerile: este lume care se plânge în fiecare zi, dar uite, Dumnezeu este aproape de tine, uite că El te-a creat, uite ce lucruri ți-a dat. Preamărește, preamărește! Aceasta este sănătate spirituală”.

La finalul alocuțiunii despre ”slujire și preamărire”, papa a îndemnat pe fiecare să se întrebe dacă își trăiește munca și ocupațiile zilnice ”în spirit de slujire”, dacă se dedică față de cineva, de o manieră gratuită, fără a căuta avantaje imediate, dacă, în cele din urmă, face din slujire ”saltul de la trambulină” al vieții sale. Iar în ceea ce privește preamărirea, dacă, asemenea Fecioarei Maria, știe să tresalte de bucurie în Dumnezeu (cf. Lc 1,47), dacă se roagă binecuvântându-L pe Domnul și, după ce L-a preamărit, dacă răspândește bucuria sa în rândul persoanelor pe care le întâlnește. ”Maica noastră înălțată la cer”, a fost invocația papei de la finalul alocuțiunii sale, ”să ne ajute să ne înălțăm zi de zi tot mai sus prin intermediul slujirii și al preamăririi”.

După rugăciunea ”Angelus”, papa a salutat romanii și pelerinii din diferite țări, menționându-i în mod special pe cei din dieceza italiană de Verona, după care a lansat un stăruitor apel la pace în Ucraina. ”În această zi”, a spus Sfântul Părinte, ”îi încredințăm Mariei, înălțată la cer, rugămintea pentru pace în Ucraina și în toate regiunile sfâșiate de război. Sunt atât de multe, din păcate! Zăngănitul armelor acoperă încercările de dialog. Dreptul forței prevalează asupra forței dreptului. Dar să nu ne lăsăm descurajați, să continuăm să sperăm și să ne rugăm pentru că Dumnezeu este cel care conduce istoria. El să ne asculte!”.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, invocată asupra romanilor și pelerinilor prezenți marți la amiază în Piața Sfântul Petru, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.