În această noapte, iubirea schimbă istoria: papa Francisc, în Noaptea de Crăciun 2023 (TEXT)
Cetatea Vaticanului- Adrian Dancă
24 decembrie 2023 – Vatican News. Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, predica papei Francisc de la Sfânta Liturghie a Nopții de Crăciun, prezidată în seara de duminică, 24 decembrie 2023, la ora Romei 19.30, în bazilica San Pietro.
"Un recensământ pe tot pământul" (Lc 2,1). Acesta este contextul în care s-a născut Isus și asupra căruia se oprește Evanghelia. Ar fi putut să-l menționeze succint, dar, în schimb, vorbește despre el cu precizie. Și, făcând acest lucru, scoate în evidență un mare contrast: în timp ce împăratul numără locuitorii lumii, Dumnezeu intră în ea aproape pe ascuns; în timp ce cei care comandă caută să se ridice printre cei mari ai istoriei, Regele istoriei alege calea micimii. Nici unul dintre cei puternici nu-L observă, doar câțiva păstori, puși la marginea vieții sociale.
Dar recensământul spune mai mult. În Biblie, acesta nu a lăsat o amintire fericită. Regele David, cedând tentației numerelor mari și a unei pretenții nesănătoase de autosuficiență, a comis un păcat grav tocmai prin recensământul poporului. Voia să îi cunoască forțele și după aproximativ nouă luni știa numărul celor care puteau să mânuiască sabia (cf. 2 Sam 24,1-9). Domnul s-a indignat și o nenorocire s-a abătut asupra poporului. În această noapte, însă, "Fiul lui David", Isus, după nouă luni în pântecele Mariei, se naște la Betleem, cetatea lui David, și nu pedepsește recensământul, ci acceptă cu umilință să fie numărat. Nu vedem o divinitate mânioasă care pedepsește, ci pe Dumnezeul milostiv care se întrupează, care intră slab în lume, precedat de vestirea: "pe pământ, pace oamenilor" (Lc 2,14). Iar inima noastră în această seară este la Betleem, unde în continuare Principele păcii este respins de logica perdantă a războiului, cu răgetul armelor care și astăzi îl împiedică să-și găsească o casă în lume (cf. Lc 2,7).
Pe scurt, recensământul întregului pământ manifestă, pe de o parte, trama mult prea umană care parcurge istoria: cea a unei lumi care caută puterea și forța, faima și gloria, în care totul se măsoară prin realizări și rezultate, prin cifre și numere. Este obsesia performanței. Dar, în același timp, în recensământ, iese în evidență calea lui Isus, care vine să ne caute prin întrupare. El nu este Dumnezeul performanței, ci Dumnezeul întrupării. El nu răstoarnă nedreptatea de sus cu forța, ci de jos cu iubire; nu răzbate cu o putere nelimitată, ci se coboară în limitele noastre; nu evită slăbiciunile noastre, ci și le asumă.
Frați și surori, în această seară ne putem întreba: în care Dumnezeu credem noi? În Dumnezeul întrupării sau în Dumnezeul performanței? Da, pentru că există riscul de a trăi Crăciunul având în cap o idee păgână despre Dumnezeu, ca și cum ar fi un stăpân puternic care se află în ceruri; un Dumnezeu care este legat de putere, de succesul lumesc și de idolatria consumismului. Revine iar și iar imaginea falsă a unui Dumnezeu detașat și răutăcios, care se poartă bine cu cei buni și se supără cu cei răi; a unui Dumnezeu făcut după chipul nostru, bun doar pentru a ne rezolva problemele și a îndepărta relele de la noi. Pe de altă parte, el nu folosește o baghetă magică, nu este Dumnezeul comercial al unui "totul și imediat"; nu ne salvează apăsând pe un buton, ci se apropie pentru a schimba realitatea din interior. Și totuși, cât de înrădăcinată este în noi ideea lumească a unui Dumnezeu distant și controlator, rigid și puternic, care îi ajută pe ai săi să prevaleze împotriva celorlalți! Dar nu este așa: El s-a născut pentru toți, în timpul recensământului întregului pământ.
Să ne îndreptăm, așadar, privirea spre "Dumnezeul cel viu și adevărat" (1 Tes 1,9): spre El, care este dincolo de orice calcul uman și totuși se lasă contabilizat de numărătoarea noastră; spre El, care revoluționează istoria locuind în ea; spre El, care ne respectă până la punctul de a ne permite să-L respingem; spre El, care anulează păcatul luându-l asupra sa, care nu îndepărtează durerea, ci o transformă, care nu elimină problemele din viața noastră, ci dă vieții noastre o speranță mai mare decât problemele. El dorește atât de mult să îmbrățișeze viețile noastre încât, fiind infinit, pentru noi se face finit; fiind mare, El se face mic; fiind drept, El locuiește în nedreptățile noastre. Aceasta este minunea Crăciunului: nu un amestec de afecțiuni sentimentale și mângâieri lumești, ci sensibilitatea fără precedent a lui Dumnezeu care salvează lumea întrupându-se. Să privim Pruncul, să privim ieslea, să privim ieslea sa, să privim ieslea, pe care îngerii o numesc "semn" (Lc 2,12): este, într-adevăr, semnul revelator al chipului lui Dumnezeu, care este compasiune și milă, atotputernic întotdeauna și numai în iubire.
Surori, frați, să ne minunăm pentru că "s-a făcut trup" (cf. Ioan 1,14). Trup: un cuvânt care amintește fragilitatea noastră și pe care Evanghelia îl folosește pentru a ne spune că Dumnezeu a intrat până în adâncimea condiției noastre umane. De ce a mers până acolo? Pentru că îi pasă de noi în totalitate, pentru că ne iubește până la punctul de a ne considera mai prețioși decât orice altceva. Frate, soră, pentru Dumnezeu, care a schimbat istoria în timpul recensământului, tu nu ești un număr, ci un chip; numele tău este scris în inima lui. Dar tu, privind la inima ta, la performanțele tale care nu sunt la înălțime, la lumea care judecă și nu iartă, poate că trăiești greșit acest Crăciun, crezând că nu te descurci cum trebuie, nutrind un sentiment de inadecvare și de insatisfacție din cauza slăbiciunilor tale, a căderilor, problemelor și păcatelor tale. Dar astăzi, te rog să lași inițiativa în seama lui Isus, care îți spune: "Pentru tine m-am făcut trup, pentru tine m-am făcut asemenea ție". De ce rămâi în închisoarea întristărilor tale? Asemenea păstorilor, care și-au părăsit turmele, părăsește țarcul melancoliilor tale și îmbrățișează tandrețea Dumnezeului copil. Fără măști și fără armură, depune în El necazurile tale și El va avea grijă de tine (cf. Ps 55,23): El, care s-a făcut trup, nu așteaptă performanța ta de succes, ci inima ta deschisă și încrezătoare. Și în El vei redescoperi cine ești: un fiu iubit al lui Dumnezeu, o fiică iubită a lui Dumnezeu. Acum poți să crezi aceasta, pentru că în această seară Domnul a ieșit la lumină ca să-ți lumineze viața și ochii Lui scânteiază de iubire pentru tine.
Da, Christos nu se uită la numere, ci la chipuri. Cine, totuși, se uită la El, în mijlocul atâtor lucruri și al alergăturii nebunești a unei lumi mereu ocupate și indiferente? La Betleem, în timp ce mulți oameni, cuceriți de beția recensământului, veneau și plecau, umpleau locuințele și hanurile vorbind despre tot felul de mărunțișuri, unii au fost aproape de Isus: erau Maria și Iosif, păstorii, apoi Magii. Să învățăm de la ei. Ei stau cu ochii ațintiți asupra lui Isus, cu inima îndreptată spre el. Ei nu vorbesc, dar îl adoră.
Adorația este calea prin care putem primi întruparea. Pentru că în tăcere, Isus, Cuvântul Tatălui, devine trup în viața noastră. Să facem și noi ca la Betleem, care înseamnă " casa pâinii ": să stăm în fața Lui, Pâinea vieții. Să redescoperim adorația, căci a adora nu înseamnă a pierde timpul, ci a-i permite lui Dumnezeu să locuiască în timpul nostru. Înseamnă a face să înflorească în noi sămânța întrupării, înseamnă a colabora la lucrarea Domnului, care schimbă lumea ca o plămadă. Înseamnă să mijlocim, să reparăm, să îi permitem lui Dumnezeu să îndrepte istoria. Un mare povestitor de epopei îi scria fiului său: "Îți ofer singurul mare lucru de iubit pe pământ: Preasfântul Sacrament. Acolo vei găsi farmecul, gloria, onoarea, fidelitatea și adevărata cale a tuturor iubirilor tale pe pământ" (J.R.R. Tolkien, Scrisoarea 43, martie 1941).
Frați și surori, în această seară, iubirea schimbă istoria. Fă-ne să credem, Doamne, în puterea iubirii Tale, atât de diferită de puterea lumii. Doamne, fă ca și noi, precum Maria, Iosif, păstorii și magii, să ne adunăm în jurul Tău pentru a Te adora. Făcuți de Tine mai asemănători cu Tine, vom putea să mărturisim în fața lumii frumusețea chipului Tău.
***
Celebrarea solemnă a început cu proclamarea profețiilor biblice despre așteptarea lui Mesia, urmată de cântarea Kalenda, vestirea solemnă a nașterii lui Isus Cristos. Evanghelia a fost proclamată în italiană de un diacon de origine română, Florin Adrian Marțian, de la Seminarul Roman.
Luni, 25 decembrie 2023, solemnitatea Nașterii Domnului și Mântuitorului Nostru Isus Cristos, papa Francisc prezidează ceremonia tradiționalului mesaj ”Urbi et Orbi”, la ora Romei 12.00, din balconul central al bazilicii Sfântul Petru, și binecuvântarea apostolică însoțită de darul indulgenței plenare.
