Papa Francisc: Războiul, ”un măcel inutil”; o crimă, încălcarea dreptului umanitar

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
8 ianuarie 2024 – Vatican News. ”După aproape doi ani de război pe scară largă al Federației Ruse împotriva Ucrainei, mult dorita pace nu a reușit încă să găsească un loc în minți și în inimi, în ciuda foarte numeroaselor victime și a distrugerii enorme”: a spus papa Francisc primind luni membrii Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun cu ocazia tradiționalului schimb de urări la începutul noului an.

Cuvântul de salut a fost prezentat papei Francisc de decanul Corpului Diplomatic, George Poulides, ambasador al Ciprului, căruia papa i-a mulțumit pentru cuvintele care – a afirmat pontiful - ”exprimă bine preocupările comunității internaționale la începutul unui an care am vrea să fie de pace, dar care începe sub semnul conflictelor și dezbinărilor”. Mulțumind ambasadorilor pentru promovarea relațiilor dintre Sfântul Scaun și respectivele țări, papa a remarcat că, anul trecut, s-au stabilit raporturi diplomatice cu Sultanatul de Oman, a avut loc numirea primului reprezentant pontifical rezident în capitala Vietnamului și că a fost ratificat un Acord Suplimentar cu Kazahstan. În momentul de față, Sfântul Scaun are relații diplomatice depline cu 184 de state, la care se adaugă relațiile cu Ordinul Suveran Militar de Malta și Uniunea Europeană.

Pacea, dar al lui Dumnezeu și responsabilitate a omului

Cu ocazia marilor sărbători creștine, a spus papa în discursul său, un cuvânt răsună de o manieră particulară, de la cântarea îngerilor din noaptea nașterii Mântuitorului până la glasul lui Isus înviat. Este cuvântul pace. ”Aceasta este în mod primar un dar al lui Dumnezeu, El este cel care ne dă pacea sa (cf. In 14,27), dar în același timp este o responsabilitate a noastră: Fericiți făcătorii de pace (Mt 5,9)”. Cuvântului „pace” i-a fost dedicat amplul discurs al papei ”într-un moment istoric în care este din ce în ce mai amenințată, slăbită și, în parte, pierdută. De altfel, este îndatorirea Sfântului Scaun, în cadrul comunității internațională să fie o voce profetică și o rechemare a conștiinței”. La 80 de ani după celebrul radio-mesaj al papei Pius al XII-lea, în care se exprima speranța ca, după cinci ani de război mondial, omenirea să facă din acea dramă ”punctul de plecare a unei noi ere de reînnoire profundă”, papa Francisc a remarcat că avântul acelui impuls pare să se fi ”epuizat”, iar omenirea este marcată de un numeroase conflicte care, încetul cu încetul, transformă ceea ce a numit ”al treilea război mondial pe bucăți” într-un adevărat ”conflict global”.

Primul focar de tensiune care a atras preocuparea Sfântului Părinte este cel din Orientul Apropiat, începând cu ”cele ce se întâmplă în Palestina și Israel”, pledând pentru un acord de încetare a focului pe toate fronturile, inclusiv în Liban, și pentru soluția celor două state – unul israelian și unul palestinian – precum și pentru un statut special, garantat la nivel internațional, pentru Ierusalim, astfel încât ”israelienii și palestinienii să poată trăi, în sfârșit, în pace și siguranță”. Pontiful a menționat, de asemenea, poporul sirian, în favoarea căruia a solicitat ”un dialog constructiv și serios”, precum și ”căutarea de soluții noi, pentru ca poporul sirian să nu mai aibă de suferit din cauza sancțiunilor internaționale”. În același sens, papa și-a exprimat urarea ca stagnarea instituțională din Liban să fie soluționată cât mai curând prin desemnarea unui președinte.

Succesiv, papa a îndreptat atenția Comunității internaționale către Myanmar, cu urgența umanitară a populației Rohingya, dar și către ”semnele de speranță” pe care le-a întrezărit în prima persoană prin călătoriile apostolice din Mongolia și din Ungaria. În această ultimă țară, pontiful a afirmat că ”se simte apropierea unui conflict pe care nu l-am fi crezut posibil în Europa secolului al XXI-lea”. ”Din păcate, după aproape doi ani de război la scară largă al Federației Ruse împotriva Ucrainei”, a spus papa Francisc, ”mult dorita pace nu a reușit încă să găsească un loc în minți și în inimi, în ciuda foarte numeroaselor victime și a distrugerii enorme. Nu se poate lăsa continuarea unui conflict care se cancerizează din ce în ce mai mult, în detrimentul a milioane de persoane, dar e necesar să se pună capăt tragediei în curs de desfășurare prin intermediul negocierilor, în spirit de respect față de dreptul internațional”.

Sfântul Părinte și-a exprimat preocuparea pentru ”situația încordată” din sudul Caucazului, între Armenia și Azerbaidjan, precum și pentru ”multiplele crize umanitare” în care se află diferite țări sub-sahariene, din cauza terorismului internațional, a loviturilor de stat militare și a proceselor electorale marcate de ”corupție, intimidări și violență”. Papa a menționat, de asemenea, crizele din alte țări africane – Etiopia, Sudan, Camerun, Mozambic, R. D. Congo și Sudanul de Sud – dar și din țările continentului american, precum Venezuela, Guyana și Nicaragua, pentru aceasta din urmă cerând „un dialog diplomatic bazat pe respect pentru binele credincioșilor catolici și al întregii populații”.

Cauzele războiului și populația civilă

În spatele acestei scurte descrieri a situației internaționale, a reluat papa Francisc, ”se află o lume din ce în ce mai sfâșiată, dar mai ales, milioane de persoane – bărbați, femei, tați, mame, copii – ale căror fețe sunt, în ce mai mare parte necunoscute și pe care deseori le uităm”. Pe de altă parte, ”războaiele moderne nu se desfășoară numai pe câmpuri de bătălie delimitate, nici nu se referă doar la soldați. Într-un context în care se pare că nu mai este respectată deosebirea dintre obiectivele militare și cele civile, nu există conflict care să nu sfârșească, într-un anume fel, prin a lovi fără deosebire populația civilă. Faptele din Ucraina și de la Gaza sunt o dovadă evidentă a acestei realități”.

Nu trebuie să uităm, de aceea, că ”încălcările grave ale dreptului internațional umanitar sunt crime de război și că nu este îndeajuns a le arăta, dar e necesar a le preveni”, dar nici faptul că ”victimele civile nu sunt daune colaterale”, ci ”bărbați și femei cu nume și prenume care își pierd viața. Sunt copii care rămân orfani și lipsiți de un viitor. Sunt persoane care suferă de foame, sete și frig sau care rămân mutilate din cauza puterii dispozitivelor explozive moderne. Dacă am reuși să ne uităm la fiecare în ochii lor, să le spunem pe nume și să ne amintim de povestea vieții lor personale, am vedea războiul drept ceea ce este: nimic mai mult decât o imensă tragedie și un măcel inutil, care lovește în demnitatea oricărei persoane de pe acest pământ”.

Papa a denunțat, în continuare, faptul că ”războaiele pot continua datorită enormei disponibilități a armelor”, spunând că este necesară ”o politică de dezarmare”, și a reiterat ”imoralitatea fabricării și posesiei de arme nucleare”. Dar, pentru a se ajunge la pace, ”nu este suficient a se limita la îndepărtarea instrumentelor belice, dar și a extirpa din rădăcină cauzele războaielor”, prima dintre acestea fiind foamea, care afectează regiuni imense ale planetei, urmată de exploatarea resurselor naturale și a persoanelor umane, de catastrofele naturale și de criza climatică.

Toate aceste cauze, pe cale de consecință, pun  pe drumuri mii de persoane care își abandonează țara în căutarea unui ”viitor de pace și siguranță”. Dacă, pe de o parte, ”migrația trebuie să fie reglementată pentru a primi, a promova, a însoți și a integra migranții”, pe de alta, ”este necesar a aminti, de asemenea, dreptul de a putea rămâne în propria patrie și necesitatea de a crea condițiile pentru ca acest drept să fie exercitat”.

Pacea, viața umană și necesitatea dialogului

”Calea păcii”, a subliniat mai departe papa Francisc, ”cere respectarea vieții, a oricărei vieți umane, începând cu viața celui pe cale de a se naște din sânul mamei, care nu poate fi suprimată, nici să devină o marfă de vânzare-cumpărare. În această privință, consider deplorabilă practica așa-numitei maternități surogat, care lezează în mod grav demnitatea femeii și a copilului” și ”îmi doresc un angajament al Comunității internaționale pentru a interzice la nivel universal această practică. Viața umană, în orice moment al existenței, trebuie să fie ocrotită și tutelată, în timp ce, mai ales în Occident, constat cu amărăciune persistența răspândirii unei culturi a morții care, în numele unei compasiuni prefăcute, rebutează copiii, bătrânii și bolnavii”.

”Calea păcii cere respectarea drepturilor omului”, a reluat Sfântul Părinte, care a denunțat ”tentativele efectuate în ultimele decenii de a introduce noi drepturi, care nu sunt pe deplin consistente față de cele definite inițial și nu sunt întotdeauna acceptabile”. Acestea au oferit ocazia unor ”colonizări ideologice, printre care are un rol central teoria de gen (gender), care este foarte periculoasă pentru că anulează diferențele sub pretextul de a-i face pe toți egali. Aceste colonizări ideologice provoacă răni și dezbinări între state, în loc să favorizeze edificarea păcii”.

”Dialogul, în schimb, trebuie să fie sufletul Comunității internaționale”, a subliniat papa Francisc, care a pledat apoi pentru ”dialogul politic și social” pentru ”coexistența civilizată a unei moderne comunități politice”, remarcând că în 2024 are loc convocarea cetățenilor pentru mai multe runde electorale în multe țări. În același sens, ”calea păcii trece, de asemenea, prin dialogul inter-religios, care cere mai întâi de toate tutelarea libertății religioase și respectarea minorităților. E dureros, de exemplu, a constata cum crește numărul țărilor care adoptă modele de control centralizat în privința libertății de religie, prin folosirea masivă a tehnologiei. În alte locuri, comunitățile religioase minoritare se află deseori într-o situație din ce în ce mai dramatică. În unele cazuri, ele sunt în pericol de dispariție din cauza unei combinații de acțiuni teroriste, atacuri asupra patrimoniului cultural și măsuri mai subtile precum proliferarea legilor anti-convertire, manipularea regulilor electorale și restricțiile financiare”.

Este ”deosebit de îngrijorătoare”, a reluat papa Francisc, ”creșterea actelor de antisemitism care au avut loc în ultimele luni și reiterez că această rană trebuie dezrădăcinată din societate, mai ales prin educația la fraternitate și la primirea celuilalt”. La fel de îngrijorătoare, a spus Sfântul Părinte, este ”creșterea persecuției și discriminării creștinilor, mai ales în ultimii zece ani”, cu ”fenomene de lentă marginalizare și excluziune de la viața politică și socială și de la practicarea unor meserii care au loc în țări tradițional creștine”. ”În ansamblu”, a evidențiat papa, ”peste 360 de milioane de creștini în lume resimt un nivel ridicat de persecuție și discriminare din cauza credinței lor și sunt din ce în ce mai mult constrânși să fugă din țările lor de origine”.

”Calea păcii”, a spus mai departe papa Francisc, ”trece prin educație, principala investiție pentru viitor și pentru tinerele generații”, iar „în timpurile moderne, o parte a provocării educaționale o reprezintă folosirea etică a noilor tehnologii”, despre care se vorbește pe larg în Mesajul pentru Ziua mondială a păcii din 2024, dedicat păcii, Inteligenței Artificial și noilor generații. ”O atenție specială”, a subliniat papa, ”trebuie să fie acordată tutelării patrimoniului genetic uman, împiedicând realizarea de practici contrare cu demnitatea omului, precum posibilitatea brevetării materialului biologic uman și clonarea de ființe umane”.

Jubileul din 2025, un timp de pace și dreptate

La finalul discursului, papa Francisc a îndreptat atenția membrilor Corpului Diplomatic către Jubileul pe care Biserica catolică îl marchează în 2025 și care începe cu sărbătoarea Crăciunului. Mulțumind autorităților italiene pentru pregătirile demarate în vederea acestui obiectiv religios și pentru primirea numeroșilor pelerini, papa a spus că ”poate mai mult ca niciodată avem nevoie astăzi de Anul Jubiliar. În fața atâtor suferințe, care provoacă disperare nu doar în persoanele afectate în mod direct, dar în toate societățile noastre; în fața tinerilor noștri, care în loc să viseze un viitor mai bun se simt deseori neputincioși și frustrați; în fața obscurității acestei lumi, care pare să se lărgească în loc să se îndepărteze, Jubileul este vestirea că Dumnezeu nu își abandonează niciodată poporul său și ține mereu deschise ușile Împărăției sale. În tradiția iudeo-creștină, Jubileul este un timp de har în care se simte milostivirea lui Dumnezeu și darul păcii sale. Este un timp de dreptate în care păcatele sunt iertate, în care reconcilierea depășește nedreptatea, iar pământul se odihnește. Acesta poate să fie pentru toți – creștini și necreștini – timpul în care să se frângă sulițele pentru a le schimba în pluguri, timpul în care un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam, nici nu vor mai învăța războiul (cf. Is 2,4)”.