Papa Francisc, jurnaliștilor acreditați la Vatican: Prezentați adevărul, dar fără o zarvă inutilă

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
22 ianuarie 2024 – Vatican News. ”A fi jurnalist este o vocație, un pic cum este vocația medicului care alege să iubească umanitatea îngrijindu-se de bolile ei. Așa face, într-un anumit sens, jurnalistul, care alege să atingă cu mâna rănile societății și ale lumii”: a spus papa Francisc primind luni, 22 ianuarie a.c., în audiență membrii Asociației internaționale a jurnaliștilor acreditați la Vatican (așa-zișii ”vaticaniști”).

În discursul său, papa a evidențiat că în aceste timpuri există, pe de o parte, ”o mare nevoie de a cunoaște și de a povesti”, iar pe de alta, ”necesitatea de a cultiva o iubire necondiționată față de adevăr”. Prin însăși munca lor specifică, a spus papa Francisc, jurnaliștii acreditați la Vatican transmit zi de zi ”știrile care sosesc de la Sfântul Scaun și de la Biserică, relatând despre o instituție care merge dincolo de un aici și acum, chiar dincolo de viețile noastre”. Relatând despre calea pe care merge Biserica, ”dificila meserie de vaticanist” este chemată să construiască ”punți de cunoaștere și de comunicare” în loc să traseze ”brazde de separare și de neîncredere” (cf. Sf. Ioan XXIII, Discurs către jurnaliști, 22 februarie 1963).

Vorbind apoi despre identitatea jurnalistului care transmite știri despre Vatican, papa a prezentat mărturia scrisă de Luigi Accattoli, potrivit căruia ”vaticanistul” îndeplinește ”o meserie rapidă până la a ajunge să fie necruțătoare, de două ori incomodă când se aplică unui subiect înalt precum Biserica, pe care mijloacele de comunicare comerciale îl aduc inevitabil la nivelul lor de piață”. Jurnalistul italian mărturisește că în această activitate a învățat ”arta de a căuta și de a povesti pagini de viață, care este o modalitate de a iubi omul. Am învățat smerenia. M-am apropiat de atâția oameni ai lui Dumnezeu care m-au ajutat să cred și să rămân uman” (L. Accattoli, Prefazione a G. Tridente, Diventare vaticanista. Informazione religiosa ai tempi del Web, 2018, 5-7).

A rămas celebru, de altfel, îndemnul pe care Sfântul Paul al VI-lea - la scurt timp după ce a fost ales papă în contextul Conciliului Vatican II - l-a adresat jurnaliștilor de a se cufunda în natura și în spiritul faptelor de care se ocupau în activitatea lor de informare. Aceasta, spune Paul al VI-lea, ”nu trebuie să fie călăuzită, după cum uneori se întâmplă, de criteriile care clasifică realitățile Bisericii după categorii profane și politice - care nu se cuvin realităților înseși, dimpotrivă, deseori le deformează - dar trebuie să țină cont de ceea ce informează cu adevărat viața Bisericii și anume finalitățile ei religioase și morale și calitățile ei spirituale caracteristice” (Paul al VI-la, Discurs către reprezentanții presei, 29 iunie 1963). La cuvintele predecesorului său, papa Francisc a spus că vrea să adauge ”delicatețea pe care, de multe ori, o aveți în a vorbi despre scandalurile din Biserică. Acestea există și, de multe ori, am văzut în voi o delicatețe mare, un respect, o tăcere aproape – spun ei – rușinoasă. Vă mulțumesc pentru această atitudine”.

”Vă mulțumesc”, a reluat papa, ”pentru efortul pe care îl depuneți în menținerea acestei priviri care știe să vadă dincolo de aparențe, care știe să înțeleagă substanța, care nu vrea să se plieze pe superficialitatea stereotipurilor și a formulelor preambalate ale informației-spectacol, care, în locul căutării dificile a adevărului, preferă catalogarea facilă a faptelor și ideilor după scheme prestabilite. Vă încurajez să continuați pe acest drum care știe să îmbine informația cu reflecția, vorbirea cu ascultarea, discernământul cu iubirea”.

Papa a amintit că același jurnalist pe care l-a citat mai înainte, susținea că în mediul informării "vaticanistul trebuie să se opună vocației native a comunicării de masă de a manipula imaginea Bisericii, la fel și mai mult ca orice altă imagine a umanității asociate. Într-adevăr, mass-media are tendința de a deforma știrile religioase. Ele o deformează atât cu registrul de sus sau ideologic, cât și cu cel de jos sau spectaculos. Efectul general este o dublă deformare a imaginii Bisericii: primul registru tinde să o forțeze sub o speță politică, al doilea tinde să o trimită la știri ușoare" (L. Accattoli, Prefață).

”În aceasta constă”, a subliniat papa, ”măreția vaticanistului: finețea de suflet care se adaugă la iscusința jurnalistică. Frumusețea muncii dumneavoastră în jurul lui Petru este aceea de a o întemeia pe stânca solidă a responsabilității în adevăr, nu pe nisipurile fragile ale vorbăriei și lecturilor ideologice; aceasta constă în a nu ascunde realitatea și nici mizeriile ei, fără a îndulci tensiunile, dar în același timp fără a isca o vâlvă inutilă, ci străduindu-se să capteze esențialul, în lumina naturii Bisericii. Cât de bine face acest lucru poporului lui Dumnezeu, oamenilor mai simpli, Bisericii însăși, care mai are de parcurs un drum pentru a comunica mai bine: prin mărturie, înainte de cuvinte.