Cantalamessa: Postul cel mai necesar dintre toate este înfrânarea de la cele lumești

Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaș
Vatican News – 1 martie 2024. Afirmația lui Isus "Eu sunt lumina lumii", din Evanghelia după sfântul Ioan, capitolul 8, s-a aflat în centrul celei de-a doua predici din Postul Mare, ținută de predicatorul Casei Pontificale, cardinalul Raniero Cantalamessa, vineri, 1 martie 2024, în Aula Paul al VI-lea din Vatican.

Explicând că expresia "lumina lumii" își schimbă cu totul sensul în funcție de modul în care se ia expresia, ca genitiv obiectiv sau ca genitiv subiectiv, adică în funcție de faptul dacă lumea este obiectul luminat sau, în schimb, subiectul care luminează, cardinalul Cantalamessa a explicat că Isus este lumina lumii în sensul că el luminează toate lucrurile, Isus făcând în privința lumii ceea ce face soarele în privința pământului. "Soarele" - a explicat - "nu se luminează sau nu se descoperă pe sine însuși, dar el luminează toate lucrurile care sunt pe pământ și face ca totul să se vadă în lumina potrivită."

Predicatorul Casei Pontificale a precizat, însă, că expresia "lumina lumii" are două înțelesuri fundamentale. Potrivit primului înțeles, Isus este lumina lumii în sensul că el este revelația supremă și finală a lui Dumnezeu pentru umanitate, așa cum se spune la începutul Scrisorii sfântului apostol Paul către Evrei: "După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile." (Evrei 1,1-2).

"Noutatea" - a explicat - "constă în faptul unic și irepetabil că revelatorul este el însuși revelația! "Eu sunt lumina", nu eu aduc lumina în lume. Profeții vorbeau la persoana a treia: "Așa vorbește Domnul!", Isus vorbește la persoana întâi: Eu vă spun vouă!".

Predicatorul a atras atenția asupra faptului că, atât într-un înțeles cât și în altul, "Isus și Evanghelia sa au un concurent care este cel mai periculos dintre toți, fiind un concurent intern, un dușman în casă", fiind vorba despre lume, "care face ca toate lucrurile să se vadă în lumina sa". Amintind că evanghelistul Ioan și-a îndemnat ucenicii, spunându-le: "Să nu iubiți lumea și nici cele ce sunt în lume! Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este în el. Pentru că tot ce este în lume - pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții - nu este de la Tatăl, ci de la lume. Dar lumea și pofta ei trec, însă cel care împlinește voința lui Dumnezeu rămâne în veci" (1 Ioan 2, 15-16).

Oprindu-se asupra pericolului conformării cu această lume, Raniero Cantalamessa  a spus că mondenitatea este echivalentul, în sfera religioasă și spirituală, a ceea ce, în sfera socială, numim secularizare, precizând că nimeni nu poate spune că acest pericol nu planează și asupra lui sau a ei. "Lumea despre care vorbim și la care nu trebuie să ne conformăm nu este lumea creată și iubită de Dumnezeu; nu sunt oamenii lumii la care, dimpotrivă, trebuie să ieșim mereu în întâmpinare, mai ales a celor săraci, a celor din urmă, a celor care suferă. A te "amesteca" cu această lume a suferinței și a marginalizării este, în mod paradoxal, cel mai bun mod de a te "separa" de lumea mondenă, pentru că este vorba de a merge în acele locuri de care lumea mondenă se ferește cu toată forța ei. Înseamnă să te separi de însuși principiul care conduce lumea, care este egoismul - a mai spus cardinalul Raniero Cantalamessa, în cea de-a doua predică din Postul Mare, din 2024.