Cardinalul Pizzaballa: "Pacea în Țara Sfântă va veni doar de la cei de jos"
Cetatea Vaticanului - Roberto Cetera
Vatican News – 30 rpilie 2024. "Când ne-am întâlnit în noiembrie pentru o lungă conversație, la 30 de zile de la începutul războiului din Gaza, cu siguranță nu ne-am imaginat că ne vom găsi tot aici, după 200 de zile, și fără ca între timp să se fi maturizat o posibilă soluție la conflict". Astfel și-a început conversația cu Roberto Cetera patriarhul latin de Ierusalim, cardinalul Pierbattista Pizzaballa. Conversația a avut loc în clădirea Patriarhiei din Ierusalim, în contextul unei inițiative legate de Ziua Planetei Pământ, marcată pe 22 aprilie.
În primul interviu, cardinalul Pizzaballa și-a exprimat tristețea pentru evenimentele care se derulau și marea dezamăgire pentru "punțile de dialog" care păreau să se fi prăbușit definitiv. În acest al doilea interviu, patriarhul latin de Ierusalim a spus:
"Din păcate, nu s-au schimbat prea multe de atunci. Încă domnește incertitudinea cu privire la rezultatul acestei crize. Ceea ce s-a schimbat, în comparație cu ceea ce atunci ar fi putut părea un exces de pesimism, este faptul că noi – când spun noi mă refer la mine și la comunitatea pe care o conduc – am redescoperit busola orientării și dorința de a nu renunța și de a rezista în fața tragediei care nu doar continuă să se desfășoare sub ochii noștri, dacă nu îi afectează direct pe atât de mulți dintre membrii comunității noastre. În acel moment am fost cu adevărat șocați. Trăiesc de 34 de ani în acest ținut, față de care, acum, trăiesc acel sentiment al apartenenței. Am văzut multe războaie, intifade, ciocniri etc., dar nu am nicio îndoială cu privire la faptul că acesta este cea mai dificilă încercare pe care o avem de înfruntat. Incertitudinea este legată de durata acestui război și, mai ales, de ce se va întâmpla în continuare, pentru că, vedeți, un lucru este sigur: nimic nu va mai fi la fel. Și nu mă refer doar la politică; mă gândesc la fiecare dintre noi. Acest război ne va schimba pe toți. Ne va lua mult timp să îl metabolizăm. Dar este de asemenea adevărat că timpii lungi sunt normali aici; răbdarea, în timpuri bune sau rele, nu lipsește niciodată. Altfel nu s-ar putea explica un război care, sub diverse forme, durează de 76 de ani."
Întrebat despre cât este de dificilă implicarea concretă în favoarea dialogului și a păcii în Țara Sfântă, cardinalul Pierbattista Pizzaballa a spus: "Categoric. Este un angajament dificil și, mai ales, istovitor. Este dificil să ne punem întrebări și să ne confruntăm cu modul în care fiecare dintre noi a trăit această perioadă. Pentru că suferința tinde adesea să fie "egoistă" și să se exprime de felul: 'nu poți înțelege suferința mea; suferința mea este întotdeauna mai mare decât a ta'. De aceea, efortul constă în facilitatea acestei confruntări care să ne facă pe fiecare dintre noi să recunoaștem suferința celuilalt. Să fie clar, nu spun acest lucru din "bunătate" creștină, ci pur și simplu pentru că nu văd altă alternativă. Putem oare ieși din această dramă într-un alt mod? Vedeți, în trecut, în această țară, cineva mai curajos a încercat în trecut drumul politic al păcii. Dar au fost întotdeauna încercări care au avut loc de sus în jos: acorduri, negocieri, compromisuri. Toate au eșuat lamentabil. Gândiți-vă la acordul de la Oslo, de exemplu. Așadar, acum este momentul să inversăm direcția și să începem o cale care să pornească de jos în sus. Repet: va fi obositor, dar nu văd altă cale.
Cu referire la modul în care se vede dinafară acest conflict, cardinalul Pizzaballa a spus că, în afara teritoriului, predomină o lectură polarizantă a conflictului, acest lucru fiind nu doar dăunător dar și lipsit de luciditate deoarece "motivele conflictului sunt foarte complexe, stratificate de-a lungul deceniilor". "Tratarea conflictului israeliano-palestinian cu spiritul unui derby de fotbal este greșită. Chiar și în Occident, este nevoie să vorbim unii cu alții, să ne confruntăm unii cu alții, să ne documentăm unii pe alții, fiind de asemenea necesară rugăciunea insistentă pentru pace."
"Și noi avem o mare nevoie de a dialoga unii cu alții" – a spus patriarhul latin de Ierusalim, vorbind despre implicarea Bisericii în favoarea păcii. "După 7 octombrie au existat și încă mai există sensibilități diferite. Chiar radical diferite. Și nu cred că acum este momentul să le reducem la o sinteză. Acum este momentul să le ascultăm. Și să discutăm despre ele, de asemenea, în contextul diferitelor sensibilități și poziții care au apărut. Fiecare trebuie să analizeze cu sinceritate și curaj coerența pozițiilor sale și procesele mentale care le-au indus. Pentru a face acest lucru este nevoie de curaj. Curajul de a recunoaște că și noi ne-am schimbat. Și de a înțelege cum și de ce. Este un proces care se poate întâmpla doar – așa cum ne învață sfântul Francisc – printr-o deschidere decisivă a minții și a inimii. Mintea, de una singură, nu este suficientă. Și inima, de una singură, nu este suficientă. Doar într-o relație sinceră cu celălalt ne putem defini cel mai bine în spirit de adevăr. Acesta este, evident, un proces care mă afectează și pe mine personal. Nimeni nu poate avea prezumția de a rămâne la fel. În acest sens, cred că trebuie să revizuim puțin și narațiunea creștină, care, așa cum am spus, nu poate renaște decât din conștientizarea a ceea ce constituie cu adevărat identitatea noastră, pornind întotdeauna de la realitate, de la experiența concretă, de la realitatea credinței noastre. Aceasta este, în chintesență, speranța care se întemeiază pe experiența Învierii. Putem, de asemenea, să definim constituția identității noastre privind la bogata noastră istorie trecută. În trecut, prezența noastră s-a concretizat în construirea de biserici, școli, spitale. Astăzi, nu mai suntem chemați să construim structuri, ci relații. Relații cu 'ceilalți' dintre noi, știind că noi suntem 'ceilalți' lor. Aceasta în raport cu alte religii, dar și în raport cu bogata diversitate a compoziției comunității catolice din Țara Sfântă, ținând cont de caracterul arabo-creștin ca element de neînlocuit."
