Credința, virtutea caracteristică creștinului, înseamnă prețuirea unei legături: eu și Dumnezeu

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 1 mai 2024. Credința, una dintre cele trei virtuți teologale, alături de speranță și iubire,  s-a aflat în centrul catehezei papei Francisc de miercuri, 1 mai, din Aula Paul al VI-lea, din Vatican, reflecția înscriindu-se în seria catehezelor dedicate de pontif viciilor și virtuților. Sfântul Părinte a evidențiat că cele trei virtuți teologale sunt marile daruri pe care Dumnezeu le oferă capacității noastre morale.

Pornind de la definiția dată de Catehismul Bisericii Catolice, potrivit căruia credința este actul prin care ființele umane se predau în mod liber lui Dumnezeu (nr. 1814), Sfântul Părinte a propus câteva figuri reprezentative, printre acestea aflându-se patriarhul Avraam, părinte al multor neamuri; Moise, om al credinței care acceptă vocea lui Dumnezeu și care, nelăsându-se învins de îndoielile care îl încercau, continuă să rămână statornic  și să se încreadă în Domnul.

De asemenea, pontiful a indicat-o pe Preacurata Fecioară Maria, care, primind vestirea îngerului, pe care mulți ar fi respins-o ca fiind prea provocatoare și prea riscantă, a răspuns: "Iată roaba Domnului: fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Cu inima plină de încredere în Dumnezeu, Preacurata pornește pe un drum al cărui traseu nu-l cunoaște, după cum nu cunoaște nici pericolele.

Cu referire la credință, Sfântul Părinte a amintit un episod din Evanghelia după sfântul Marcu, capitolul 4, în care se relatează despre ucenicii lui Isus care, traversând lacul, sunt prinși de o furtună. La început, crezând că se vor putea descurca prin propriile forțe și grație experienței, ajung până la urmă să fie cuprinși de panică atunci când barca începe să se umple cu apă. Și, observă pontiful: Nu-și dau seama că au soluția în fața ochilor. Isus este acolo, cu ei, în barcă, în mijlocul furtunii, dormind. Când, în sfârșit, îl trezesc, speriați și chiar furioși pentru că i-ar fi putut lăsa să moară, Isus îi mustră: "De ce vă este frică? Încă nu aveți credință?" (Mc 4,40).

În contextul relatării acestui episod, papa Francisc a precizat că marele dușman al credinței nu este inteligența sau rațiunea – după cum repetă unii în mod obsesiv – ci pur și simplu frica.

De aceea – a continuat – credința este primul dar pe care trebuie să-l primim în viața creștină: un dar care trebuie primit și cerut zilnic, pentru ca el să se reînnoiască în noi. Spunând că, în aparență, este un dar mic, pontiful a subliniat că este un dar esențial pe care un părinte creștin, conștient de harul pe care l-a primit, trebuie să-l creară pentru propriul copil.

Prin credință – a mai spus – un părinte știe că, chiar și în mijlocul încercărilor vieții, copilul său nu se va îneca în frică. De asemenea, copilul va ști că atunci când nu va mai avea un părinte pe acest pământ, va continua să-l aibă pe Dumnezeu Tatăl din ceruri, care nu-l va abandona niciodată.

În cadrul saluturilor în diferite limbi, pontiful și-a îndreptat gândul, ca de obicei, către cei tineri, către bolnavi, vârstnici și cuplurile care s-au unit de curând în sacramentul căsătoriei.

De asemenea, precizând că este 1 mai, a amintit că, împreună cu întreaga Biserică, îl comemorăm liturgic pe sfântul Iosif Muncitorul și începem luna mariană. "De aceea, fiecăruia dintre voi aș dori să vă propun încă o dată Sfânta Familie din Nazaret ca model de comunitate domestică: o comunitate de viață, de muncă și de iubire" – a spus papa Francisc la finalul catehezei audienței generale de miercuri, 1 mai, din Aula Paul al VI-lea, din Vatican.