Preasfânta Inimă a lui Isus: în așteptarea documentului Papei, din luna septembrie
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 18 iulie 2024. Anunțând documentul dedicat cultului Preasfintei Inimi a lui Isus, pontiful a amintit că, la 27 decembrie 2023, s-au împlinit 350 de ani de la prima manifestare a Preasfintei Inimi a lui Isus, prilej cu care a început o perioadă de celebrări care se va încheia la 27 iunie 2025.
Vă reamintim cuvintele prin care papa Francisc a anunțat, la audiența generală de miercuri, 5 iunie a.c., documentul dedicat Preasfintei Inimi a lui Isus: "Parcurgem acum această lună dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus. Pe 27 decembrie, anul trecut, s-au împlinit 350 de ani de la prima manifestare a Inimii Preasfinte a lui Isus Sfintei Margareta Maria Alacoque. Cu acea ocazie, a început o perioadă de celebrări care se va încheia pe 27 iunie de anul viitor. De aceea, sunt bucuros că pregătesc documentul care adună reflecțiile prețioase conținând textele precedente ale magisteriului și ale lungii istorii care-și are originea în Sfintele Scripturi pentru a propune din nou astăzi, întregii Biserici, acest cult de o frumusețe spirituală îmbelșugată. Cred că ne va face foarte bine să medităm asupra diferitelor aspecte ale iubirii Domnului care pot ilumina drumul de reînnoire bisericească, dar să spună ceva semnificativ și lumii care pare că și-a pierdut inima. Vă cer să mă însoțiți cu rugăciunea în acest timp de pregătire cu intenția de a face public acest document în luna septembrie a acestui an ".
Sărbătoarea Preasfintei Inimi are 168 de ani. Aceasta a fost extinsă de papa Pius al IX-lea la toată Biserica, în 1856. Însă, spiritualitatea Inimii lui Isus este la fel de veche cât şi creştinismul, avându-şi originea în străpungerea de către soldatul roman a coastei lui Isus răstignit pe Cruce. O rană din care au ieşit sânge şi apă, "semnul iubirii milostive a lui Dumnezeu", deoarece "în inima Răscumpărătorului noi adorăm iubirea lui Dumnezeu faţă de umanitate, voinţa sa de mântuire universală, milostivirea sa nemărginită. A cinsti prin cult Sfânta Inimă a lui Cristos înseamnă, de aceea, a adora acea Inimă care, după ce ne-a iubit până la sfârşit, a fost străpunsă de o suliţă şi de la înălţimea Crucii a lăsat să curgă sânge şi apă, izvor nesecat de viaţă nouă" (Benedcit al XVI-lea, Alocuțiunea care a însoțit rugăciunea Angelus, 4 iunie 2005).
"În limbajul biblic" – explica Benedict al XVI-lea în alocuțiunea care a însoțit rugăciunea antifonului marian Angelus, din 4 iunie 2005 – inima indică centrul persoanei, sediul sentimentelor şi intenţiilor sale. Această devoţiune exprimă clar faptul că credinţa creştină este o relaţie personală cu Dumnezeu care s-a făcut vizibilă în Fiul; a adora Inima lui Isus înseamnă, prin urmare, a intra în comuniune totală cu Domnul, a-şi însuşi voinţa, gândurile, cuvintele, sentimentele lui Cristos. A fi una "cu inima sa care vede" unde este nevoie de iubire, pentru a se deschide altora, mai presus de toate, celor suferinzi, departe de orice închidere în sine".
