Papa: Invocăm mijlocirea Preacuratei pentru orașul Roma și pentru întreaga lume

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 5 august 2024. Astfel a evidențiat papa Francis luni, 5 august, în cursul serii, în omilia din cadrul Vesperelor secunde (vecernia), celebrate la bazilica papală Santa Maria Maggiore, din Roma, îi ziua în care, în calendarul roman sau latin, se aminteşte "Sfinţirea bazilicii Sfânta Maria cea Mare".

Cu referire la evenimentul miraculos la ninsorii, care a avut loc în luna august a anului 352, prin care Maica Domnului – apărută concomitent papei Liberiu și unui patrician roman – a cerut construirea unei bazilici acolo unde în dimineața următoare vor fi găsit pământul acoperit cu zăpadă, papa Francisc a spus: "Sunt două semne care caracterizează această sărbătoare: primul este tradiționala "ninsoare", care va fi reprodusă simbolic loc peste puțin, în timpul cântului Magnificat; al doilea este icoana Salus populi romani. Aceste două semne, bine interpretate, ne pot ajuta să înțelegem mesajul Cuvântului lui Dumnezeu pe care l-am rostit în Psalmi și l-am auzit în Lectură.

"Căderea zăpezii". Este doar folclor sau are o valoare simbolică? Depinde de noi, de modul în care o percepem și de sensul pe care i-l dăm. Știm cu toții că evocă fenomenul prodigios care i-a indicat papei Liberius locul unde urma să fie construită bazilica originală. Cu toate acestea, faptul că acest semn se repetă în solemnitatea de astăzi, în interiorul bazilicii și în timpul liturghiei, ne invită să îl citim mai degrabă simbolic.

De aceea, vă propun să ne lăsăm ghidați de două versete din Cartea lui Ben Sirah, care spune următoarele despre zăpada pe care Dumnezeu o face să cadă din cer: "Ochiul admiră frumusețea albului ei / și inima se minunează pentru fulguirea ei" (Sir 43,18). Înțeleptul evidențiază, aici, dublul sentiment pe care fenomenul natural îl stârnește în sufletul omului: admirația și uimirea. Văzând zăpada căzând, "ochiul admiră" și "inima se minunează". Și acest lucru ne ghidează în interpretarea semnului căderii zăpezii: el poate fi înțeles ca un simbol al harului, adică al unei realități care îmbină frumusețea și gratuitatea. Este ceva care nu poate fi meritat, cu atât mai puțin cumpărat, poate fi primit doar ca un dar și, ca atare, este și complet imprevizibil, la fel ca o ninsoare la Roma în plină vară. Harul stârnește admirație și venerație. (...)

Și, cu această atitudine interioară, privirea noastră se poate îndrepta acum spre cel de-al doilea semn, mult mai important: vechea icoană mariană care este, ca să spunem așa, bijuteria acestei bazilici.

În aceasta, harul își dobândește pe deplin forma creștină în imaginea Maicii Domnului cu Pruncul. Sfânta Maică a lui Dumnezeu. Harul apare în concretețea sa, dezbrăcat de toate învelișurile mitologice, magice, spiritualiste, mereu la pândă în domeniul religios. În icoană există doar esențialul: Femeia și Fiul, ca în textul Sfântului Paul pe care l-am ascultat acum câteva momente: "Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie" (Gal 4,4). Femeia este cea plină de har, concepută fără păcat, imaculată ca zăpada proaspăt căzută. Dumnezeu a privit-o cu admirație și uimire – chiar și Dumnezeu se uimește – și a ales-o ca Mamă pentru că este fiica Fiului său: născută în El înainte de vreme, ea a devenit Mama sa la împlinirea timpurilor. Copilul ține Cartea Sfântă cu brațul stâng în vreme ce cu brațul drept binecuvântează; iar prima binecuvântată este ea – Maica Preasfântă – cea Binecuvântată între toate femeile. Haina ei de culoare întunecată lasă să se vadă haina de aur a Fiului ei: numai în El locuiește toată plinătatea divinității; ea, cu fața descoperită, reflectă slava Lui". (...)

"De aceea" – a continuat pontiful – "poporul credincios vine să ceară binecuvântare Maicii Domnului, pentru că ea este mijlocitoarea harului care provine întotdeauna și numai de la Isus Cristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Mai ales în anul care vine, Anul Sfânt al Jubileului, mulți pelerini vor veni la această bazilică pentru a cere binecuvântarea Maicii Domnului. Astăzi, ne-am adunat aici ca un fel de avangardă și îi invocăm mijlocirea pentru orașul Roma, orașul nostru, și pentru întreaga lume, în special pentru pace: pacea care este adevărată și durabilă numai dacă pornește de la inimile pocăite și iertate; pacea care vine de la Crucea lui Cristos, de la Sângele său, pe care l-a luat de la Maria și l-a vărsat pentru iertarea păcatelor". (...)