Papa Francisc: Rugăciunea liturgică, întâlnire cu Domnul înviat și cu Biserica, Trupul său
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
27 august 2024 – Vatican News. Sfântul Părinte a transmis un mesaj participanților la lucrările Săptămânii Liturgice Naționale din Italia, în desfășurare în aceste zile la Modena, sub genericul «În liturgie, adevărata rugăciune a Bisericii. Poporul lui Dumnezeu și ars celebrandi. ”Rodul buzelor care mărturisesc numele lui” (Evr 13,15)». Mesajul papei este semnat de cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, fiind adresat în mod oficial arhiepiscopului mitropolit de Catanzaro, mons. Claudio Maniago, președinte al Centrului de Activitate Liturgică din cadrul Conferinței Episcopale Italiene.
Pornind de la scrisoarea sa apostolică despre formarea liturgică ”Desiderio desideravi”, mesajul papei Francisc evidențiază patru ”priorități concrete” pentru a pune accentul pe liturgie ca ”adevărata” rugăciune a Bisericii.
Primul angajament se referă la redescoperirea dimensiunii comunitare sau ”corale” a rugăciunii liturgice prin care, ”unindu-ne la limba maternă a Bisericii, devenim un singur trup și un singur glas”. Sfântul Augustin amintea legătura profundă a rugăciunii noastre cu Cristos, spunând că atunci când ne rugăm, noi vorbim cu Dumnezeu, mai mult, Isus însuși ”se roagă pentru noi, se roagă în noi și este rugat de noi. Să recunoaștem, așadar, în El glasurile noastre și glasurile lui în noi” (Enarr. in Ps. 85,1; CCL 39,1176). Unul din momentele cele mai importante în care putem experimenta această dimensiune corală a rugăciunii liturgice este Liturgia Orelor – ”breviarul” – care merită încă un efort pentru a deveni efectiv ”rugăciune a poporului lui Dumnezeu”.
A doua prioritate concretă o reprezintă cântările sacre, ținând cont că ”muzica, în liturgie, nu este un element ornamental, ci o parte integrantă și necesară” (Sacrosanctum Concilium, nr. 112), contribuind, împreună cu alte limbaje din care se compune liturgia, la ”epifania misterului celebrat”. Papa Francisc recomandă, prin urmare, ”o grijă specială” a cântărilor sacre, în special la celebrarea Sfintei Liturghii duminicale. Prin cântare și acordul vocilor ”se exprimă uniunea spirituală a celor care se împărtășesc, se manifestă bucuria inimii și este pusă în lumină trăsătura comunitară a celor care se apropie ca să primească Euharistia”.
A treia consecință se referă la tăcerea la care liturgia ne educă, după cum arată îndemnurile repetate în sinapsa euharistică la actul tăcerii. Papa Francisc, se evidențiază în mesaj, ”cere să fie contrastate frenezia, zgomotele și vorbăria care ne asaltează în viața de zi cu zi punând în valoare tăcerea sacră, gestul grăitor, timpul prielnic și spațiul fecund pentru a rămâne în iubirea Domnului, a cultiva o privire contemplativă, a da profunzime rugăciunii inimii și a se lăsa transformați de Duhul Sfânt. Familiaritatea de a găzdui tăcerea este adevărata premisă pentru ca Biserica să se dispună în ascultarea Celui care se revelează printr-un sunet de linişte adâncă (cf. 1Regi 19,12).
A patra și ultima dimensiune pe care Sfântul Părinte o încredințează lucrătorilor liturgici este ”promovarea ministerialității liturgice” întemeiată nu pe motive funcționale, ci pe faptul de a fi ”Biserica Rusaliilor” (cf. Desiderio desideravi, nr. 33). În această optică, ”este important a citi ministeriile în serviciul liturgiei”, prin care se exprimă ”diversitatea darurilor pe care Duhul Sfânt le suscită în comunitatea creștină. ”Prezența unei ministerialități diversificate, alimentată de comuniunea în Cristos, alimentează participarea activă a adunării și promovează coresponsabilitatea în misiune, manifestând concret trăsătura sinodală a Bisericii”. Această conștientizare, după cum amintește papa Francisc, ”cere un angajament constant în formare, pentru a se evita personalisme și manii de protagonism și a realiza o adevărată slujire a comuniunii”.
Aceste patru priorități concrete, se spune la finalul mesajului papei Francisc, pot ajuta comunitățile creștine să trăiască rugăciunea liturgică drept ”întâlnire cu Domnul Înviat și cu Trupul său, care este Biserica”.
