Papa: Literatura educă inima și mintea, deschide la ascultarea celorlalți

Cetatea Vaticanului - Tiziana Campisi
Vatican News – 5 august 2024. O carte bună deschide mintea, stimulează inima, antrenează pentru viață – asigură papa Francisc, îndemnându-i pe viitorii preoți, dar și pe "toți lucrătorii pastorali" și pe "orice creștin" să înțeleagă "valoarea lecturii unor romane și poezii în vederea maturizării personale". Prin "Scrisoarea despre rolul literaturii în formare", scrisă pe 17 iulie și publicată duminică, 4 august, Suveranul Pontif intenționează să "trezească din nou iubirea pentru lectură" și mai ales "să propună o schimbare radicală de ritm" în pregătirea candidaților la preoție, astfel încât să se acorde mai mult spațiu lecturii operelor literare. Deoarece literatura poate "educa inima și mintea păstorului" la "exercițiul liber și smerit al propriei raționalități" și la "recunoașterea fructuoasă a pluralismului limbilor", poate lărgi sensibilitatea umană și conduce la "o mare deschidere spirituală". În plus, sarcina credincioșilor, și a preoților în special, este de a "atinge inima omului contemporan pentru ca acesta să fie mișcat și deschis în fața vestirii Domnului Isus", iar în toate acestea "contribuția pe care literatura și poezia o pot oferi este de o valoare de neegalat".

Efectele benefice ale lecturii

În Scrisoare, papa Francisc subliniază în primul rând efectele benefice ale unei cărți bune care, "adesea în plictiseala vacanțelor, în căldura și singurătatea unor cartiere pustii", poate fi "o oază care ne îndepărtează de alte alegeri care nu ne fac bine" și care, în "momentele de oboseală, de furie, de dezamăgire, de eșec și când nici măcar în rugăciune nu reușim să găsim liniștea sufletului", ne poate ajuta să trecem peste momentele dificile și "să avem un pic mai multă seninătate". Pentru că poate "acea lectură deschide noi spații interioare" care ne ajută să nu ne închidem "în acele câteva idei obsesive", care apoi "ne blochează într-o manieră inexorabilă". Oamenii obișnuiau să se dedice mai des lecturii "înainte de omniprezența mass-mediei, a rețelelor de socializare, a telefoanelor mobile și a altor dispozitive", observă pontiful, subliniind că într-un produs audiovizual, deși "mai complet", "marja și timpul pentru a 'îmbogăți' narațiunea sau a o interpreta sunt de obicei reduse", în timp ce citind o carte "cititorul este mult mai activ". O operă literară este "un text viu și mereu fecund". Se întâmplă, de fapt, ca "citind, cititorul să se îmbogățească prin ceea ce primește de la autor", iar acest lucru "îi permite să facă să înflorească bogăția propriei persoane".

Dedicați timp literaturii în Seminarii

Deși este pozitiv faptul că "în unele Seminarii se depășește obsesia pentru ecrane – și pentru fake news otrăvitoare, superficiale și agresive – și se dedică timp literaturii", lecturii, discuțiilor despre "cărți, noi sau vechi, care continuă să ne spună multe lucruri" – observă papa Francisc –  în general, "în parcursul de formare al celor care se îndreaptă spre preoție" nu există un spațiu adecvat pentru literatură, considerată "o expresie minoră de cultură care nu aparține parcursului de pregătire și, prin urmare, experienței pastorale concrete a viitorilor preoți". "O astfel de abordare nu este bună", evidențiază Sfântul Părinte, ducând la "o formă de gravă sărăcire intelectuală și spirituală a viitorilor preoți", care astfel nu au "acces privilegiat, prin literatură, la inima culturii umane și mai precis la inima ființei umane". Pentru că, practic, literatura are de-a face "cu ceea ce fiecare dintre noi dorește de la viață" și "intră într-o relație intimă cu existența noastră concretă, cu tensiunile, dorințele și sensurile ei esențiale".

Cărțile ca tovarăși de călătorie

Amintindu-și de anii în care a predat la o școală iezuită din Santa Fe, între 1964 și 1965, papa Francisc povestește că, în calitate de profesor de literatură, elevii trebuiau să studieze despre El Cid, în timp ce ei "cereau să citească García Lorca". "Apoi am decis ca ei să studieze El Cid acasă, iar în timpul lecțiilor să mă ocup de autorii care le plăceau cel mai mult băieților", își amintește pontiful , adăugând că ei preferau "operele literare contemporane", dar că "citind cărțile care îi atrăgeau în acel moment, căpătau un gust mai general pentru literatură, pentru poezie, iar apoi treceau la alți autori", pentru că "în cele din urmă, inima caută mai mult și fiecare își găsește propriul drum în literatură". În acest sens, Sfântul Părinte mărturisește că îi plac "autorii dramatici, pentru că toți am putea simți operele lor ca pe ale noastre, ca pe o expresie a propriilor noastre drame". Suveranul Pontif avertizează, însă, că nu trebuie "citit ceva din obligație", dimpotrivă, trebuie selectate lecturile "cu deschidere, uimire, flexibilitate".

Întâlnirea lui Isus întrupat

Astăzi, pentru "a răspunde în mod adecvat setei de Dumnezeu a multor oameni, astfel încât aceștia să nu încerce să o stingă cu propuneri alienante sau cu un Isus Cristos fără trup", credincioșii și preoții, în vestirea Evangheliei, trebuie să se angajeze pentru ca "toți să întâlnească un Isus Cristos întrupat, făcut om, istorie". Nu trebuie pierdută niciodată din vedere "'trupul' lui Isus Cristos", recomandă pontiful, "acel trup făcut din pasiuni, emoții, sentimente, istorii concrete, mâini care ating și vindecă, priviri care eliberează și încurajează, din ospitalitate, din iertare, din indignare, din curaj, din îndrăzneală: într-un cuvânt, din iubire". Din acest motiv, subliniază papa Francisc, "frecventarea asiduă a literaturii îi poate face pe viitorii preoți și pe toți lucrătorii pastorali și mai sensibili la umanitatea deplină" a lui Cristos "în care se revarsă pe deplin divinitatea sa".

Obiceiul de a citi are consecințe pozitive

În Scrisoare, papa Francisc vorbește și despre consecințele pozitive care, potrivit cercetătorilor, decurg din 'obiceiul de a citi', care ajută 'la dobândirea unui vocabular mai larg', 'la dezvoltarea diferitelor aspecte' ale propriei inteligențe', 'stimulează imaginația și creativitatea', 'permite să învățăm să ne exprimăm narațiunile într-un mod mai bogat', 'îmbunătățește și capacitatea de concentrare, reduce nivelurile de deteriorare cognitivă, calmează stresul și anxietatea'. În mod concret, lectura "ne pregătește să înțelegem și, prin urmare, să facem față diverselor situații care pot apărea în viață", continuă papa Francis, "citind, ne cufundăm în personajele, grijile, dramele, pericolele, temerile oamenilor care au depășit până la urmă provocările vieții". Și, împreună cu scriitorul Borges, putem merge atât de departe încât să definim literatura ca fiind "ascultarea vocii cuiva".

Încetiniți, contemplați, ascultați

Literatura servește "pentru a experimenta efectiv viața". Și dacă "privirea noastră obișnuită asupra lumii este ca și "redusă" și limitată din cauza presiunii" diferitelor angajamente personale și "chiar și serviciul – de cult, pastoral, caritabil – poate deveni" doar ceva de făcut, riscul este de a "cădea într-o căutare continuă a eficienței care banalizează discernământul, sărăcește sensibilitatea și reduce complexitatea". Așadar, în "viața noastră de zi cu zi" trebuie să învățăm "să ne îndepărtăm de ceea ce este imediat", sugerează, "să încetinim, să contemplăm și să ascultăm", ceea ce se poate întâmpla atunci când ne oprim să citim o carte. Trebuie să "recuperăm modalități ospitaliere, care nu sunt strategice, de raportare la realitate", avem nevoie de "distanță, lentoare, libertate" pentru o apropiere de ceea ce este real, în cuvinte simple, iar literatura ne permite "să ne antrenăm privirea pentru a căuta și explora adevărul oamenilor și al situațiilor", "ne ajută să ne afirmăm prezența în lume". Mai mult, insistă Sfântul Părinte, "citind un text literar" vedem prin ochii celorlalți, dezvoltăm "puterea empatică a imaginației", "descoperim că ceea ce simțim nu este doar al nostru, este universal, și astfel nici cea mai abandonată persoană nu se simte singură".