Papa Francisc: Viața este un pelerinaj spre fericire

Antonella Palermo / E. Asmarandei – Cetatea Vaticanului
17 septembrie 2024 – Vatican News. Versetul profetului Isaia „Cei care speră în Domnul merg fără să obosească” este cel care a inspirat tema celei de-a XXXIX-a Zile Mondiale a Tineretului, celebrată în Bisericile locale. Marți, 17 septembrie, a fost lansat mesajul Papei Francisc în vederea acestei întâlniri, care vede Jubileul ca pe un context special. Îndemnul episcopului Romei este de a o trăi nu ca niște turiști care aleargă după selfie-uri, ci ca niște adevărați pelerini.

Tinerii plătesc prețul cel mai mare pentru războaie și nedreptate
Privirea Papei către tineri este una de afectuoasă preocupare, de energică încurajare, mai ales într-o epocă, cea actuală, plină de incertitudini și de tristeți care devin planetare.
Trăim vremuri marcate de situații dramatice, care generează disperare și ne împiedică să privim spre viitor cu un spirit senin: tragedia războiului, nedreptatea socială, inegalitatea, foametea, exploatarea ființei umane și a creației. Adesea, cei care plătesc prețul cel mai mare sunteți voi, tinerii, care simțiți incertitudinea viitorului și nu vedeți posibilități sigure pentru visele voastre, riscând astfel să trăiți fără speranță, prizonieri ai plictiselii și melancoliei trași uneori în iluzia realităților distructive, a spus Pontiful.

Nu priviți viața ”de la balcon”
Papa le-a spus de multe ori tinerilor să învingă lenea, să nu rămână să privească viața „de la balcon”. O face și în acest mesaj, amintindu-le că viața este un pelerinaj spre fericire.
Realizările, cuceririle și succesele de pe drum, dacă rămân doar materiale, după un prim moment de satisfacție, ne lasă totuși flămânzi, cu dorința unui sens mai profund; de fapt, ele nu ne satisfac pe deplin sufletul, pentru că am fost creați de Cel care este infinit și, prin urmare, în noi locuiește dorința de transcendență, neliniștea continuă spre împlinirea unor aspirații mai mari, spre un „mai mult”.

Pe drum, dincolo de toată oboseala și apatia
Presiunile sociale asupra studiului, muncii, vieții personale pot duce la o stare cronică de oboseală și tristețe care se încearcă a fi umplută cu „un activism gol”, cu consecința unei „stări de apatie și nemulțumire a celor care nu pornesc, nu decid, nu aleg, nu riscă niciodată”, spune Papa Francisc. 
Acest tip de oboseală este ca un ciment în care ne sunt cufundate picioarele, care în cele din urmă se întărește, ne apasă, ne paralizează și ne împiedică să mergem înainte. Prefer oboseala celor care sunt pe drum, decât plictiseala celor care stau pe loc și nu au nicio dorință de a merge!

Speranța oferă o „perspectivă pe termen lung”
Folosind o metaforă sportivă, preluată tot de la apostolul Paul, Succesorul lui Petru îi îndeamnă pe tineri să meargă în speranță, care „depășește orice oboseală, orice criză și orice anxietate, oferindu-ne o motivație puternică pentru a merge înainte”. Să trăim, pe scurt, ca protagoniști și nu ca spectatori.
Speranța este tocmai o forță nouă, pe care Dumnezeu ne-o insuflă, care ne permite să perseverăm în cursă, care ne dă o „privire de perspectivă” care depășește dificultățile prezentului și ne îndreaptă spre un anumit scop: comuniunea cu Dumnezeu și plinătatea vieții veșnice. Dacă există un țel frumos, dacă viața nu se îndreaptă spre neant, dacă nimic din ceea ce visez, plănuiesc și realizez nu se va pierde, atunci merită să merg și să transpir, să îndur obstacole și să înfrunt oboseala, pentru că recompensa finală este minunată!

Crizele nu sunt perioade inutile
Așadar, Francisc îndeamnă știind că și fragilitatea are sensul ei și poate fi privită cu ochi milostivi și înțelegători, întotdeauna cu convingerea că Dumnezeu este un însoțitor, nu abandonează, oferă ajutor. În oboseală, subliniază mesajul, trebuie să învățăm „să ne odihnim ca Isus și în Isus”. Astfel, Papa ne invită să redescoperim darul Euharistiei, așa cum a fost pentru Fericitul Carlo Acutis, care va fi canonizat în curând, „un tânăr care a făcut din Euharistie cea mai importantă întâlnire zilnică a sa!”
Crizele, totuși, nu sunt momente pierdute sau inutile, ci se pot dovedi ocazii importante de creștere. Ele sunt momente de purificare a speranței! 

Misionari neobosiți ai bucuriei
Sperând că mulți tineri vor veni la Roma în perioada jubiliară pentru a păși prin Porțile Sfinte, Suveranul Pontif indică cele trei atitudini necesare pentru a trăi această întâlnire ca „misionari neobosiți ai bucuriei”: mulțumire, căutare și pocăință. Și invită, odată ajunși la colonada Bernini din Piața Sfântul Petru, să se facă simțită în profunzime, frumusețea îmbrățișării Domnului. Cu o singură avertizare:
Nu porniți ca simpli turiști, ci ca pelerini. Adică, mersul vostru nu trebuie să fie o simplă trecere prin locurile vieții într-un mod superficial, fără să înțelegeți frumusețea a ceea ce întâlniți, fără să descoperiți sensul drumurilor parcurse, capturând momente scurte, experiențe efemere pe care să le fixați într-un selfie. Turistul face acest lucru. Pelerinul, pe de altă parte, se cufundă din toată inima în locurile pe care le întâlnește, le face să vorbească, le face parte din căutarea fericirii sale.