Înrădăcinați și pelerini pentru a vesti Evanghelia
Andrea Tornielli
Vatican News – 27 octombrie 2024. ”Documentul care a fost supus la vot”, în seara zilei de sâmbătă, 26 octombrie a.c., de către Sinodul Episcopilor, scrie directorul editorial Andrea Tornielli, ”este etapa unui parcurs care a început cu Conciliul Vatican II, care continuă și necesită să fie trăit în mod concret la fiecare nivel din Biserici. Este vorba despre realizarea faptului că, sinodalitatea, este modul de a trăi și de a da mărturie despre comuniune. Biserica nu este o companie sau un partid, episcopii nu sunt „prefecții” Romei, laicii nu sunt simpli executanți ai deciziilor și directivelor clerului. Biserica este un popor. Poporul lui Dumnezeu, care merge împreună: rațiunea sa de a exista nu constă în gestionarea de structuri, birocrații sau puteri. Nici nu constă în a cuceri și a-și apăra propriul spațiu în lume. Singura sa rațiune de a exista este de a face posibilă întâlnirea cu Cristos astăzi, în fiecare loc în care femeile și bărbații timpului nostru trăiesc, lucrează, se bucură, suferă”.
Prin urmare, ”există o modalitate de a trăi relațiile și legăturile care sunt absolut specifice și evanghelice. O modalitate centrată pe slujire, așa cum ne-a învățat Isus. Există un mod concret de a lua decizii, de a planifica, de a acționa, care este în sine o mărturie, mai ales într-o perioadă, ca cea de astăzi, caracterizată de diviziuni, ură, violență”.
Așadar, a trăi sinodalitatea înseamnă a face un pas pentru a pune pe deplin în aplicare Conciliul(Vatican II). ”Aceasta înseamnă a lua în serios originalitatea - în sensul de a fi înrădăcinat în origine - de a fi Biserică: o comunitate în care există loc pentru toată lumea și în care toată lumea este apreciată, o comunitate de păcătoși, care au dobândit harul iertării, și care, experimentează iubirea lui Dumnezeu și doresc să o transmită tuturor”.
”Sinodul despre sinodalitate, cu ale sale prerspective, cere mult, tuturor. Cere schimbarea mentalității și, solicită ca sinodalitatea să nu mai fie privită ca o sarcină birocratică care trebuie implementată cu câteva reforme. Ne cere să redescoperim dorința de a merge împreună ca o modalitate dorită, cu toate formele pe care aceasta le implică. Cere să se renunțe la propriile ancorări și, să se îndrăznească, în certitudinea că Domnul este cel care își călăuzește Biserica prin darul Duhului Sfânt. Solicită o regândire a serviciului autorității, inclusiv a succesorului lui Petru. Solicită un rol de mai mare responsabilitate pentru laici și în special pentru femei”.
”Este o imagine a unei Biserici ai cărei membri sunt înrădăcinați - într-un loc, într-o istorie, într-o comunitate, într-un context - și în același timp pelerini, adică în mișcare, în căutare, misionari. Structurile ecleziale, în această nouă perspectivă, nu mai reprezintă locul spre care laicii trebuie să tindă, ci un sprijin pentru serviciul pe care poporul lui Dumnezeu îl îndeplinește în lume. Orizontul textului, pe care papa Francisc a dorit să îl transmită întregii Biserici, este misiunea, conform modelului stabilit de îndemnul exortației apostolice Evangelii gaudium, pentru ca „Biserica în ieșire” să nu rămână o intuiție sau să sfârșească prin a se reduce doar la un slogan, ci să se realizeze pe deplin cu contribuția tuturor”.
