Sinod 2024. Papa Francisc: O Biserică sinodală, misionară și milostivă în slujba Evangheliei

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
3 octombrie 2024 – Vatican News. ”Această adunare, călăuzită de Duhul Sfânt (...) va trebui să-și ofere contribuția pentru ca să se realizeze o Biserică sinodală în misiune, capabilă să iasă din ale sale și să locuiască în periferiile geografice și existențiale, având grijă să stabilească legături cu toți oamenii în Cristos, Fratele și Domnul nostru”: a spus papa Francisc în amplul discurs prezentat în după-amiaza de miercuri, 2 octombrie a.c., la deschiderea lucrărilor celei de-a doua sesiuni a celei de-a XVI-a adunări generale a Sinodului episcopilor, în desfășurare până pe 27 octombrie a.c. în Cetatea Vaticanului pe tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”.

Din octombrie 2021, când Biserica lui Dumnezeu a fost ”convocată în Sinod”, a remarcat papa în cuvântul său, ”am parcurs împreună o parte din lungul drum la care Dumnezeu Tatăl cheamă dintotdeauna poporul său, trimițându-l la toate popoarele să ducă vestea cea bună că Isus Cristos este pacea noastră (cf. Efeseni 2,14) și întărindu-l în misiune prin Duhul Sfânt”.

”Surori și frați”, a subliniat Sfântul Părinte, ”noi parcurgem acest drum știind că suntem chemați să răsfrângem lumina soarelui nostru, Cristos, ca luna palidă care își asumă cu fidelitate și bucurie misiunea de a fi pentru lume sacrament al acelei lumini, care nu strălucește de la noi înșine”.

”Inspirația receptată de sfântul papă Paul al VI-lea în 1965, când a înființat Sinodul episcopilor”, a spus în continuare papa Francisc, ”s-a dovedit a fi atât de fecundă. În șaizeci de ani care au trecut de atunci am învățat să recunoaștem în Sinodul episcopilor un subiect plural și simfonic, capabil să susțină drumul și misiunea Bisericii catolice, ajutându-l cu eficacitate pe Episcopul Romei în slujirea sa adusă comuniunii tuturor Bisericilor și a întregii Biserici”. ”Sfântul Paul al VI-lea era pe deplin conștient că acest Sinod, ca orice instituție omenească, va putea fi perfecționată mai bine cu trecerea timpului (Apostolica Sollicitudo). Constituția apostolică Episcopalis communio și-a propus să fructifice experiența diferitelor adunări sinodale (ordinare, extraordinare și speciale), configurând în mod explicit adunarea sinodală ca un proces și nu doar ca un eveniment. Procesul sinodal este, în același timp, un proces de învățare, în cursul căruia Biserica învață să se cunoască mai bine pe sine însăși și să găsească formele de acțiune pastorală mai adecvate cu misiunea pe care i-o încredințează Domnul ei. Acest proces de învățare implică, de asemenea, formele de exercitare a slujirii păstorilor de suflete, în special a episcopilor”.

”Atunci când”, a reluat papa, ”am decis să convoc ca membri cu titlu deplin ai celei de-a XVI-a Adunări un număr semnificativ de laici și consacrați – bărbați și femei – diaconi și preoți, dezvoltând ceea ce era în parte prevăzut pentru precedentele Adunări, am făcut-o în coerență cu înțelegerea exercitării slujirii episcopale exprimate de Conciliul Ecumenic Vatican II: episcopul, principiu și fundament vizibil al unității Bisericii particulare, nu poate să-și trăiască slujirea decât în Poporul lui Dumnezeu și cu Poporul lui Dumnezeu, mergând înainte, stând în mijloc și pe urmele porțiunii Poporului lui Dumnezeu care i-a fost încredințată”.

”Înțelegerea incluzivă” a slujirii episcopale, a spus papa Francisc, cere să fie manifestată, dar evitând două pericole. Primul, o viziune abstractă care uită de concretețea fertilă a locurilor și a relațiilor și de valoarea fiecărei persoane. Al doilea, ruperea comuniunii opunând ierarhia și credincioșii laici. Nu este vorba de a-i înlocui pe unii cu ceilalți, excitați de strigătul: Acum e rândul nostru. Nu, acest fapt nu merge. Acum e rândul nostru, al laicilor – Acum e rândul nostru, al preoților... Nu, așa ceva nu merge. Se cere de la noi, în schimb să ne exercităm împreună într-o artă simfonică, într-o compoziție care pe toți îi unește în slujirea milostivirii lui Dumnezeu, după diferitele slujiri și carisme pe care episcopul are îndatorirea de a le recunoaște și a le promova”.

”Compoziția celei de-a XVI-a Adunări [sinodale]”, a subliniat papa Francisc, ”este, de aceea, mai mult decât un fapt contingent. Ea exprimă o modalitate de exercitare a slujirii episcopale coerente cu Tradiția vie a Bisericilor și cu învățătura Conciliului Vatican II. Episcopul, ca oricare alt creștin, nu se poate gândi pe sine niciodată fără celălalt. După cum nimeni nu se mântuiește de unul singur, vestirea mântuirii are nevoie de toți și faptul că toți trebuie să fie ascultați”.

”Prezența în adunarea Sinodului episcopilor a membrilor care nu sunt episcopi nu face să înceteze dimensiunea episcopală a Adunării. Spun aceasta pentru unele furtuni de vorbe care au mers dintr-o parte în alta. Cu atât mai puțin ea pune vreo limită sau derogare de la autoritatea proprie a fiecărui episcop și a Colegiului episcopal. Ea semnalează, mai degrabă forma pe care este chemată să și-o asume exercițiul autorității episcopale într-o Biserică conștientă că este constitutiv relațională și, prin aceasta, sinodală. Relația cu Cristos și dintre toți în Cristos – cei care sunt și cei care nu sunt, dar care sunt așteptați de Tatăl – realizează substanța și modelează în orice timp forma Bisericii”.

”Trebuie să se găsească, la timpurile potrivite, diferite forme de exercițiu colegial și sinodal al slujirii episcopale (în Bisericile particulare, în grupările de Biserici, în Biserica întreagă), respectând întotdeauna depozitul credinței și Tradiția vie, răspunzând întotdeauna la ceea ce Duhul cere Bisericilor în acest timp special și în diferitele contexte în care ele trăiesc. (...) Duhul Sfânt este cel care face în așa fel încât Biserica să fie mereu credincioasă mandatului Domnului Isus Cristos și mereu în ascultarea Cuvântului său. Duhul călăuzește discipolii la tot adevărul (In 16,13). Ne călăuzește și pe noi”, a spus papa la finalul discursului, ”ca să dăm un răspuns, după trei ani de drum, la întrebarea cum să fim o Biserică sinodală misionară și, aș adăuga, milostivă”.